Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ Autopsia gândurilor unui om ...

Bun , cum talentul mă dă afară din cameră şi altceva nu am ce face , m - am gândit să aterizez şi eu pe aici . Sper să vă placă ce am început să scriu . Aştept critici , păreri , sfaturi şi poate laude .



Dacă cineva te-ar întreba ce crezi tu despre viaţă, ce ai răspunde? Defapt, ce este viaţa mai exact? Un joc? O încercare? Sau o provocare făcută pentru cei slabi de îngeri? Nimeni nu ştie, decât Dumnezeu. Ce ironic... Dacă nu ştim ce este viaţa, de unde ne putem da seama cine este sau ce este Dumnezeu? Există măcar? E o fiinţă, sau un spirit? Oare poate el creea lumea perfectă sau e doar o joacă, un zvon menit să minuneze lumea? Nimeni nu ştie, totul este un pact ilegal al tăcerii...



Plouă. De câteva zile plouă într-una, cerul parcă vărsând lacrimi la fel ca mine. E ciudat. Mă simt super aiurea, dar totuşi mi-e bine. ' Tic-tac, tic-tac '. Sunetul ceasului îmi răsună în cap asemeni zgomotului asurzitor al muzicii din jurul meu. Mă uit în faţă. Nu văd nimic, doar o imensă pată neagră. Oare am orbit? Nu cred, şi totuşi oare ce se întâmplă? Mă simt atrasă într-un vârtej de sentimente, fiecare mai puternic. Mă întind, capul meu mulţumindu-mi pentru acestă faptă. Închid ochii, apoi îi redeschid. Imagini, amintiri şi gânduri îmi trec fantomatic prin faţa ochilor asemeni unui film de prost gust. Privirea mi se opreşte asupra unei poze lipite mai mult sau mai puţin pe perete. ' When nothing goes right... go left. ' Să fie chiar aşa? Mă ridic în picioare, clătinându-mă încet. O iau spre stânga, totul e la fel. Mă întorc, nimic schimbat. Îi aud vocea lui Mark. Îl privesc cu ochii întredeschişi. Eu? Beată?
-Oh, dar ţi se pare! reuşesc să spun şi vocea mea spartă mă izbeşte asemeni unei găleţi cu apă rece ca gheaţa. Ce se întâmpla cu mine? Decădeam, ajungeam mai rău ca o drogată ce se injecta de foarte mult timp. Mă aşez, pe canapeaua murdară privind în gol. În faţa mea stă liniştită o sticlă de whisky. O iau de acolo şi o desfac mecanic. Dacă tot am apucat-o pe drumul ăsta, măcar să-l duc până la cap. Mă trădase. Se jucase cu sentimentele mele de parcă aş fi fost la fel ca toate târfele cu care obişnuise să stea. Simt cum lacrimile încep să-mi cadă iar pe obraji. Şi eu care credeam că le secasem deja. Încep să beau. O gură, două, trei, zece. Deja nu mai gândeam deloc lucid. Aud vag cum picăturile se izbesc de fereastră. Îmi aud numele rostit de către vărul meu şi îl privesc sceptică. Închise apelul telefonic, cu cine o fi vorbit? Beau din nou. Simt furnicături pe limbă. După maxim zece minute aud uşa. Când ieşise Mark din casă? Îl văd pe Darius cum mă priveşte îngrijorat şi dau din mână. ' Nu e nimic grav! ', aş fi vrut să spun dar nu îmi găseam cuvintele pe care trebuia să le foloseasc. Termin băutura din sticlă şi o las să cadă pe podea. Acesta face un zgomot destul de ascuţit, iar atunci Dariu şi Mark intră amândoi în cameră privindu-mă speriaţi. Parcă l-aţi fi văzut pe Lucifer, zău aşa. Nu ştiu sigur ce îi spune roşcatul lui Mark, dar acesta iese din casă destul de rapid. Îl văd cum se apropie de mine şi se aşează relaxat, în faţa mea.
-Ce s-a întâmplat cu tine? Arăţi de parcă ţi-ar fi căzut cerul în cap, spuse zâmbind cald. Îl privesc uimită. Când zâmbea i se lumina chipul. Îmi scutur încet capul.
-Dacă ăsta e felul tău de a spune "arăţi ca dracu, 'Trice", eşti un scump, spun şi zâmbesc ironic. Acesta dă din umeri, rânjind amuzat. Devine serios dintr-o dată serios şi clipesc de mai multe ori, oarecum şocată.
-Serios acum, de când bei tu şi fumezi? întrebă şi deja deschideam gura să-i răspund. Defapt, de când fumezi tu iarbă? adăugă, fără a-mi da ocazia să vorbesc. Înghit în sec. Dintre toate persoanele de care vroiam să mă feresc, el era primul în capul listei. Îmi las capul în jos, neştiind ce să-i mai zic. Dacă până atunci ştiam ce să răspund acum era de parcă toate cuvintele, propoziţiile şi frazele din cap dispăruseră ca prin farmec. Darius mă apucă de bărbie.
-Îmi pare rău, spun încet, iar el oftează. Mă trage spre el, punându-mi capul pe umărul lui.
-Fraiero, pentru unul ca el, faci tu toate astea? Chiar aşa de mult decazi? Te credeam mai deşteaptă, spuse şi chiar dacă nu îi vedeam chipul, simţeam în vocea lui că zâmbeşte. Îi înconjor talia cu braţele şi oftez. Ce ştia el? Eu chiar îl iubisem. Şi dacă mă gândeam mai bine, chiar dacă se dădea el mare om acum, reacţionase mai rău ca mine acum câteva luni.
-Tu vorbeşti? întreb încet, iar o mişcare din partea lui îmi confirmă faptul că aveam dreptate. Aud uşa, dar nu mă clintesc. Îmi era bine lângă el. Acesta se ridică, continuând să mă ţină în braţe şi trece cu uşurinţă peste sticlele şi dozele goale de băutură. Deschide uşa de la camera mea şi răsuflă uşurat. Avea şi de ce. Era singura cameră curată.
-E timpul să dormi, spuse şi mă lăsă pe pat, trăgând o pătură peste mine. Deşi aveam de gând să protestez, privirea ce mi-o aruncase mă redusese imediat la tăcere, aşa că am închis ochii, iar în scurt timp, somnul mă prinse în braţele lui, ocrotindu-mă de toate lucrurile din jurul meu.

Eu primaaaaaaaaaa

Deci da revenind la subiectul de discutie sper sa nu ma insel. O poveste de dragoste esuata, ea cada in diferite patimi incercand sa il uite cred. Pana aici imi place, sper ca viitorul sa fie mjai bun pentru ea
Imi place si vreau nextu... ai un prim fan

Îmi place la nebunie primul capitol De fapt iubesc modul în care îi exprimi gândurile fetei . Subiectul ficului e interesant şi... ahhh... aştept următorul capitol

Ohhh..is a treia persoana care apare pe aici , dar in fine , doesn't matter .

Ce pot sa.ti spun e ca .. acest fic e absolut , hmm , ciudat . Nu in sensul rau al cuvantului , stai calma . Dar felul in care ai conturat acele sentimente si te.ai exprimat , a iesit extrem de bine . Felicitari . E o idee buna , si nu prea cred ca ii vei da sansa "personajului" sa aiba un viitor prea stralucit ) . Eu una asa cred . Astept urmatorul capitol!

Imi place cum ai inceput, sper sa continui. Eu sincer, nu prea ma impac cu titlul . Am impresia ca mi se incurca limba cand il spun cu voce tare. Mi-ar placea mai mult ceva gen "Autopsia gandurilor umane" sau ceva de genul. E ciudat ideea titlului imi place, dar parca... Ma rog, deviez de la subiect, ma incurc in propria mea gandire. Daca nu ma opreste cineva ratacesc mult timp pe acolo. Uite iar.
Deci ficul imi place. Mi se pare interesant prologul. Descrii frumos gandurile fetei. Iar propozitia aceea... "When nothing goes right...go left" mi se pare geniala. Pot sa ti-o fur? Mi-ar fi placut sa aflu numele ei, totusi. Trice vine de la Beatrice? Asa, de curiozitate. Imi place pana acum, deci sper ca inspiratia sa nu te loveasca ci sa te bata bine, caci astept nextul cat mai repede posibil.