Balul
|
12 Oct 2011, 20:29
Post: #21 |
|||
|
|||
Jennifer zambi vag vazand inghetata adusa de Tora.Poate ca nu era cel mai bun moment pentru o inghetata, fiind iarna, dar chiar ii era dor de gustul sau.Lua lingurita din mana Torei dupa care ii multumi.Lua o gura din inghetata dulce, savurandu`i gustul care il adora atat de mult.
Tresari usor cand un ciocanit se auzi la usa.Se uita la Tora nestiind cine o fi.Presupunea doar, dar spera ca nu avea dreptate.Nu avea nici un chef sa`l vada pe Ryan, si la cati nervi avea poate va face ceva ce dupa va regreta. -Te duci tu, te rog? o intreba Jennifer pe Tora, parca implorand`o din priviri. Aceasta dadu usor din cap afirmativ, lasand lingurita in inghetata si plecand usor inspre usa.Apasa clanta, usa deschizandu`se doar un pic. -Buna, o chemi te rog frumos pe Jennifer? se auzi o voce cunoscuta de pe hol. |
|||
12 Oct 2011, 20:50
Post: #22 |
|||
|
|||
Tora deschise usa incet. In spatiul mic numai o pisica ar fi putut intra.
"Buna, o chemi te rog frumos pe Jennifer?" spuse baiatul. Tora se gandi ce sa faca. In starea in care era Jenn nu ar fi vrut sa-l vada. "Scuze... Dar Jennifer nu vrea sa te vada." spuse ea putin aroganta. Se incrunta. "Incearca maine dimineata." Impinse usa, insa aceasta se bloca. Ceva o impiedica sa se inchida. Se uita in jos. Piciorul baiatului statea in pragul usii, blocand-o. Tora impinse usa putin mai tare, insa acesta in loc sa se inchida, se deschidea. In cateva clipe Ryan era in camera. Se apropie de Jenn, insa aceasta isi intoarse privirea, refuzand sa se uite in locul lui. "Jenn vreau sa vorbesc cu tine. Intre patru ochi." Tora o privi pe cercetasa. La inceput ezita, dar apoi accepta. Incepea sa se simta in plus asa ca ii facu un mic semn colegei ei si apoi disparu dupa usa. Se plimba putin pe hol, asteptand ca Ryan sa iasa din camera. O umbra se contura pe peretele luminat de torte. De dupa colt, aparu bine cunoscutul cap blond. Un zambet strengaresc atarna pe chipul baiatului. "Ce faci aici?" Intreba fata mirata. "Nu puteam sa ma culc, cand stiam ca esti atat de aproape de mine si nu ti-am spus noapte buna." Tora chicoti. Toate aceste lucruri i se pareau atat de copilaresti. "Pai, noapte buna." spuse aceasta intorcandu-i spatele, ca intr-o piesa de teatru. "Oh, nu asa." Vladimir o trase de mana, facand-o sa se intoarca. O lipi de corpul lui. Isi apropie buzele de ale ei. Atingerea era miagica. In acel scrut moment, timpul se oprea. Baiatul se indeparta incet, spulberand magia. "Noapte buna..." spuse soptit, dupa care disparu in strafundurile holului. Robert Louis Stevenson once wrote: You cannot run away from a weakness; you must sometimes fight it out or perish.
![]() "Blessed are the hearts that can bend. They shall never be broken." |
|||
13 Oct 2011, 20:04
(This post was last modified: 13 Oct 2011, 20:05 by Jennifer L. Campbell.)
Post: #23 |
|||
|
|||
Jennifer se scula usor din pat ducandu`se inspre fereastra.Nu vroia sa il priveasca in ochi pe Ryan, nu merita acest lucru.Dupa cum se purtase cu Cercetasa, nici macar sa`l primeasca in camera nu merita ; defapt nici nu`l primise nimeni, intrase neinvitat.Poate ca se purta cam dur, dar avuse prea mare incredere in Ryan si acum...acum si`o pierduse in cateva secunde.
-Jenn, se auzi vocea lui Ryan incet si calduros. Jennifer nu isi misca deloc buzele, iar privirea o avea in continuare atintita la privelistea oferita din fata ochilor sai.Incepuse iar sa ninga, fulgii reci de zapada cazand usor din inaltul cer pe pamant.Era asa frumos.Se asterneau ca o plapuma alba pe teritoriul Rusiei. Simti mana lui Ryan pe umarul sau.Isi trase usor umarul pentru ca tanarul sa si`o ia.Era suparata, chiar foarte rau pe el. -Jenn, stiu, ai toate motivele ca sa fii suparata pe mine, dar te rog, asculta`ma, ii spuse el Cercetasei. Jennifer ofta usor dar in asa fel incat sa nu fie auzita.Se intoarse usor, dar uitandu`se la tanar cu o priviri rece. -Te rog sa ma ierti..tot ce am spus am spus la nervi..I-imi pare rau..spuse acesta parca implorand`o din privire sa`l ierte. |
|||
13 Oct 2011, 21:10
Post: #24 |
|||
|
|||
Fata ramase perplexa dupa plecarea tanarului. Asta era om parte a lui pe care inca nu o cunoscuse. Era mai romantic, mai atent. De-abia astepta sa vada ce ii pregatea ziua de maine.
Camera deveni mai intunecata. Ultimele raze ale soarelui tomnatic disparura, acum coridorul fiind luminat numai de tortele ce scaparau pe pereti. Simti cum un fior ii trecu prin tot corpul. Isi atinse mainile de fata. Erau reci ca gheata. Se apropie de una din torte. Erau la fel ca cele din evul mediu: un lemn ce avea capatul infasurat in panza ce ardea. Intise mana, simtind caldura. Isi apropie si celalta mana, frecandusi-le, incercand sa se incalzeasca. Sangele i se puse in miscare, circulatia devenind normala. Un usor scartait ii atrase atentia. Isi retrase mainile de langa torta si se intoarse. Usa de la camera ei era deschisa, lasand o urma alba de lumina sa patrunda in coridor. Se auzira cateva soapte, dupa care Ryan aparu in pragul usii. Traversa coridorul, trecand pe langa ea fara sa zica un cuvant. Tora incerca sa ii citeasca ceva pe fata, insa expresia lui era indescriptibila. Il urmari pana ce disparu in intuneric, dupa care alerga in camera. Inchise usa cu zgomot. Jennifer se plimba prin camera, probabil cautand ceva. "Ce s-a intamplat?" spuse Tora curioasa. Statusera destul de mult inauntru. Robert Louis Stevenson once wrote: You cannot run away from a weakness; you must sometimes fight it out or perish.
![]() "Blessed are the hearts that can bend. They shall never be broken." |
|||
16 Oct 2011, 09:48
(This post was last modified: 16 Oct 2011, 09:49 by Jennifer L. Campbell.)
Post: #25 |
|||
|
|||
Jennifer nu avea cum sa nu se inmoaie vazand privirea care i`o arunca Ryan.Poate ca trebuia sa`l ierte, mai ales ca cei doi erai prieteni foarte buni, iar fiecare merita o a doua sansa, si poate i`o va da, dar nu in acest moment.Era prea furioasa pentru tot ce i`a spus.Niste vorbe cae au durut`o chiar daca sunt doar niste vorbe goale.
-Cum poti fii atat de nesimtit sa vii aici dupa ce mi`ai spus?! bubui Jennifer dintr`o data nemaiputand sa se abtina. -Dar n`am vrut, continua Ryan. -Da sigur, te`am crezut un prieten bun, dar...Stii ceva nici nu mai conteaza, spuse Jennifer.Si acum te rog frumos sa iesi de aici, continua aceasta. Vazu cum tanarul se uita cam sceptic la aceasta dupa care se indrepta usor inspre usa.Inainte sa iasa, ii arunca o privirea indescriptibila lui Jennifer.Tanara Cercetasa incepu sa se plimbe prin camera, incercand sa se calmeze.De ce venise si el chiar acum, ca sa ii faca mai multi nervi? isi atinti privirea spre usa auzind cum se deschide iar.Deja ii venea sa zbiere la el daca se intoarse, dar ofta usurata vazand ca este doar Tora.Ii povesti totul dupa care se aseza usor pe pat, incercand sa se gandeasca daca va mai sta la Bal sau se va intoarce la Hogwarts. |
|||
19 Oct 2011, 20:04
Post: #26 |
|||
|
|||
Analiza problema din punctul ei de vedere. Dupa ea, Jenn ar trebui sa-l ierte pe Ryan. Chiar daca s-au certat fiecare are parerea lui si asta n-ar trebui sa se desparta. i impartasi fetei gandurile ei, adaugand:
"Nici sa nu te gandesti sa renunti la bal!" Chicoti auzindu-si vocea amenintatoare. Nu era prea convingatoare. "Eu ma duc sa ma pregatesc de culcare. Sunt atatea de facut pe maine si trebuie sa fiu odihnita..." isi lua un prosop si pijamaua si se indrepta spre baie. "Si cred ca si tu ar trebui sa faci la fel." spuse aproape soptit, inainte de a intra in camera luminoasa. O lasa pe Jenn cu gandurile ei, in timp ce ea se afunda in cada plina cu apa calda. Lua niste spuma in maini si sufla, baloane de sapun ridicandu-se in aer. Apa calda ii relaxa toti muschii simtind cum incordarea de peste zi dispare. Se aranja in fata oglinzii si iesi din baie. "Baia e toata a ta..." Robert Louis Stevenson once wrote: You cannot run away from a weakness; you must sometimes fight it out or perish.
![]() "Blessed are the hearts that can bend. They shall never be broken." |
|||
20 Oct 2011, 20:24
Post: #27 |
|||
|
|||
Jennifer in tot timpul in care tora se aflase in baie se gandi ca poate avea dreptate.Poate ca Ryan merita a doua sansa, mai ales ca cei doi erau prieteni foarte buni, si tanara Cercetasa tinea la el ca la un frate.Se gandi ca sa vorbeasca cu el a doua zi, si sa`l ierte.Asa era cel mai bine, si spera ca nu se vor mai certa.
Dupa ce Tora iesise din baie, intrase si ea.Chiar avea nevoie de o baie fierbinte si dupa aceea de un somn adand, simtindu`se foarte obosita dupa toata calatoria de azi si intamplarile petrecute. Se analiza in oglinda vazand ca are un pic ochii unflati din cauza plansului.Dupa ce casa se umplu, intra in apa fierbinte si relaxandu`se un pic.Dupa ce se spala pe cap si pe tot corpul, iesi usor, stergandu`se si luandu`si pe ea pijamalele.Iesi din baie vazand cum Tora deja adormise.Se parea ca tinerei chiar ii fusese foarte somn Jennifer isi pieptana repede parul, dpa care isi facu niste codite impletite, vreo 5, pentru a avea parul cret a doua zii.Se baga in pat, luand`o somnul imediat.Trebuia sa fie in forma urmatoarea zii.. |
|||
20 Oct 2011, 21:55
Post: #28 |
|||
|
|||
Tora deschise ochii incet. Razele soarelui o orbira pentru un moment insa incetul cu incetul se obisnui cu lumina. Se ridica in capul oaselor cercetand camera. Jennifer era inca in pat. Ii putea auzi respiratia regulata. Privi pe fereastra. In fata ochilor ei se deschidea un peisaj mirific. Soarele isi arunca razele asupra pamantului coperit de patura de nea, facand zapada sa straluceasca. Mii de sclipiri de diamant inconjurau tinutul. Zambi la vederea imaginii. Era o zi perfecta pentru un bal.
Se uita la ceas. Era 9:30. In mai putin de 10 ore balul avea sa inceapa. Se ridica din pat, intinzandu-si toti muschii. Se apropie de Jenn, se lasa pe vine si ii sopti acesteia la ureche: "Trezeste-te somnoroas-o. Azi e ziua cea mare!"Nu putea sa-ai ascunda bucuria dn voce. Cercetasa deschise ochii Privind-o printre gene. Isi trase patura peste cap. Tora chicoti si o dezveli, spunand: "Oh, haide!" Se intreba ce decizie luase in legatura cu Ryan, insa isi ascunse intrebarea in minte, pastrand-o pentru mai tarziu. Orice ar fi, nu ar fi lasat-o pe Jenn sa plece de la Durmstrang pana nu l-ar fi iertat pe baiat. Robert Louis Stevenson once wrote: You cannot run away from a weakness; you must sometimes fight it out or perish.
![]() "Blessed are the hearts that can bend. They shall never be broken." |
|||
23 Oct 2011, 10:32
Post: #29 |
|||
|
|||
Jennifer vazu cipul lui Tora deasupra ei, auzind`o cum ii cerea sa se trezeasca.Tanara isi inchide iar ochii, tragandu`si patura peste fata.Vroia sa doarma in continuare, sa patrunda iar in lumea viselor.Avuse un vis atat de ciudat, poate doar din cauza ca se gandise intens la cearta sa cu Ryan.
Tora o ameninta ca o uda daca nu se trezeste, iar in momentul in care se pregati sa rosteasca vraja Jennifer sari imediat din pat, incepand sa rada.Se intinse usr, simtind cum somnul ii invaluia trupul. -Neata, spuse Jennifer punandu`si mana la gura pentru a`si ascunde cascatul. Incerca sa`si aminteasca ce ii spuse Tora pe langa "trezeste`te somnoroaso" cu cateva minute inainte. Aa, daaaa!, se gandi ea. Astazi era ziua cea mare, ziua balului.Acum intrebarea era daca sa stea sau sa plece.Inca mai era certata cu Ryan, si nu stia daca se vor impaca asa repede..se simtea cam prost din cauza aceasta. |
|||
23 Oct 2011, 19:24
Post: #30 |
|||
|
|||
Tora o analiza pe Jenn in timp ce se trezea. Incerca sa fie vesela, dar isi dadu seama ca inca e amarata. Se gandi cum sa abordeze problema in timp ce isi facea patul. Incerca o gramada de variante de a incepe discutia in capul ei inainte de a spune:
"Inca esti suparata nu?" O luase prin surprindere pe fata, insa dupa un moment nu se mai stradui sa se ascunda si isi arata adevarata expresie. In acest moment probabil Jenn segandea daca sa mai stea pentru bal sau doar sa plece. Insa dupa parerea ei, aceasta din urma nu era o varianta prea placuta. Trebuia sa o convinga cumva sa ramana. Avea de gand sa-i arate toate partile bune la acest bal. "Haide cu mine!" spuse Tora luand-o de mana si tragand-o in afara camerei. Erau inca in pijamale, asa ca putinele persoane care se trezisera devreme se uitau putin ciudat la ele in timp ce coborau scarile. Tora o conduse pe Jenn pana in sala care i-o aratase Vladimir ieri. Crapa putin usa si o puse pe Jenn sa priveasca sala decorata. Desi ieri erau toate intr-o mare harababura, astazi sala era aranjara ca pentru un bal. Fata observa cum colega ei ramane uimita de toate decoratiunile. "Uita putin de Ryan si gandestete astfel. Daca pleci vei pierde toata distractia. si in plus sunt sigura ca vrei sa te imbraci in rochie de bal. Pana si eu vreau sa te vad in rochie." Spera ca argumentele astea o vor convinge sa ramana. Insa mai risca cu o adaugare: "Si in plus, stiu ca nu te lasa inima sa nu-l ierti pe Ryan chiar daca te-a ranit." Robert Louis Stevenson once wrote: You cannot run away from a weakness; you must sometimes fight it out or perish.
![]() "Blessed are the hearts that can bend. They shall never be broken." |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|