Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Graveyard / Sala de Primire

« Previous 1 2 3 4 5 … 38 Next »

/ Amie Julianne Holl

Quote:Viaţa era foarte grea. Greu de supravietuit uneori dacă nu o inţelegi, mulţi renunţă.Ea nu voia sa renunte.... Dar dacă intelegea cum era viaţa, nimic nu o mai putea surprinde, nimic nu o mai putea lasa fara cuvinte,mereu va reusi sa gaseasca o replică, un sfat sau o critică de spus.A invatat sau a gasit o cale spre o lume diferită faţă de cum o văd alţi oameni.Viaţa era mai mult decat atat pentru mica soimita.Cel mai important era ca, pentru a reuşi trebuia să se cunoasca pe ea insasi, apoi restul lumii care in fond nu avea nicio importanta la o adica.Cel mai cumplit e sa-ti cunosti propria persoana, dar odată ce avea sa-si gaseasca sufletul,avea sa afle că ea era centrul universului pentru că el se afla in ea si putea sa afle adevărul, frumosul. Putea sa stie care este scopul ei cu adevărat, nu cel care i-a fost dat de o societate, adică de alţi oameni care nici ei nu işi cunosteau scopul lor.

Fiecare om este curios să-şi afle rădăcinile, de unde vine , cărui loc aparţine primul parfum al universului copilăriei sale. Ea nu stia nimic despre nimeni.Niciodata nu isi facuse destul curaj cat sa-i intrebe pe ai sai despre rudele sale si regreta oarecum.Orice fiinţă are rădăcini din care işi extrage seva, lumina ce ii va călăuzi paşii şi ii va da forţă să lupte cu vicisitudinile vieţii. Locul din care işi porneşte drumul vieţii,impodobit cu cele mai minunate lucruri,lucruri pe care nu le poti intalni decat in locul unde ai copilarit. Locul in care vrei să regăseşti cu gandul fiecare pietricică ce-ţi mangaia tălpile de copil, cand alergai desculţ.Ea pierduse de mult timp aceste lucruri si le regasea uneori in poze,amintiri si in lacrimi.

Pasea incet pe o portiune mica uscata.Mainile ii erau adancite in buzunarele stramte si incomode ale blugilor negrii si mulati.Avea pe ea o scurta din stofa neagra albastruie si nu-i pasa unde era si la ce ora era.Ce daca se plimba singura printr-un cimitir la o ora atat de tarzie.Nu scria nicaieri ca ea nu putea face acel lucru.Cum o si spusese de atatea ori nu era perfecta.Nu era un inger ce nu greseste niciodata.Era si ea om si mai important un om stapan pe viata sa care stie ce vrea intr-o anumita limita posibila.

Cat de frumos, cat de dureros, comemorabil. Ce simtea in vis era confuzie, nerabdare, durere. A trecut mult timp de cand a visat. Dar cand a vazut in realitate aceeasi imagine ca in vis ii parea cunoscut si nu stia de ce presimtea raul. Un rau pamantesc bine ascuns sub mastile celor din jur. Daca cineva i-ar spune ca a fost in iad, a vazut iadul, i-ar da o palma. Iadul e pe pamant,langa cei mai apropiati oameni! Cand vedea ca dracii poarta chipul mamei tale, tatalui tau iti vine sa...sa ce...nimic! Nu stia ce sa mai faca. Sa fuga cat vedea cu ochii sau ceara ajutorul. Iar faptul ca nu mai realiza daca era copil in haine de adult sau adult in haine de copil o dezamagea, o infuria, intrista, indurera, speria, ingrozea, invidia, toate sentimentele si emotiile urate pe care le-a tinut in piept ca o bomba gata sa explodeze. Pierdea in lumea mare si frumoasa, clipe de neclipit, insomnii si frica de a pierde. Pornind mereu spre castig, sansele se tot pierdeau. Sansa de a supravietui iadului. Zile de neuitat, zile de chin, zile obositoare, zile lungi, zile plictisitoare, zile calde si nopti reci.Gata. De ajuns...Pana cand?pana cand sa-si planga de mila singura?Pana cand sa se comporte asa?Pana cand sa dea satisfactie rauvoitorilor?Pana cand?Pana cand totul se va termina...nu...pana cand ea va invata sa vada partea buna a lucrurilor...

Simtea prezenta cuiva.Se simtea urmarita.Se simtea privita si observata atent de parca viata ei era importanta pentru cineva.Nu distingea daca acea persoana care se ascundea ii era prieten sau dusman,dar in orice caz nu era momentul sa stea de vorba cu cineva nedorit.Nu pentru persoana ei,caci era nu avea nimic de pierdut,ci pentru celalalt.Scoase mainile din buzunar in una din ele avand bagheta,iar in cealalta o foaie de hartie.Aprinse bagheta cu un "Incendio" indreptand-o catre biata hartie dandu-i foc.O privi cateva secunde cum ardea apoi plictisindu-se de acel mic joc.O arunca pe jos privind cum se stinge la contactul cu zapada rece si uda.Perfect.Nu provoca niciun dezastru si nu era nevoita sa-l repare sau sa dea socoteala cuiva.