Back again at ...Hogwarts
|
26 Jun 2011, 18:30
(This post was last modified: 26 Jun 2011, 18:31 by Ashlyn Meester.)
Post: #1 |
|||
|
|||
Picura incet,incet, ca si cum stropii de ploaie imi amintesc si ei trsiti,cat de mult timp am lipsit din acest loc magic, plin de sentimente profunde. Nu inteleg cum am putut lipsi, si cum am putut sa nu folosesc magia, cum am reusit ? M-am proptit de un stalp murdar,si mi-am pus gluga in cap,sperand ca voi trece neobservata pe aici,si sperand sa nu incep sa aud,vorbe de genul "Ash,nu pot sa cred! Te-ai intors? De ce n-ai dat semne de viata ? Ash, cat de schimbata esti!! Te-ai ingrasat ? Te-ai vopsit roscata.Nu pot sa cred !" .Ehhh,dar oricum stiam ca asa va fii, si ca toti vor fi uimiti sa ma vada inapoi, pentru ca in urma cu un an jumate, ii facusem pe toti sa creada ca am renuntat la magie de tot,pentru parintii mei,si pentru persoana iubita, un Incuiat.
Ploaia incepu sa devina tot mai puternica,iar eu asteptam Expresul de Hogwarts la fel de linistita si nedistrubata de nimic. Din departare, se auzi un huruit innabusit, si un nor de fum ,care se apropia spre noi. Am zambit fericita, stiind ca il voi vedea din nou pe Expres.Imi era dor...foarte dor de tot ceea ce insemna magie si miciile lucruri complicate care veneau la pachet cu magia. "- Imi doresc sa se intoarca Ashlyn inapoi anul acesta.. Alt an fara ea ",se auzii o voce trista din spate. Mi-am dat gluga,jos,si am zambit, observand acea persoana minunata, de care imi era atat de dor, si pe care n-o mai vazusem de un car de an.. "- Rosalie..." am soptit. ![]() Nu ezitati ! De la Zonko sa cumparati ! ![]() ~Cercetasii sunt cei mai tari ![]() |
|||
26 Jun 2011, 18:37
Post: #2 |
|||
|
|||
Rosalie ofta. Ii era dor de Ashlyn,de nazbatiile pe care le faceau impreuna si mai ales de interminabilele seri in care povesteau intruna. Trebuia sa ii spuna atat de multe,trebuiau sa imparta bucurii impreuna. Brusc,cineva o strigase. Oare chiar era posibil? Oare intr-un final i-a fost indeplinita aceasta dorinta? I-a fost atat de dor de verisoara sa , incat ii era teama sa se intoarca si sa nu o vada acolo.
"Hei,chiar eu sunt!", murmurase acea voce in continuare. Se intoarse intr-o pirueta firava si cand o vazuse , pur si simplu incremeni. "Ash,Ash... chiar tu esti! Nu visez! Mi-a fost asa de dor de tine!" O imbratisa atat de strans cateva minute,apoi se opri asteptand ca verisoara sa sa reactioneze in vreun fel. ![]() |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|