Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

1 2 3 4 5 6 Next »

/ Back to where we started

Bell striga aproape vraja, iar un scut albastrui, aproape transparent iesi din bagheta ei, si le inconjura pe fete, tinandu'le departe de vrajile lui Dimitri. Alice isi simti pulsul crescand, si isi auzea inima batand cu putere. Devoratorului ii pieri zambetul superior de pe fata, cand vazu ca nici cea de a doua vraja nu ii reusi. Un lucru bun se intampla totusi, vrajile functionau din nou, asa ca isi intoarse capul catre persoanele din spatele ei si le spuse:
"Scoateti'va baghetele, si fiti cu ochii in patru!" Arunca apoi o privire catre Bell, pentru a'i analiza expresia. Ii citi teama, si ingrijorarea, dar vazu si hotararea de a lupta. Banui ca Demetri nu avea sa renunte cu una cu doua, si trebuiau sa'l invinga cat mai repede, inainte de a cauza victime.

OOC: Sper ca descrierea scurta a scutului se ridica la asteptarile tale X_X

• Demetri ramase putin incurcat la vederea scutului; probabil nu stia de existenta farmecului. Putini stiau - si putini stiau sa il foloseasca si sa-l mentina. Era destul de dificil, dar isi aminti ca intr-o intalnire a Ordinului chiar insistase asupra lui. Ii era dor de acele intruniri. Realiza insa ca nu era momentul potrivit pentru asemenea amintiri si ofta.
  
  "-Immobulus!" spuse ea in gand, indreptand bagheta spre Devorator.
  
  Alice se uita instinctiv la ea si zambi aprobator; probabil doar ea mai stia pasiunea lui Bells in ceea ce privea vrajile non-verbale. Nu mai avusese de mult ocazia sa le puna in aplicare. Ultimele confruntari fusesera cele cu Devoratorii, dar cu mult timp in urma. Si totusi, nu-si pierduse inca abilitatile.
  
  "-Ar trebui sa avem grija" sopti ea, apropiindu-se de Demetri; stia ca farmecul nu era tocmai cel mai folosit, dar era constienta ca ajutase. "Pot veni si altii" continua Bells, oftand.
  

Alice ridica scutul din jurul lor cu o miscare de bagheta, si se indrepta deasemenea catre Dimitri. Era imobilizat, dar nu pentru mult timp, si pericolul era inca destul de mare. Isi tinea bagheta stransa in mana stanga, si privi injrijorata crapatura din perete.
"Trebuie sa avem grija sa nu mai intre si altii. Bell, ajuta'ma te rog! Reparo!" spuse, nestiind daca incantatia facuta doar de ea va fi destul de puternica. Bell ii urma exemplul, si reconstruira zidul in cateva clipe. Se intoarse catre usa, si apoi catre locul in care Ginny, Jenifer, si celelalte fete stateau.
"Incercati usa! Si fiti pregatite pentru orice!" le striga, gandindu'se ca trebuiau sa iasa de acolo, dar in acelasi timp facandu'si griji pentru ce puteau descoperi dincolo de usa.

Se indrepta singura catre usa,si puse mana pe clanta nesigura. Nu stia ce avea o astepte dincolo de acea incapere,insa stia ca era pregatita pentru orice.
Inspira adanc si trase,prima oara usa opusese rezistenta insa cu un click incet usa se deschise. Arunca o privire pe holul pustiu apoi ceva ii atrasese atentia in capatului holului flacari mari mistuiau unele portrete iar tipete se auzeau din partea cealalta a castelului.
-Cred ca avem probleme mari! Se poate descurca cineva cu Demetri? Nu stiu am putea sa il intrebam ce naibii fac?
Se uita la cel care clar nu avea de gand sa spuna nimic si ofta.
-Sau am putea sa trecem la actiune. Bell,Alice?Aveti un plan? Holul arde!

Alice o asculta pe Ginny, si incerca sa distinga ceva in zgomotele care veneau dinspre hol. Se intoarse catre Bell, si incerca sa gaseasca o solutie. O privea ion ochi pe Bell, si isi dadu seama ca si ea se gandeste la ce anume sa faca. O idee ii trecu prin minte, si isi indrepta bagheta catre Dimitri:
"Incarcerous!" Sfori groase iesira din varful baghetei ei, si se infasurara in jurul devoratorului, imobilizandu'l. "Trebuie sa vedem ce se intampla afara, nu?" o intreba pe Bell. Ea aproba incet din cap, si spuse:
"Dar mai sunt elevi aici." Astropufa arunca o privire in jur, la elevii care devinisera foarte speriati de la venirea lui Demetri. Se intoarse cu fata catre ei, si spuse, ridicand vocea, pentru a fi auzita de catre toti:
"Va rog sa ma ascultati! Dupa cum ati vazut, in scoala s'au infiltrat cativa devoratori in scoala. Profesorii probabil deja au fost alertati, si vor actiona, asa ca v'am ruga sa ramaneti aici, unde sunteti in siguranta. Peretele care a fost spart este sigilat, iar noi vom iesi pe hol, si vom sigila usa in urma noastra." Arata catre ea, Bell, si restul fetelor, si apoi astepta.

• Bell clatina usor din cap - nu i se parea tocmai cea mai buna idee; daca le inchideau acolo si plecau, Devoratorii puteau intra cu aceeasi usurinta ca prima oara. Trebuiau sa ramana toate, nu se rezolva nimic daca se desparteau.
  
  "-Nu e bine" sopti ea, privind-o pe Alice cu seriozitate. "Nu trebuie sa ne despartim - asta vor ei sa facem si nu e bine sa le picam in plasa. Daca ne vad in numar mai mic vom fi in mod automat mult mai vulnerabile in fata lor; iesim toate, iar Demetri ne va ajuta" continua fosta cercetasa, indreptandu-se spre Devorator. Sopti Imperio! si isi drese usor glasul inainte sa inceapa sa vorbeasca din nou.
  
  Fata lui deveni automat inexpresiva, iar articulatiile i se relaxara.
  "-Cati sunteti?" intreba Bells, iar el raspunse automat cu o voce joasa; erau doar trei si voiau un trofeu din Sala alaturata. "Tu vii cu noi" sopti tanara, iesind prima pe usa. "Si trebuie sa stingem si focul asta" insista ea, cand ajunse in fata flacarilor. Soptira toate Aguamenti! si apoi Reparo!, lasand holul in perfecta ordine.
  

Ramase linistita aproape tot timpul. Se simtea ca si sum ar fi fost in transa. Le urma pe fete fara sa isi dea seama ce facea. Prea multe evenimente in prea putin timp. In timp ce holul era lasat in perfecta ordine avu timp sa-si revina. Isi scoase bagheta si le ajuta pe fete. Asta o trezi la viata. O facu sa-si dea seama ca asta era de fapt realitatea si nu un vis. O umbra trecu pe langa ea inghetandu-i sangele in vine. Isi intoarse rapid capul incercand sa o urmareasca insa disparu printr-un coridor.
"Fetelor... Cred ca unul dintre ei se indreapta sprea sala trofeelor." Insa ceva era putred la mijloc. Daca nu un trofeu era ceea ce vroiau. Demetri ar fi putut fi manipulat sa spuna numai raspunsurile pe care le vroiau ei. El putea fi doar o momeala. Doar un mod prin care sa le distraga pe ele, astfel incat Dementorii sa reuseasca sa obtina orice ar fi vrut. Ii impartasi gandurile ei lui Bell sperand ca nu avea dreptate.

• Il impinse pe Demetri de la spate, fortandu-l sa mearga mai repede; ajunsera curand in fata usii de la Sala Trofeelor si se oprira, asteptand. Momentul de liniste parea insa sa se prelungeasca pana la nesfarsit, asa ca fosta cercetasa isi drese glasul si ii vorbi Devoratorului. Demetri se intoarse spre ea, inexpresiv.
  
  "-Tu o deschizi si tu intri primul" spuse ea, cu un glas scazut.
  
  Ii urma ordinele, iar incaperea scaldata intr-o lumina palida de dupa-amiaza le aparu pe dinaintea ochilor. Doua siluete stateau aplecate asupra unei vitrine, discutand in soapta. Se intoarsera speriati spre ele, privindu-le cu confuzia citindu-se pe chipuri. Demetri era chiar in fata lui Bell, avand un zambet idiot.
  
  "-Nu ar trebui sa fiti tocmai aici" spuse Bells, privindu-i pe cei doi; terminasera Hogwarts'ul in anul care trecuse. Ii recunostea - unul fusese la Viperini, iar celalalt la Ochi-de-Soim. O privira ingrijorati, scotandu-si in acelasi timp baghetele din buzunarele robei. Alice si Bell reactionara insa mai repede, folosind Expelliarmus!
  
  Ii legara in urmatoarele clipe, realizand cat noroc chior avusesera; Demetri era cu siguranta conducatorul - el era cel mai in varsta. Cei doi fusesera probabil folositi doar pentru a intra in Castel si a-l ghida spre Sala Trofeelor.
  
  "-Va trebui sa ii duceti la director" sopti Bell, intorcandu-se spre Alice si restul grupului de fete; cei trei stateau in fata lor, cu diferite expresii pe chip. "Sa-i spuneti ca Demetri este sub influenta blestemului Imperio!. El va stii ce sa faca cu ei" sfarsi fosta cercetasa, intorcandu-se si plecand.
  
  Fusese o dimineata lunga - nu se gandise niciodata ca ar fi putut trece prin asa ceva intr-o zi obisnuita la castel. Tot ce isi dorise fusese sa petreaca putin timp cu colegele de casa si sa-si aminteasca diverse lucruri. Soarta insa, ii rezervase altceva - ca de obicei, ar fi putut adauga.
  
  Iesi cu pasi mici din castel, privind zapada care se asternea incet pe domenii; lasa un zambet sa-i infloreasca pe chip, iar privirile ii fugira automat spre fulgii mari si albi care cadeau la nesfarsit. Poate nu era chiar stricata ziua - ii ramasese o dupa-amiaza libera, in care putea face orice; avea nevoie de putin timp liber.
  
  
  OOC: Multumesc tuturor celor care au postat aici ><

Edit By Raizen

Galeoni
Ginny Alden - 80
Bell Evans - 120

Puncte
Astropufi - 80
Cercetasi - 100

Topic Closed !