Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ Arta unei iubiri.

Deci scuze pentru intarziere X_X acum sa incep capitolul este superb ; am savurat fiecare particica din el, l`am citit cu drag si imi place chiar foarte mult. Ador fragmentul din jurnal; are acel ceva..nu stiu cum sa ma expirm.. Capitolul l`ai terminat frumos, ma face sa citesc in continuare Deabea astept capitolul urmator
Bafta Aylee cu capitolul sper sa nu lasati fic`ul de izbeliste

Deci povestea asta e geniala . Incepe cu Lara si baiatul misterios ,despre care sper sa mai aud mai multe in curand si apoi e prima zi de scoala , mai exact inceputul liceului , asa ca ma regasesc si eu . Imi place cand scrie in jurnal , ne arata ce simte Lara exact si pur si simplu scrisul e extraordinar . Nu stiu ce sa mai zic , pur si simplu genial . Abia astept mai mult !

Scars, imi place Oricum, am vazut inaintrea celorlalti Imi place mult ca se cearta ca aia de la scoala si ca nu isi ia uniforma. Arata exact personalitatea lArei la care ne-am hotarat noi Adica ce, de ce sa poarte ea uniforma?
In rest, fetele, ma bucur ca v-a placut ce am produs noi (mai mult Scarlett, deocamdata), si sper ca si continuarea sa va multumeasca la fel de mult :-s. Iar despre next, ma-am apucat, dar mai aveti de asteptat un pic.

Buuuun. Pai sa va servesc pe rand.

~ Lorelai ~ Genial. Ma bucur tare de tot, adica foarte tare ca iti place. Si da,urmatorul capitol o sa-l posteze Aylee.Stai linistita, sunt la fel de curioasa.
~ Rose ~ Awwwww . Ce sa spun ... Multumim ca iti faci timp sa citesti ficul nostru. Sper sa nu te dezamagim, desi Aylee e geniala. Sa vezi ca o sa va ia. Hi hi ! Mor de curiozitate. In legatura cu punctul de vedere al Larei, vei vedea. Nu dezvaluim nimic. Te las in bezna pana atunci. Ciau-ciau !
~ Jenn ~ Nu ai de ce sa te scuzi, aici nu exista "intarziere". :-) Ne bucuram mult ca dai pe aici si ne citesti ficul. Inseamna mult pentru noi, sa stii.
P.S. Cum am " putea sa lasam ficul de izbeliste " ?
~ Amara ~ Hmmm. Multumesc, Amara. (Marmota mica ce esti Te adoooor) Bun.
Nu stiu ce sa mai zic. Ziceti-mi ca vi s-a intamplat si voua. In fine, multumesc. Si da, ai sa primesti mai mult. Poate ar ajuta-o pe Aylee putina galerie ca sa scrie mai repede.(Oricum o s-o sacai zilnic. :> )
~ Aylee ~ Iubire. :> Sau pisicel ? Anyway, ma bucur ca iti place, in definitiv parerea asta e de aur. Da e momentul sa rosesti. Haide .... Buuun. Tu acum trebe sa-ti faci datoria ... fata de tara si fani si tot. =)) Asteptam un nou capitol.

P.S. Multumim inca o data. :-)
Cate fetze malefice sunt. Uite inca una

Vin si eu cu o intarziere rara. De cand is la lucur nu mai am timp de mine ciudat sa zic chiar eu asta.
Revenind la ideea pentru care calcasem pe aici. Am citit cap coada tot, ficu si parerile celorlalti cititori. Eu personal am o parere foarte buna despre acest fic. Am ciudata impresie ca se bazeaza pe o poveste reala. Sau nu... acum nu pot sti sigur , is mult prea adormita.
Mi-a intrat la suflet poveste, si chiar daca nu voi posta parere dupa fiecare capitol, sa stiti ca eu citesc. Dar cateodata timpul nu-mi mai permite sa va arat aprecierea mea pentru ce faceti.
Eu sper sa continuati si sa fiti la fel de inspirate cum sunteti si a-ti fost pana acum.
Multe felicitari pentru acest fic si spor la treaba in continuare. O sa supraveghez si am sa citesc totul "din umbra"

Va pup si sper sa citesc o gramada de nexturi chiar pana la sfarsit.

Nu esti singura intarziata de pe aici Ellena
Scarllett,Aylee imi pare rau ca nu am comentat pana acum,dar sa stiti ca am ctit tot.
Ei bine imi place imi place stilul de scriere imi place modul naratiunii,imi place tot
Si vreau NEXT fetelor ><

Capitolul II

Layne Ayers

Tranti usa de la intrare. Aceasta facu un ecou imens. Casa suna ca un palat de clestar. De fapt, asta si era. Un imens palat de clestar in care el era captiv. Urca in graba scarile si o lua la stanga. Trecu pe langa mai multe usi frumos lucrate. Intre ele erau abajururi care tradau bun simt si o situatie materiala deloc proasta. Ajunse la capatul coridorului. Singura usa care nu era la fel de rafinata ca restul se deschise scartaind in momentul in care o atinse. Micuta usa din lemn de stejar dadea intr-o camera si mai mica, de aproximativ doi metri pe doi metri. Camaruta era complet nemobilata, cu exceptia unei scari de lemn ce se ridica din mijlocul acesteia. Layne urca si ajunse in camera lui. Isi arunca geanta pe un scaun si se tranti pe patul sau cel moale. Cat de dor ii era de zilele de vara cand nu facea absolut nimic. Si totusi scoala incepuse de cateva zile, fara ca cineva sa poata face ceva in privinta asta. Toti ii spuneau sa se bucure de ultimul an de libertate, caci in momentul in care avea sa intre in clasa a douasprezece nu va mai avea prea multa liniste. 'Lumina!' Ura asta. Cineva umblase in camera lui cat timp fusese plecat. 'De ce nu intelege nimeni ca daca perdelele sunt trase asa trebuie sa ramana?'
Din cauza ca locul caruia ii spunea camera lui era, de fapt, podul casei, aceasta era cat toata casa. Adica imensa si plina de geamuri de toate marimile. Incepu sa mearga de-a lungul peretelui si sa intunece ferestrele. Aici tragea o perdea, acolo rasucea jaluzelele, ba chiar avea vreo doua ferestre cu obloane de lemn. Tot inaintand de-a lungul peretilor si fredonand o melodie auzita pe strada, ajunse la ultimul geam. Acesta era acoperit cu ziare intr-un strat atat de gros incat nu patrundea nici o raza de lumina. Chiar in centru, era un articol ingalbenit de vreme, alaturi de care trona poza alb-negru a unei piscine. Layne se opri de parca cineva l-ar fi pietrificat.'Fetita moarta.'
-Cea mai tanara membra a cunoscutei familii Ayers, incepu el sa citeasca in soapta articolul, detinatoarea Ayers Industries, a avut un accident oribil. Fetita in varsta de cinci ani se juca pe langa piscina, cand...
Nu mai reusi sa continuie. Niciodata nu citise articolul pana la sfarsit. De fapt, era prima oara cand a citit atat de mult din el. Cu lacrimi in ochi, incepu sa rupa ziarele lipite de fereastra. Lumina, pentru prima data dupa foarte mult timp, trecu prin sticla cu viteza unui glonte card alearga dupa o caprioara. Se simtea ca o tinta vie in drumul sagetilor de foc aruncate de catre soare. Din pacate, mai multe sageti l-au nimerit din plin, fortandu-l sa faca cativa pasi in spate si sa isi acopere ochii. Insa odata obisnuit cu lumina, se intoarse la geam. Vazu in curte piscina plina de apa, reflectand si spargand razele de lumina ce indrazneau sa se aproprie. Nu mai vazuse piscina de opt ani, decat in poza de pe geam. Parea atat de linistita, dar atunci de ce?
Parasi fereastra si se tranti din nou pe pat. Lua in brate veverita de plus de un metru si ceva inaltime, jucaria preferata a Julietei. Adormi asa, mangaiat de soarele ce incepea sa paleasca. Il trezi o voce firava de dedesubtul lui. Se ridica amortit din pat si se aproprie de scari. Ridica trapa si vazu o fata de vreo douazeci si ceva de ani, imbracata in camerista si cu o tava uriasa in mana, care continea pranztul, presupuse el. 'Cat o fi ceasul?'
-Domnul nu a participat la masa de pranz, deci am venit sa va aduc mancarea. De asemenea, familia dumneavoastra este ingrijorata cu privire la starea dumitale. Nu va sta in fire sa absentati de la masa. Ce pot sa le transmit?
-Amm... Multumesc si... Pai... Sunt bine. Poti sa le spui ca sunt bine. Iar tu esti...?
-Linda! zise fata dandu-si ochii peste cap. Lucrez aici cam de trei ani, interval in care m-am prezentat de mai multe ori.
-A da, corect, zise Layne zambind si dand din cap. 'Habar nu am cine e...'
-Deci... zise camerista nerabdatoare.Domnul coboara sa ii dau tava sau o las aici?
Lui Layne ii sari din nou mustarul. Ura sa i se adreseze cineva in felul acela si totusi... Si la scoala si acasa si peste tot, numai "domnul" in sus si "domnule" in jos.
-Nu! Domnul nu coboara! Domnul sta in ceruri dandu-le viata celor cu constiinta moarta si rapindu-le suflarea celor inocenti! Domnul joaca leapsa cu lumea de apoi, in timp ce lumea asta se destrama!
Si cu asta tranti trapa, lasand-o pe Linda cu tava in mana si cu privirea cuiva obisnuit cu astfel de rabufniri. Putea sa jure ca aceasta mormaise ceva, dupa care auzi sunetul facut de tava de argint in momentul in care atinse parchetul din lemn de bambus. Usa scartai prelung, semn ca angjata plecase, lasandu-l din nou singur. Privi pe perete unde erau noua ceasuri identice, asezate cate trei in rand, pentru a forma un patrat. Insa, la o privire mai atenta, observai ca doar ceasul din mijloc isi misca acele ingreunate de timp. Restul erau doar picturi foarte realiste. Erau facute in asa fel incat sa se potriveasca perfect pana si cu scandurile din care era alcatuit peretele. Era deja ora sase si jumatate, iar el inca nu isi daduse jos uniforma. Mai mult chiar, dormise imbracat cu ea. Se dezbraca repede, dupa care isi lua pe el niste pantaloni de trening si un tricou mai lalai. Nu avea rost sa se imbrace in blugi, dupa care peste doar doua-trei ore sa isi ia hainele de dormit. Mai bine le imbraca direct pe acestea.
Cobora in antecamera cu intentia de a-si lua mancarea, dar cand ajunse isi dadu seama ca nu are chef sa urce tava. Se aseza turceste pe podea si incepu sa manance. Linguri supa in viteza, dupa care se apuca de felul doi. Observa faptul ca bucatareasa, grijulie ca intotdeauna, ii trimisese si o felie de prajitura. Cand termina de mancat puse tava in afara usii, dupa care isi arunca si uniforma langa ea.
-Cand vine cineva sa ia tava sa imi ia si uniforma si sa mi-o calce! ii striga el casei. Multumit, inchise usa si incepu sa urce scarile. Pe la jumatate se razgandi si cobori la loc. Deschise usa si privi coridorul. Nu era nimeni.
-Te rog! Multumesc! ii striga totusi intunericului. 'Acum e mai bine.' isi zise foarte mandru.
Urca in cele din urma. Se aproprie de birou si aprinse lampa care era prinsa de el, pentru a risipi semi-intunericul. Se aseza, iar apoi incepu sa faca sapaturi in geanta, pana dadu de penar si de cartea si caietul trebuincioase. Dupa aceea isi scoase niste coli A4 dintr-un sertar. Lene sau nu, prima saptamana de scoala sau nu, avea de predat maine un scurt eseu pentru istoria artei. Trebuia sa il inceapa macar, chiar daca avea sa il termine la scoala, cel mai probabil in ora de mate. Pentru inceput isi scrise numele si data la care avea sa il predea, dupa care sd afunda in lecturarea temei eseului.

Layne Ayers
4 septembrie 2014

TEXT : Aylee R. Blest.

Bun. Iata capitolul doi. Sper sa va placa. Multumim sin nou pentru comentarii. ><
P.S.:Imaginea cu Layne o sa o primiti mai incolo, momentan e in prelucrare
Scars, tu ce parere ai? :>

Ei bine , cred ca am ajuns extrem de tarziu , abia la capitolul doi , dar ce sa.i fac ? In fine .. ficul e interesant , mai ales tema acestuia si are o anumita legatura cu titlul .

Felicitari fetelor ^_^ . Si sa il continuati cu spor , chit ca incepe scoala .


PS. Soro , rolul de baiat ti se potriveste de minune

Am ajuns si eu sa comentez. Eram sigura ca nici Aylee nu ne va dezamagi in materie de scris. ) Ma bucur ca faci un capitol lung, dar are si calitatea necesara, nu doar cantitatea, dupa cum am mai spus. Am citit cuvant cu cuvant si nu m-am plictisit. Sunt unele citate care imi plac foarte mult, in special cel in care spune 'Domnul sta in cerurui ..'. In fine, nu vreau sa ma lungesc. Vreau sa spun doar ca scrii foarte frumos si ca astept un next curand. Imi place numele sau, in plus e dragut faptul ca e L & L, caci banuiesc ca la un moment dat va fi iubitul Larei .. ei bine, asta ramane de vazut. Pot sa spun ca astept cu nerabdare continuarea. Spor la scris, iar eu sunt fana numarul I , sa fie clar. ; ; ) P.S.: Sunt Rosalie.

Buuuuun. Deci ...
~ Pentru inceput trebuie sa imi cer scuze ca am ajuns atat de tarziu sa comentez, dar ma ierti, nu-i asa ? Asa, acum ca m-ai iertat vine comentariul. Imi place, pe cuvant. E frumos scris si incitant, adica cu fiecare cuvant simti ca vrei mai mult si mai mult si mai mult. E ca o bombonica din aceea buna, care ti se topeste in gura si din care daca mananci una simti ca iti mai trebuie una. Frumos. Si apropo Layne e exact asa cum mi-l inchipuiam si el.

P.S. De abia astept sa vada fetele cum arata