Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte

1 2 3 Next »

/ All alone

Just me and Artimei

• Era o incapere intunecata. Podeaua facuta din lemn de mahon scartaia usor la fiecare pas al viperinei. Pe ferestre intra vag lumina argintie a lunii, reusind cu greu sa treaca de murdaria groasa de pe geamuri. Se reflecta pe fata alba a fetei, dandu-i o usoara tenta pamantie, care contrasta frumos cu ochii sai verde smarald.
  In acea culoare lichida i se citeau viperinei sentimentele usor, aratandu-le cu sinceritate oricui. De ce sa ascunda ceva cand nnu avea nimic de ascuns?
  
  Lexie inghiti in sec in timp ce pasea in camera cufundata in intuneric. Nu ii era frica, mai fusese acolo de sute de ori, insa sper ca nimeni nu patrunse acolo, mai ales acum, ca era weekendul cu excursia la Hogsmeade.
  Ii placea singuratatea, asa ca nici nu se stradui sa aduca pe cineva cu ea, sperand ca isi va putea varsa furia si frustrarea in liniste.
  Cu tot intunericul acela dens nu vedea nimic, insa in mintea ei se forma o imagine virtuala a camerei prea cunoscute.
  Nu se putea asigura ca nimeni nu era acolo, asa ca se aseza pur si simplu pe podeaua prafuita. Nu avea de gand sa planga, insa ochii sai se inflacarara, arzand in intunericul dens al incaperii mari din conacul ce se afla la periferia orasului Hogsmeade.
  Auzi un pas. Inca unul.
  "E cineva acolo?" striga, cu o voce destul de frustrata.

Mergea cu pasi linistiti si foarte precisi. Venirea lui nu avea nici un scop anume, doar vroia sa-si recapete lucrurile pe care le lasase acolo cu ani in urma. Deschise usa din podea ce ducea undeva in subsol, acolo sub scara veche si foarte putreda se afla comoara lui. Era o ladita cu niste obiecte simple, dar de o importanta majora. Puse obiectul de dimensiuni medii in rucasacul din spatele sau si se ridica pe scari in sus. Nu avea de gind sa plece prea curind. Trebuia sa stepte ce cineva, ei bine acel cineva era deja mort, dar nu mai conta.

Se intelesese sa se intilnesca acolo, dar nu vedea nici o urma de lumina sidefie, in afara de razele lunii. Era un mister cum de mai patrundeau razele in incepere daca geamurile erau atit de murdare incit sticla care fusese cindva trensparenta devenise opaca. Auzise o vince feminia. Realiza ca nu era fantoma lui, dar o eleva din scoala. Frustrarea se citea foarte usor in vocea ei. Intrase in inceperea in care afla si ea. Ii vedea doar spatele si se bucura cai este oarecum in avantaj. Cobori miinile peste bratele ei de la umeri spre plame dupa care o strinse de incheieturi. Mie nu mi se pare ca mai este cineva afara de noi doi fireste, printesa. Vorbea ca si un maniac in serie sau ca si un obsedaa de ea. In realiatete nu o cunostea, dar fiind viperin ii placea sa vire spaima in oameni.

• Lexie isi dadu ochii peste cap cand auzise vocea baiatului ce vorbi din spatele ei.
  Ofta, dadnu-i mainile la o parte de pe ale sale, dupa care se ridica de pe podea, intorcandu-se spre el.
  "Serios?" spuse ea, plictisita. "Si asta vrea sa ma impresioneze?"
  Spuse cuvintele putin mai aspru decat trebuia, privind persoana care o intrerupse. Era un baiat inalt, bine facut, cu parul negru, scurt.
  
  Viperina isi inchise ochii, inspirand adanc.
  Se indeparta, cu o mana pe frunte. In ochii ei se citea frustrare si singuratate, iar acum aparuse si o sclipire de ironie.Stia ca baiatul o putea citi la fel cum putea citi o carte deschisa la lumina unei lampi.

Fata avea caracter, ceea ce ii placea la nebunuie. Avusese ocazia sa intrefereze si cu domnite mai suparate decit acesta. Miss frustrare la datorie din cite putea intelege. Se ridica si el de jos scuturindu-si pantelonii de praful dens ce-l maturase de pe jos. Nu ar fi trebuit sa te impresioneze, doar sa te sperie putin si nimic mai mult. Arata ca un ingeras ce aterizase in mod accidental acolo cind au inceput sa-l doar aripile, sau cin cineva i le taiase, depinde de situatie.

Deci, domnisoara, ce s-a intimplt de sunteti atit de frustrata? A fost o zi atit de frumosa. Daca imi spuneti cine-i vinovatul va dau cuvintul de onoare a unui viperin ca ma razbun.. ' Indiferent din ca casa faci parte, printesita' Daca o spune si pe asta avea sa primesca citeva palme mai mult ca sigur.

• Lexie ofta exasperata. Baiatul asta chiar o calca pe nervi.
  Nu ii raspunse necunoscutului la intrebare, ci se lega de cealalta fraza.
  "Cuvant de viperin? Nu dau nici doi bani pe el. Din proprie experienta," spuse ea, cu o voce ce trada doar o mica parte din enervarea ei.
  
  "Si cum de te-ai gandit ca mi-as impartasi gandurile cu cineva caruia nici macar nu ii stiu numele, tinere domn? intreba, imitandu-i intonatia.
  Nu era o imitatie foarte reusita, insa se multumi cu ironia, indepartandu-se de el cativa pasi. Nu era imbracata in haine de vrajitoare. Purta un pulover pe gat, niste blugi stramti si o pereche de tenisi. Asa ca nu avea o pelerina in care sa se infasoare, sau o gluga pe care sa si-o puna cum facea de obicei ca sa isi ascunda privirea mult prea sincera de ceilalti.

Asta era o lovitura sub centura si era dureroasa. Depinde ce fel de viperin iti da cuvintul. Nu considerase necesare prezentarile, dorise sa pastreze anonimatul macar pentru o convesatie cu cineva, dar se pare ca nu s epoate. Toate fatele sunt la fel. Mai intii se arata imbufnate te fac sa te simti prost le spui toata informatia referitor la tine si data viitoare sau daca nu peste citeva clipe itit sare in cap sa-ti spuna cit de mult te iubeste. Si tu ca prostul o crezi, ii faci toate pofturile doar pentru tii draga, petreci citeva nopti cu ea si pe urma esti dus vrei nu vrei in fata altarului caci ti s-a pus fusta-n cap. Eh, nu avea ce face, riscul era pasiunea lui, doar ca in ziele noastre risci in fiecare secunda a vietii.

Eh si eu care ma gindeam ca nu-i nevoie de prezantari. Numele meu este Artimei Nicholas Denver, mai bine spus Arty. Ii sarutase mina fie ca vroia ea asta sau nu si se uita in ochii ei verzi. Fusese izbit de ceea cedescoperise acolo, un suflet care statea deschis ca si o carte.... numai ca lui ii era cam lene sa se apuce de citit.

• Lexie il privi pe Artimei cu putina anxietate. Nu incercase sa isi traga mana atunci cand el i-o sarutase, ca si cum ar fi fost in alta epoca. Ii placea alura asta de baiat carismatic caruia nu ii pasa de ce se petrece in lume. O facea sa se simta mai relaxata si sa isi lase gandurile la o parte.
  "Lexie," spuse viperina. "As spune ca sunt incantata de cunostiinta, insa ti-ai lua-o in cap."
  
  Zambi la ultima replica, daramand peretele care il punea mereu in fata ei atunci cand vorbea cu un strain.
  "Cum de nu te-am mai vazut?" intreba ea, mijindu-i ochii. "Ai spus ca esti viperin, am dreptate?"
  Se uita la el cu ochii sai verzi, sinceri, care parca umbreau frumusetea fetei sale. O mostenise de la mama ei, si ii multumea pentru ea in fiecare zi.
  Viperina avea impresia ca Arty se uita prin ea, nici macar nu incerca sa o citeasca, asa ca degeaba se ascunse la inceput. Simtea pentru prima oara ca cineva ii lasa spatiu.
  

Ce tot indruga ea acolo? Cica ar fi fost incintata de cunostinta daca el nu incepea atit de direct. Of doamne, toate vorbeau la fel. Nu exista nici o fata careia sa nu-i placa sa stea cu el. Asa ceva era imposibil. El era un ingeras, iar ingerasii le plac la toti, mai ales fetitelor aparent inocente. Nici una nu era inocenta, toate erau cu doua fete, daca nu cu mai multe. Isi strinse buzele, le framinta putin apoi le lasa in pace. Erau niste gesturi pe care le facea cind era aparent intr-o dilema, sau cind doar vroia sa se alinte putin. Cum sa-ti spun, daca nu ai atras atentia la cei din anii mai mari nu aveai cum sa ma observi. Am absolvit deja scoala, doar ca un viperin ramine pe viata viperin ca si cin celelalte case de altfel.

Se uita la mutrisoara ei dragua dupa ce se invatase sa-i evite ochii. Erau atit de mari si de sclipitori incit te-ai putea ineca in ei destul de simplu.

• Lexie ridica din sprancene. Fost viperin? Asta era altceva.
  Dadu din umeri. Sincer, nu prea ii pasa. Baiatul din fata ei era un necunoscut pentru dansa si nu avea intentii in a-l transforma intr-un prieten, sau aliat, asa ca o lasa balta.
  Se intoarse cu spatele, mergand cu pasi mari spre capatul opus al incaperii. Se aseza din nou pe jos, incepand sa se gandeasca la probleme sale.
  "Ai demnitate. Bravo tie, macar unul dintre noi sa o aiba," spuse, uitandu-se in gol.
  
  Apoi trecura cateva secunde in care nu mai spuse nimic. Pur si simplu prive cu ochi reci podeaua care era acoperita de un strat gros de praf. Stia ca se va murdari, insa nu prea o interesa. La urma urmei, putea sa imbrace alte haine daca nu se simtea in largul ei la castel.
  "Acum, daca nu te superi, eu voi ramane aici. Tu poti sa faci in continuare orice lucru neinteresant pentru care ai venit aici."
  Cu aceste cuvinte, Lexie isi ridica privirea de pe podea, sperand intr-un fel sa ramana singura.

Tipic unei viperine sa tt trimita cit mai departe. Eh nu avea ce face, trebuia sa ramina asa cum ar fi facut orice viperin normal la cap. Nu avea sa o tachineze asa cum facea fiecare, dar nu o va lasa in pace. Trecuse mina prin par de citeva ori fara ca macar sa realizeze aceasta. Din citiva pasi ajunsese linga ea si ii ridica putin barbia. Asculta domnisoara, orice lucru facut de mine are o importanta majora. Ei bine nu chiar orice lucru, dar ma rog. O luminita stranie aparuse in albastrimile sale. Avea sa primesca o palma usturatoare pentru asta. Un mic sarut inocent din partea lui se asternuse pe buzele ei. Firar, esti mai dulce decit credeam.

OOC: Scuze p/u intirzierea uriasa.