Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 8 Next »

/ An unexpected visit.

Only me and Lylith

Jennifer plecase din Turnul Cercetasilor, vrand sa faca o plimbare prin Padurea Interzisa.Era ora 10 noaptea ,asa ca trebuia sa fie atenta sa nu dea de Filch sau de Doamna Norris.Pe coridoare nu era nimeni, asadar ajunse fara nici`o problema afara.
Era o noapte frumoasa, iar stelele luceau pe cer ca niste diamante nepretuite.Jenn nu stia ce ii vroia sa se duca in Padurea Interzisa, dar instinctul o trimitea acolo.Nu stia daca e de bine sau e de rau.
Mergea pe langa padure cautand o carare.O gasise.Era pe punctul de a intra cand din spatele ei se auzise sunetul unei crengi rupte, si niste pasi.

,,Perfect!'' isi spuse in gandul ei. Stanse lumanarea care ii arata calea prin intuneric sperand sa nu fie descoperita, dar silueta subtire neagra se apropia de ea atent cu pasi mici. Lylith se dadu in spate cativa pasi, dar se impiedicase de o creanga uscata si cazu la pamant aterizand in coate.
,,-Hei, esti bine?'' se auzi glasul unei fete.
Lylith se ridicase simtindu-se usurata ca nu a fost descoperita de vre-un profesor. Isi sterse hainele de praf si intinse mana prietenos.
,,-Lylith! M-ai speriat, am crezut ca e Flich si pisica acea enervanta. Ce cauti la ora aceasta in padure?''

Jennifer oftase usurata.Era doar Lylith, o boboaca de la Astopufi, pe care Jenn o cunoscuse in Marea Sala dupa ce fusese sortata.I se parea o fata de treaba
-Pai..nimic..spuse Lylith repede.Dar tu ce cauti aicila ora asta? o intrebase ea incercand sa schimbe subiectul.
Jennifer se gandea daca sa ii spuna sau nu..Se hotarase sa ii spuna, deoarece nu era mare lucru sa te plimbi, doar ca era o ora tarzie..si mai era si presimtirea.."Cred ca nu ii spun chiar tot" isi spuse Cercetasa in gand.
-Pai ce sa fac..aveam chef de o plimbare, spuse Jenn.Dar tu zi`mi ce cauti aici si nu schimba subiectul.
Cercetasa o vazuse pe tanara Astropusa cum incerca sa se gandeasca daca sa ii spuna sau nu.

Auzind intrebarea zambise larg si clipind rapid din ochi.
,,-Eu?Pai este o poveste lunga si amuzanta...'' incepu Lylith incercand sa evite situatia ,,...stii, sunt atat de multe de explorat pe aici...'' isi puse mana pe umarul cercetasei si incepu sa paseasca inainte tragand-o dupa ea ,,... nu ar fi o pierdea daca ascultand raspunsul meu am pierde opurtinitatea de a vedea atatea lucrui extraordinare, defapt doar padurea in sine este ceva extraordinar, deoarce nu intalnesti in fiecare zi asa ceva nu si in plus eu sunt noua aici si chiar vreau sa vad imprejurimilea. Ma intelegi?''
Fata se uita la ea schitand un zambet care arata ca e amuzata de situatie, Lylith se linisti si ii zambise prieteneste.

Jenn stia ca elevi nu au voie in Padurea Interzisa dar nu ii pasa.Ii placea aventura, si se parea ca si lui Lylith.Pornisera amandoua sa cutreiere padurea.
Era o liniste deplina, poate doar sunetul frunzelor sau miscarea unor animale se mai auzea din cand in cand.
-Hei, uite un unicorn,ii sopti Jenn Astropufei.
Era un unicorn alb, nu foarte mare.
-Cred ca este un pui , spuse Lilyth.
-Ce dulce e , zise si Cercetasa.
Vazand ca cele doua fete se indreapta spre ei, micutul unicorn fugise.
Dupa un timp fetele ajunsera intr`o poenita.Se asezasera in mijlocul ei intinse pe jos, si uitandu`se la cerul instelat.

Cele doua priveau fiecare stea in parte cum lumineaza intunericul noptii.
,,-De ce este totusi interzis acest loc? Un unicorn nu e asa de periculos.''
Lylith intotdeauna avea o legatura stransa cu lucrurile interzise, nu se putea tine departe poate si firea ei curioasa este vinovata de acest lucru, dar totusi ea invinuieste cel mai mult acel semn mare pe care scrie foarte clar interzis. Parca cuvantul interzis e o invitatie de a explora misterul care se ascunde.

-Pai e interzisa, deorarece nu sunt numai unicorni in aceasta padure, sunt multe alte animale, unele mai fioroase decat altele, ii explica Jenn.Si oricum nimeni nu tine cont ca este "interzisa"..
Jenn vazu in vazduh ceva mic si negru care se indrepta spre ele.Ajungand mult mai aproape vazu ca este o bufnita.Se puse in fata ei ridicand piciorusul une era legata o scrisoare.Jenn luase scrisoarea si o mangaiase pe cap pe micuta bufnita.In semn de apreciere, o piscase de deget.
Cercetasa se intreba de la cine oare primise o scrisoare.Deschizand`o vazu ca era de la mama ei:

Draga mea Jennifer,

Te rog din tot sufletul sa nu iesi din castel.Lordul Intunecat vrea sa te prinda.L`au luat pe tatal tau , iar eu caut ajutoare sa mergem sa il salvam.Te rog stai in camera ta si ai grija de tine.Stai linistita ca o sa fie totul bine.Stii ca tatal tau este puternic si nu are ce sa pateasca.Te iubesc.

Jennifer simtea cum lacrimi fierbinti ii cad pe obraji.Cum putea ca tatal lui sa fie rapit de Devoratorii Mortii.Isi pierduse sora din cauza lui Cap-de-Mort, nu vroia sa isi piarda si tatal.

Lylith a convins`o pana la urma pe Jenn sa plece, dar Cercetasa avea altceva in minte.Ea vroia sa se duca sa`l caute pe tatal sau, dar nu vroia sa o bage si pe Lylith in necazuri.Mergand ele doua prin padure, Lylith vazuse niste ochi rosii in fata lor , privindu`le.
-Scoate`ti bagheta,ii spuse Jenn fetei, in timp ce si`o scotese si ea din buzunarul pantalonilor.
-Arata`te, strigase Jenn.
Dintre copaci iesise o silueta inalta, imbracata in negru.Jennifer se aproprie incet de ea, si se bucura cand vazu cine e.
-Dolohov, ce cauti aici, ii spuse ea siluetei imbratisand`o.
Stia ca Dolohov e o persoana buna, de cand il cunoscuse cu adevarat acum un an ,cand o ajutase ea pe Eveline.
-Am venit sa te avertizez,stapanul te cauta, spuse el serios
-Stiu.Stii cumva ceva de tatal meu? intreba ea sperand ca era bine.
-Stai linistita, este bine, doar un pic ranit.Acum ar trebui sa ai grija de tine, spuse Dolohov.
-Doar un pic ranit !! strigase Jenn.Daca pateste ceva nu stiu de ce sunt in stare!!
-Calmeaza`te, ii spuse Dolohov.
Jenn se intoarse spre Lylith, si vazuse ca avea pe fata o expresie de uimire.