Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ A walk to remember

Alice zambea fericita, incarcandu'se cu amintiri, si privea in gol exact catre copacii din padure, care deveneau tot mai apropiati pe masura ce poteca inainta. Privi in jur, ca sa'si dea seama pe unda sa o ia, iar apoi porni catre dreapta ei tragand'o pe cercetasa dupa ea.
"Vino pe aici!" ii spuse ea, si apoi o purta printre copaci, adanc in padure, pe masura ce copacii deveneau tot mai apropiati, si inaintarea lor printre trunchiurile si radacinile acestora devenea din ce in ce mai grea. Ajunsera dupa cateva minute intr'un luminis, unde printre coroanele copacilor se putea vedea cerul, iar pe margini trunchiuri de copaci stateau insirate. Pasi increzatoare im mijlocul luminisului, si privea luna plina care stralucea chiar deasupra capului ei. "Stiai ca e luna plina?" intreba ea intorcandu'se catre Jennifer.

Jennifer pasea usor prin padure condusa de Alice gandindu`se in ce loc vrea Sefa de Casa sa o duca.Nu dupa mult timp cele doua ajunsera intr`un luminis din care puteai vedea cerul instelat luminan domeniile, si era si un loc perfect pentru relaxare.

Isi intoarse privirea inspre Alixe auzind`ui intrebarea.Tanara Cercetasa dadu din cap negativ ; de obicei nu stia cand era luna plina sau ceva de genul.Zambi usor asezandu`se jos, pe iarba moale.Spatele si`l sprijinii de trunchiul unui copac, iar privirea o avea ridicata inspre cer.Chiar era foarte frumoasa luna, mereu o credea asa.Ii placea sa stea seara afara si sa priveasca stelele si luna, sa simta aerul rece si curat al noptii invaluindu`i trupul.

Alice se puse pe jos chiar im mijlocul luminisului, si isi incrucisa picioarele, privirea avand'o in continuare atintita spre luna. Era ca de obicei luminoasa, craterele din ea desenand forme pe suprafata ei, forme ce astropufei ii semanau mereu cu o fata, indiferent de ce pareri aveau altii. Era foarte linistitor pentru ea sa priveasca luna plina, mai ales in noptile senine, cand cerul ca de catifea, impanzit de stele, purta astrul noptii pe bratele sale. Stand sub cer, si privind luna si stelele, simtea ca nimic nu putea merge rau, si ca totul era bine. Se adresa din nou Cercetasei, de data asta vorbind mai tare, ca sa se asigura ca o va auzi:
"De obicei nu prea pot sa dorm cand e luna plina. De asta stau pana tarziu in noapte si ma uit pe geam, sau chiar ies afara si privesc cerul. Ma calmeaza."