Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ All fall apart.

Clipele se scurgeau, iar tanara fata nu parasi pervazul luminat de soare. Ramasese acolo de cand terminase orele, prinsa in ganduri. Si trecuse atat de mult timp, iar ea nu se plictisise. Cerul devenea rosiatic acum, ziua ducandu-se spre sfarsit.
Pasi greoi rasunara pe coridor, dar Ema nu-si lua privirea de la domeniu. Ingrijitorul se opri langa ea, iar fata isi lasa jos picioarele.
" - Nu ai teme de facut?" o intreba acesta pe o voce ragusita.
" - Nu"
Raspunsul atat de clar si calm al Emei a facut spatiu linistii. Batranul pleca fara sa-i mai adreseze vreun cuvant. In fond, Soimeanca nu incalca nicio regula.
" - I lost my youth and I'm glad to be done with her..." incepu fata sa fredoneze incet, desi versurile cantecului nu erau potrivite varstei ei.
Alte sunete de pasi strabatura pana la Ema, iar ea ofta, pregatindu-se sa plece. Abia apoi realiza ca pasii nu erau aceeasi.

Ema clipi des, uitandu-se pierduta la chipul Kattyei. Se dadu jos de pe pervaz, scotandu-si batista si punand-o in mainile Soimitei.
" - Stai linistita. Te ajut sa o cauti, sigur o vom gasi!" ii zambi tanara incurajator, dar bland si calduros in acelasi timp.
Se gandi de unde sa inceapa.
" - Ai cautat-o in camera de zi si in dormitor? In salile de clasa?" intreba ea.
Atunci cand primise raspunsuri afirmtive, Ema isi incrucisa bratele. O lua pe Kattya de umar, protectoare, si o ruga sa o duca in primul loc in care aceasta fusese de cand parasise Turnul.

" - Gandeste-te intens la ce-ti doresti acum. Un loc unde sa cauti bratara" zambi Ema.
Incepu si ea sa se gandeasca la acelasi lucru, invartindu-se pe calcaie si plimbandu-se de ici-colo prin fata peretelui.
Podeaua vibra slab, iar usa enorma isi facu aparitia.
Cele doua Soimence intrara inauntru, iar Ema incepu sa se uite cu atentie pe jos, printre tot felul e obiecte atinse de vreme. O surprinse sa gaseasca o papusa acolo, dar o ignora, continuandu-si cautarea.
" - Hei, Kattya!" striga fata cand se afla in cealalta parte a imensei Camere. " Am putea face un exercitiu simplu de psihologie. Unul dintre acele exercitii cu amintiri"
Soimeanca incerca sa rememoreze indicatiile din cartea de psihologie.

' In sfarsit!' gandi Ema, bucurandu-se ca mai era cineva pasionat de psihologie. Macar avea cine s-o inteleaga in momentele ei trasnite.
Cand Kattya se arata pregatita, Ema o trase usor de mana, conducand-o spre un fotoliu vechi. Ii facu semn sa se aseze, iar ea se cocota pe noptiera prafuita, in fata Kattyei.
" - Daca te ajuta sa vizualizezi, poti inchide ochii" zambi Soimeanca.
Astepta cateva clipe si continua, rugandu-se sa functioneze. Nu mai facuse asta decat odata, cu sora ei mai mare, Dawn.
" - Aminteste-ti cand te-ai trezit. Te-ai spalat, te-ai aranjat si te-ai dus sa cauti bratara. Hai sa ne concentram pe detalii. Cat de luminoasa era camera? A ce mirosea? Era cald?"

" - Bun, asta ne restrange aria de cautare. Te descurci excelent, Kattya!" zambi Ema.
Unde ar fi putut sa tea tanara Soimeanca ca sa citeasca? Ema se gandi la mai multe locuri si le elimina pe cele in care elevii nu aveau acces. Apoi relua lista, incercand sa o restranga pe baza celor spuse de Soimeanca pana acum.
" - Ai fost la biblioteca?" se avanta Ema, dar se stramba. " Nu, uita ca te-am intrebat asta. Trebuie sa o luam gradat. Subconsitentul tau a memorat cu siguranta fiecare detaliu. Trebuie doar sa-l stimulam. Ce ai facut dupa ce ai parasit Turnul? Incearca sa te concentrezi mai ales pe locuri unde stii ca ai citit inainte de Astronomie"

" - Perfect!" zambi Ema. " Atunci haide s-o mai cautam pe aici, iar daca nu, in sala de alaturi. Sigur o vom gasi"
Isi puse mana pe umarul fetei si ii zambi incurajator.
Ema isi dadu roba jos, agatand-o de un cuier cam subred si se aseza in genunchi langa primul dulap.
Gasise o multime de lucruri pe podea, in afara de bratara.
" - Un yoyo vechi, doi nasturi, o agrafa ruginita, un biscuite, cocoloase de praf si multe panze de paienjeni" facu Ema inventarul in soapta.
A putut vedea clar cum luceste ceva pentru o fractiune de secunda, chiar aproape de perete, dar sub piesa de mobilier.
Se intinse pe covorul prafuit ca sa mareasca unghiul dintre brat si trunchi. Aporape isi lipise fata de podea, dar putea vedea ca dgetele ei nu erau departe de locul tintit. Se mai chinui o data si prinse ceva, dar il elibera imediat, tipand moale.
Un soarece gri o tuli pe langa ea, iar Soimeanca se stramba, realizand ca fusese blana bietului micut.

Ema trebuia sa recunoasca ca era intrigata de inutilitatea vrajilor de chemare. Incerca sa-si imagineze bratara, formand, regretand, stergand sau intorcand raspunsuri si explicatii. Nimic nu ii multumea curiozitatea. Nimic nu ii ocupa mintea intr-un mod atat de... obsedant ca acest mic detaliu. De parca nu existau atatea lucruri ce nu puteau fi chemate!
Soimeanca se ridica de pe podea dupa ce terminase un alt tur printre niste tije metalice.
" - Nimic... Tu ai gasit ceva pana acum, Kattya?" intreba ea incet, dandu-si parul din fata.
Se mai uita pe langa ea, facand o lista despre locurile in care cautase si cele in care nu. Noi posibilitati se formau in mintea Emei in timp ce privirea i se misca, cu o rapiditate ce o surprinse.

" - Nu stiu exact" murmura Ema, ridicand usor din umeri. " Poate insemna o gramada"
Examina bucata din bratara. Oricat de mult o chinuia gandul ca cineva o facuse intentionat, incerca sa gaseasca si alte explicatii. Bratara cazuse si se rupsese la socul loviturii. Bratara fusese rupta de o vraja. Bratara...
Isi puse mana calda pe umarul Kattyei.
Se stramba spre micuta bucata din bijuterie. Mintea ei gandea, cauta si compara, incerca sa descopere ce sanse existau sa se intample ce. Isi ridica incet barbia si o lua de mana pe Soimeanca.
" - Haide. Trebuie sa ajungem in alta parte. Trebuia sa ne sfatuim cu statuia lui Morencen."
Morencen fusese un vrajitor despre care Ema citise o gramada. Avusese mare noroc sa gaseasca o statuie vie in mijlocul castelului. In felul acesta putea apela fara probleme cand avea nevoie de ajutor si sfaturi.

Statuia batranului intelept era relativ impunatoare. Barba lunga pana in pamant era sculptata cu migala, iar ochii lunguieti erau imobili. Tinea o mana in fata abdomenului, in timp ce de cealalta atarna o balanta.
Ema nu-si lua privirea de la el si ciocani in placuta de la baza statuii. Nu se intampla nimic.
" - Va rog, domnule Morencen, nu avem timp de asa ceva" adauga Soimeanca, usor iritata.
" - Care e diferenta dintre un crocodil?" se auzi o voce tremuratoare, pe care tanara o recunoscu ca apartinand statuii.
Da... Mereu punea intrebari ilogice. In mod normal, primea raspunsuri la fel de ilogice.
" - Crocodilul e mai mult lung decat verde, verde e numai pe burta"
Isi abtinu chicotul. De fiecare data ii veneau in minte numai raspunsuri prostesti.
Statuia prinse viata sub ochii celor doua Soimite.
" - Pot sa va ajut cu ceva, domnisoarelor?" zambi politicos batraul de piatra.

Ema chicoti si se intoarse spre o Spencer zambitoare.
" - Batranul Morencen prefera sa verifice cunostintele de logica prin... ilogica. E ciudat, stiu" se simti ea datoare cu o explicatie. " Crede-ma, mi-a luat ani sa ma obisnuiesc"
Statuia inca le privea cu rabdare. Afisa un zambet impietrit.
Ema o ruga pe Soimita sa-i arate bucata din bratara, apoi continua pe un ton detasat.
" - Nu intelegem ce poate insemna asta. Luati in considerare un avertisment? Un mesaj? Dumneavoastra ce credeti?"
Statuia isi duse mana la barbie. Lua bucata delicata si o privi indeaproape, cantarind-o apoi in balanta. Tanara ridica sceptica din sprancene. Soimeanca nu intelegea acest gest. Balanta era din piatra si toate detaliile ei erau imobile. Nu se misca la atingerea unei greutati noi. Asa ca de ce ar face Morencen asta?
Nu se mai gandi la un raspuns. Oricum batranul facea lucruri ciudate. Se concentra pe cuvintele statuii.