Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 6 7 8 9 10 … 16 Next »

/ A new hope

Cineva a spus odata ca fericirea este cea mai mare biruinta, aceea pe care o dobandim impotriva destinului ce ne este impus..
Viata mea revenise la normal, daca pot spune asa. Nu cred ca as fi mai fi avut vre’o dorinta de indeplinit. Ma simteam fericita in fiecare moment al zilei.
“-Lisa?” murmura Stephan in urechea mea.
Mi’am ridicat privirile, in timp ce completam o fisa medicala. Da, terminasem amandoi Facultatea de Medicina, iar acum eram in primul an de rezidentiat.
“-Mhh?” am raspuns eu, intorcandu’ma spre el.
“-Ai ceva programat in seara asta? Avizierul parea destul de gol” chicoti el.
“-Sunt libera, doar daca nu intervine ceva” am raspuns eu, cu un zambet.
“-Ok atunci..am o surpriza pentru tine. Owen? Alice?” striga el.
Copiii mei aparura de dupa colt, alergand spre noi. Alice, cea mica, sari in bratele mele, iar Owen, care avea deja 6 ani, merse la Stephan.
“-Mami, mami, Owen mi’a zis ca nu veti fi acasa diseara” se planse Alice, ducandu’si pumnisorul la ochi. Owen paru incurcat.
“-Stephan?!” am intrebat eu, chicotind.
“-Trebuia sa fie o surpriza..dar, vei afla diseara” raspunse el, zambind.
“-Si noi ce facem?” intreba Alice, curioasa.
“-Ramaneti la unchiul Luke” ii raspunse Stephan, jucandu’se cu o suvita din parul ei lung.
“-Mai bine o sun pe Sara” am spus eu, socata.
“-De ce? Luke si Edward se descurca de minune” raspunse Stephan, mirat.
Era ca si cum mi’as fi lasat copiii singuri. Ori cu Luke ori fara Luke..nu stiu cum era mai rau!
“-Vrei sa lasi un copil de 6 ani si unul de 3 singuri cu Edward si fratele tau!?” l’am intrebat eu, in cele din urma.
“-Ne descurcam” se auzi o voce blanda in spatele meu.
“-Sigur, Edward, si eu ma duc acum sa zbor de pe acoperis” am raspuns eu, sarcastica.
½-Haide, Lisa, ai incredere in noi½ se auzi glasul lui Luke. Owen trecu la el in brate, iar Ed veni dupa Alice.
“-Mananca o data la patru ore. La ora 7 o culci si ai grjia sa te joci cu ea mereu!” am spus eu, ingrijorata.
Cei doi plecasera, iar Stephan ma lua de mana.
“-Sa mergem si noi” sopti el, zambind.
Ne’am urcat in masina, iar Stephan incepu sa conduca..ca un maniac! Incepusem sa ma obisnuiesc deja..
Dupa ceva timp ne’am oprit, si ne’am dat jos. Imi lega o esarfa neagra la ochi si ma saruta dulce.
“-Nu imi place sa nu vad” m’am plans, de indata ce buzele noastre se despartira.
½-Ai putina rabdare½ sopti el, luandu’mi mana intr’a lui.
“-Totusi..unde suntem?” am intrebat eu. Nisipul ce incepuse sa imi gadile picioarele imi dadu un indiciu.
Stephan imi dadu esarfa jos si ma lua in brate.
“-La multi ani” sopti el, cu un zambet.
In fata noastra era o cina cu lumanari si petale de trandafiri. Asfintitul se juca in culorile sangerii ale valurilor, creand o atmosfera de vis. Ultimele raze plapande parasira vazduhul, soptind un ultim ramas-bun adresat luminii..pentru ca mai apoi, marginea lumii sa se intinda trandafirie peste marea inspumata.
“-Te iubesc” sopti el, luandu’mi chipul in maini.
“-..pentru totdeauna” am soptit eu, lasandu’ma in bratele lui.

OFF: Helena..ca sa te consolezi cand s'au intors din excursia de pe plaja au avut un accident de masina si au murit amandoi Glumesc Desiree e cea sadica, care ii macelareste pe toti De data asta, e un happy ending Si Al..numele fetitei e dupa numele tau pentru tot ce ai facut pentru mine