Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Asteptand sa se intoarca

Mi-am mutat privirea de la puma care se afla langa mine si am observat ca usa se deschise din nou. Iar o voce blanda se auzea cum striga dupa mine. "Ginny" si parea destul de ingrijorata. Intr-o secunda am vazut-o pe Hermione si am strigat:
"Hermione!" , m-am indreptat acum sa o imbratisez.
Puma se uita la mine intr-un fel anume,de data aceasta nu puteam sa descifrez.
Apoi am continuat atat de entuziasmata incat lacrimile s-au oprit pentru un minut:
"Hermione,aceasta minunata puma stie sa ma duca la Harry!"

Am inbratisat-o la randul meu. Ginny imi era ca o sora, iar momentan eram extrem de usurata ca este in regula.
" - Of, ce bine! ... Stai. Puma?"
Mi-am desprins privirea de pe fata ei si m-am uitat la superbul animal.
Am intepenit. O puma. Aici. In Hogwarts. Dar m-am trezit repede din reverie.
" - Foarte dragut... "
Dar cum ar stii aceasta puma unde este Harry? Daca nu era doar un fapt nobil? Daca era vorba despre ceea ce puteam jura ca Harry si-ar dori sa nu se intample? Daca toata filozofia era o capcana?
" - Esti sigura?"

M-am uitat la Hermione, apoi la acea puma. Pe moment am ramas putin incurcata,zapacita,dar mi-am dat seama imediat ca nu e asa. M-am uitat la Ava,cum o chema pe puma apoi mi-am mutat privirea la Hermione si am spus:
"Da,cred ca da! Si si daca nu as fi este singura sansa pe care o am in momentul de fata pentru a il gasi pe Harry!". Dupa atata timp un zambet plin de speranta se asternu pe fata mea. Sunt sigura ca Hermione ma intelegea,era prietena mea si era cea mai buna prietena a lui Harry,nu avea cum sa nu ma inteleaga. Si de asemenea sunt sigura ca daca va putea va veni impreuna cu mine si cu puma sa il gasim pe Harry. Si ei ii era dor de el...
"Stiu ca pare ciudat,dar astept un raspuns din partea pumei daca ma va conduce la locul unde e el.!"

Zambetul ei era o noutate pentru mine. Cel putin, in ultima vreme. Ginny avea aceeasi intuitie ca si Harry, as putea spune. Isi putea da seama cand ceva parea dubios. Si in plus, avea dreptate. Era o sansa, indiferent de final.
" - Prea bine!" am strans-o eu usor de umar. " Vin cu tine! ... Cu voi!" am zambit, privind puma.
Simteam impulsul de mult pierdut de a alerga la biblioteca si a scotoci printre carti. Poate gaseam ceva folositor. Dar nu mai aveam ce, facusem aceasta 'expeditie' cu mult timp in urma, imediat dupa disparitia lui Harry.
Am batut usor cu piciorul in podea, indepartandu-ma pentru o clipa de ce era in jurul meu. Cautam lucruri ce ne-ar putea ajuta si alcatuiam liste. Poate Deluminatorul va fi de folos? Of, dar era la Ron.
" - Hm..." a fost tot ce am putut spune, in timp ce privirea imi ramasese tinta pe puma, asteptand parca si eu raspunsul.

Priveam cu o speranta enorma in ochii,abia asteptam raspunsul tacut al pumei...Oare cand avea sa imi spuna ceva in felul ei? Se uita la noi tacuta,poate chiar nedumerita,desi mi-ar fi greu sa cred asta... Mi-am mutat privirea la Hermione care zambea si ea putin acum, probabil in noi existau ramasite de speranta...
"Ava?"
Asteptam sincer,din toata inima un raspuns...
Oare avea sa vina cu noi?
De fapt avea sa ma conduca la Harry???

Ginny se incorda usor langa mine si chiar intreba ceva, uitandu-se la puma. 'Ava'. Ah, desigur! Probabil ca acesta era numele ei.
M-am uitat spre usa inca deschisa. Nu imi aminteam sa fi intrat in camera asta in copilarie, in anii de studiu. Hm...
Rasucindu-ma usor, am privit intreaga sala. Nu se mai intrase de mult timp aici, puteam sa-mi dau seama datorita stratului gros de praf de pe obiecte si panzelor de paianjen din colturi.
Oglinda imensa de langa perete reflecta monotonia camerei. M-am apropiat usor si am sters praful cu maneca. O oglinda simpla.
Am inghetat. Puteam sa vad in oglinda un lucru minunat. Harry era acolo, teafar si nevatamat, imbratisand-o pe Ginny. Si Ron era acolo! Imi zambea dragastos.
Pentru o clipa, am fost suparata ca ei venisera si nimeni nu spusese nimic, dar cand m-am intors, nu erau decat Ginny si Ava.
Ciudat... Ah! Asta trebuia sa fie Oglinda lui Erised! Harry si Ron imi povestisera de ea in primul an la Hogwarts.

M-am indepartat foarte putin de puma si m-am apropiat de Hermione care privea uimita o oglinda...
Am privit si eu si am observat ca Harry era acolo,alaturi de mine , ma imbratisa si Ron ii zambea linistit lui Hermione. Apoi am intrebat-o pe Hermione:
"Vezi ce vad si eu?"
Aceasta dadu aprobator din cap si mi-am dat seama in cateva secunde ca este "Oglinda lui Erised" si ca vedem ceea ce ne dorim noi mai mult.
Era clar ca eu si Hermione ne doream acelasi lucru...
Asteptam ca puma sa imi dea un raspuns de data aceasta uitandu-ma mai insistent la ea.
Apoi nu stiu de ce,m-a pufnit un ras ca in copilarie cand am observat zambetul prostesc a lui frate'miu.

Am tresarit auzind rasul lui Ginny si m-am intors spre ea. Asta era cu siguranta ceva nou!
" - Care este poanta?" am vrut eu sa stiu.
Daca nu ne aflam in situatia actuala, vocea mea ar fi fost sfidatoare, dar acum, nu puteam decat sa zambesc bland si sa o privesc cu duiosie. Poate ca eram cumnate, dar tot ca niste surori ramaneam.
Ochii ei sclipira de o scanteie ce lipsise din peisaj de foarte mult timp. Si atunci, am fost sigura ca speranta renascuse in sufletul si inima lui Ginny. La fel se intamplase si cu mine.
Si uite-ma aici, incredintandu-mi ideile in Ava, puma gratioasa de langa noi. Pentru o clipa, puteam fi sigura ca are un suflet bun. Era un animal inteligent, nu ma indoiam de asta.

Si m-am ridicat, sarind inainte si facand o curba intr-un unghi straniu printre fete. M-am oprit brusc, scotand un raget infiorator si facand ex-cercetasele sa tresara. Pisica lui Filch, ne-avand nici un sfert din inaltimea mea, mi-a aruncat o privire de ucigas, dar a tulit-o in viteza cand mi-am scos ghearele.
Ginny s-a uitat ciudat la mine.
-Nu suport chestia aia subdimensionata, m-am scuzat, din priviri.
Apoi m-am lasat pe labele din spate. In ochii mei aurii stalucea siguranta.
-Vin. Nu de alta, dar orice alta rezolvare as alege, o sa va am pe constiinta, am spus, nerezistand tentatiei de a le aduce aminte ca, in ciuda degetelor lor opozabile si a pozitiei verticale, eu eram, acum, mult superioara, fiind printre singurii 3 care le-ar fi putut conduce pe fete la Harry. Insa Kasu era plecata si Zack nu era nici suficient de binedispus sa o faca, nici suficient de viu.

Hmm,era clar ca intelegeam absolut totul ce imi transmitea puma prin semne si prin ochii ei cristalini care imi ziceau totul. Puteam sa imi dau seama ca dorea sa imi spuna ca vine iar ochii mei lacrimau si sclipeau de bucurie acum. Puteam sa jur ca nu ma pot abtine si am imbratisat puma cu toata puterea mea,probabil cel mai periculos gest de astazi ,cel mai nebunesc. Si totusi , nu imi pasa daca ma va rani sau se va supara dar am simtit nevoia sa imbratisez animalul care avea sentimente ca un om,care ma va duce la locul unde se afla iubitul meu.
M-am ridicat in picioare si m-am indreptat spre Hermione. Zambetul meu acum nu era fals,ci mai degraba transmitea o stare de speranta...
"Vezi,ti-am spus eu..."