Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts

« Previous 1 2 3 Next »

/ In drum spre...Hogwarts

"PUFFF!PUFFF!"Vechea locomotiva prin vagoanele careia au trecut zeci de generatii de vrajitori se pune cu greu in miscare. In primul vagon un baiat ce parea cam nedumerit si speriat cauta un loc in unul din compartimentele vagonului. Un domn ce se plimba pe holul vagonului i-a aratat baiatului o usa si i-a zis sa intre acolo fiindca erau locuri libere.
Cu grija baiatul a deschis usa si o siluieta supla de fata se ridica de pe locul unde statea.
"Pot sa ma asez?" intreba el politicos.

Ema lasa cartea pe bancheta, langa ea. Pana acum, era singura in compartiment. Isi rezema capul de spatele canapelei, intinzandu-si mainile in fata. Mici furnicaturi ii traversara varfurile degetelor.
Usa se deschise si inauntru intra un baiat. Soimeanca isi intoarse imediat privirea spre el, reactionand din instinct la sunetul pasilor. Nu era un chip pe care sa-l fi vazut inainte. Poate ca era un boboc.
" - Pot sa ma asez?" intreba acesta politicos.
" - Desigur!"
Tanara isi lua cartea si o puse in rucsac, apoi se lasa sa alunece spre fereastra, pentru a-i face loc baiatului. Zambi si ea politicos si ii intinse mana, prieteneste.
" - Eu sunt Ema Snow. Incantata de cunostinta!" zambi ea, vorbind pe tonu-i clar si bland.

OOC: Sper ca nu te superi ca am continuat eu. Daca e, da-mi un pm si sterg postul.

"Imi pare bine.Aaa!!!Am uitat sa ma prezint! Sunt Jack Lionheart. Sunt cam ametit fiindca e primul meu an la Hogwarts si sunt nerabdator sa ajung" spuse baiatul zambind.
Orele treceau si trenul se apropia de destinatie.
"In ce an esti?" intreba baiatul incercand sa mai scape de plictiseala ce puse incet, incet stapanire pe cei doi elevi. Fata statea cu capul lipit de geam si parea din cale-afara de plictisita.

OOC: Doamne fereste! Chiar imi face placere!

Peisajul incepea usor, usor sa devina mai salbatic. Campiile mangaiate de vant aveau curand sa fie inlocuite de dealuri umbroase.
Ema zambi, apoi chiar ii scapa un mic chicot.
" - Anul VII, daca se poate spune asa. De fapt, este al optulea meu an la scoala aceasta"
Isi deschise rucsacul si scoase o punguta cu bomboane. O desfacu cu rapiditate si o puse la mijlocul banchetei.
" - Serveste-te dupa pofta inimii" zambi ea.
Ochii ei verzi alunecara usor spre fereastra. Isi focaliza iar privirea pe chipul lui Jack.
" - Esti un Vrajitor 'cu drepturi depline'?" intreba ea din curiozitate, desenand ghilimele in aer si razand lejer.
Cunostea tot felul de Vrajitori. Unii crescusera printre Incuiati, ca Ema de altfel, altii se ferisera de ei.

"Depinde ce intelegi prin drepturi depline. Am sange semi-pur daca acolo bati" raspunse Jack bucuros ca reusise sa mai anime discutia.
Ema isi clatina capul aproband cele spuse de tanarul elev.
Deodata trenul se opri brusc pe un pod ce facea legatura intre doi versanti.
"Ce sa intamplat???!!!" striga Jack in timp ce se ridica de pe podea.
Ema incerca sa il linisteasca dar fara a avea prea mult succes.Niste pasi grei se auzieau venind pe holul vagonului.

" - Si eu la fel" zambi ea.
Cand pdeaua nu mai vibra, Ema se concentra pe sunetul pasilor de pe culoar. Persoana respectiva era masiva, greoaie. Luminile palpaira si se stinsera, iar Soimeanca isi scoase bagheta.
" - Lumos Maxima" sopti ea.
Din varful baghetei se ivi o lumina puternica, scaldand micutul compartiment.
In spatele usii domnea linistea, la fel ca si in interiorul compartimentului. Ocazional, se auzeau scurte suieraturi surprinse ale altor elevi. Pasii se miscau, se opreau, ca si cum persoana respectiva verifica fiecare compartiment. Cand trecu prin dreptul usii lor, Soimeanca ii vazu silueta intunecata. Nu prea se compara cu ce isi imaginase ea. Era intr-adevar o persoana masiva, dar era inalta si slaba. Clanta scartaii, iar fata isi indrepta mana, tinand bagheta strans intre degete.

Bietul Jack cand a vazut silueta neagra in dreptul usii s-a suit imediat in locul pentru bagaje. Tare caraghios mai era saracul! Cel ce il facuse pe Jack sa se ascunda ,atinse clanta ,dar pleca imediat.
"Hai jos!" ii spuse Ema baiatului."A plecat..."
"SSSSigurrr?" intreba Jack balbaindu-se de frica.
Cand sa se dea jos, o silueta care mai degraba era a unui urs Grizzly decat a unui om aparu in fata usii. Jack se facuse galben si te gandeai cum Doamne iarta-ma mai respira.

Ema zambi cand jack cobori.
" - Macar tu mai incapi acolo" chicoti ea.
Tresari puternic cand altcineva isi facu aparitia. Persoana intra in compartiment fara sa evite. Sangele Emei pulsa cu galagie in tample, panica se scurgea prin celulele, precum un curent electric, iar respiratia i se accelerase. Inghiti cu greu in sec si ridica bagheta spre chipul necunoscutului.
" - Cine esti?" intreba ea incet.
" - Lasa aia jos, Snow, imi bagi lumina in ochi"
Barbatul isi duse mana spre fata, ferindu-se. Soimeanca nu recunoscu vocea. Se uita temator spre Jack.

Dupa ce Ema lasa bagheta jos, persoana care intra se prezenta.
" Sunt controlorul" zise acesta. "Tu esti Jack Lionheart?" si se intoarse catre baiat.
"Ddda.Ce am facut??" intreba Jack.
"Parintii tai ti-au trimis o pelerina" zise controlorul si i-o inmana, dupa care saluta politicos si pleca.
"Doamne!!! Ce m-am mai speriat!" spuse inca tremurand Jack."Dar tot nu stiu de ce ne-am oprit?!"

Ema se ridica si se lasa sa alunece pe bancheta. Zambea amuzata, desi inima inca ii bubuia in piept, precum o pasare prinsa in capcana.
" - Doamne" ofta ea, continuand sa zambeasca. " Presupun ca e bine ca e doar atat"
Luminile continuau sa ramana stinse. Soimeanca se ridica si se uita pe fereastra. Norii se adunasera, acoperind cerul si intunecand peisajul. In mod ciudat, ii dadea un aspect sinistru.
" - Nu stiu" raspunse ea cu un calm aparent. " Poate e vreo defectiune, desi nu inteleg de ce nu s-au aprins luminile de urgenta"
Se descalta de sandale si se suii pe bancheta, pentru a se putea uita la becul de deasupra usii. Nu parea nimic in neregula. Nimic nu-l bloca.
Se dadu jos si se incalta, apoi deschise usa si se uita pe coridor. Mai multi elevi erau nedumeriti, asa ca nu prea avea sanse sa afle ce se intamplase. Se aseza cuminte pe bancheta.
" - Presupun ca trebuie doar sa asteptam linistiti"
Privirea ii aluneca spre Jack si zambi bland.
" - Relaxeaza-te, sunt sigura ca va fi bine"
Ok, mintise, dar daca asta avea sa linisteasca atmosfera, merita.