Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle

1 2 3 Next »

/ Before the dawn.

Soarele se lasa usor in jos,facand loc intunericului.Cerul capata o ciudata culoare rosiatica.Asta era rutina pentru ca Soarele sa apuna.De la o fereastra a castelului,Eveline statea si privea aceasta rutina,minunandu-se de cat de frumoasa putea fi acea priveliste.Numai era nimeni pe holul de la etajul unu,holul pe care se afla ea acum.Statea pe pervazul spatios si privea Apusul gandindu-se la toate problemele sale.I se parea ca odata cu venirea intunericului veneau si necazurile.Desigur asta era o prostie mai mare ca ea.Si de cand era ea asa de ganditoare?Asta avea sa dea rau.Mai bine si-ar gasi ceva de facut.

Eveline nu isi daduse seama ca ramase cu privirea atintita inspre Salcia Batausa,gandindu-se in timp ce ultimele raze se jucau pe fata ei.Cand fata ridica privirea,Soarele deja apusese iar de la rosiatic,cerul incepea sa capete culori inchise de albastru.Eveline ofta in timp ce-si rezema capul de perete.Vroia sa faca ceva.Sa vorbeasca cu cineva.Dar nu era nimeni pe hol,nici macar vreo fantoma.
Eveline sari de pe pervaz si incepu sa mearga inspre o usa apropiata ei.Stia cu cine ar mai putea sta de vorba.Ajunsa in fata usii pe care scria "Defect" Eveline apasa pe clanta si intra.Nimic nu parea schimbat iar amintirea ultimei sale vizite plutea in aer.Auzi niste gemete si apoi fantoma unei fetite ii aparu in vedere.
- Ce faci Myrtle? intreba Eveline.Fata vru sa ii raspunda dar usa deschisa din nou le atrase atentia la amandoua.

OOC : continua Jade ><.

Era târziu, nu prea târziu pentru ca un vrăjitor adult să se plimbe liber şi nestingherit pe holurile castelului, niciodată nu era prea târziu pentru asta. Jade îşi amintea amuzată de orele impuse de culcare de când era elevă în primii ani şi de frica pe care o simţea de fiecare dată pe şira spinării când umbla noaptea singură fiind la un pas de Flich şi pisica lui enervantă. O nostalgie faţă de trecut o cuprinse. Brusc realiză că de ani buni încoace, Hogwarts devenise casa ei iar oamenii de aici familia. Trezindu-se din visare, realiză că se afla chiar în faţa băii fetelor cu plăcuţa veche şi ruginită pe care scria Defect. Nu o mai văzuse de mult pe Myrtle, abia se reîntorsese la Hogwarts şi ar fi fost o ocazie bună să îi dea această veste şi fantomei plangăcioase din baia de la etajul unu. Apăsă pe clanţă iar uşa se deschise cu un scârţâit fantomatic. În faţa sa desluşi o siluetă omenească, nu avea cum să fie Myrtle. Îşi băgă mâna în buzunar strângând bine bagheta. Înaintă spre lumina slabă provenită din becul aproape ars de deasupra şi o văzu pe Eve uitându-se uimită la ea. Dădu drumul baghetei şi sări în braţele prietenei ei Cercetaşe.

Dupa ce isi reveni din initialul soc,Eveline o imbratisa strans pe Jade.Nu putea sa creada ca revenise la Hogwarts.Si trecuse atat de mult timp de cand nu o mai vazuse.Chiar se intreba cand avea sa se intoarca inapoi.Dupa ce plecase de la Hogwarts tot ce mai stiuse de ea era ca se angajase la Cofetaria lui Florean.Din pacate nu prea putura sa tina legatura din cauza ca Eveline era depasita de cate avea de facut la Hogwarts.Ii dadu drumul din imbratisare si o privi putin cu un zambet larg pe buze.Inca nu ii venea sa creada ca se intorsese.

- Chiar ma intrebam cand o sa te mai vad pe aici zise Eveline chicotind usor.
- E bine sa fi inapoi zise Jade cu un zambet pe buze.
- Te-ai schimbat zise Eveline privind-o din cap pana in picioare.Jade ridica din umeri si arunca o privire baii.Eveline facu la fel.Poate ar fi trebuit sa o viziteze pe Myrtle mai des.
- Tu ce faci Myrtle? o intreba Jade pe micuta fantoma.Aceasta se stramba.
- Ah,v-ati adus aminte si de mine? bombani ea suparata
- Oh haide Myrtle.Nu uitam niciodata de tine zise Eveline stapanindu-si rasul.Myrtle ii arunca o privire plina de repros.Eveline se intoarse spre Jade.
- Si spune-mi ce-ai mai facut? o intreba ea facand abstractie de Myrtle care scoase un tipat si se aventura in toaleta ei.

Jade zâmbi sincer.
-Ceea ce am făcut până acum nu are nicio importanţă faţă de ceea ce voi face de acum încolo la Hogwarts.
Evelina zâmbi. Jade o analiză din cap până în picioare. Trecuse ceva timp de când nu o mai văzuse pe frumoasa cercetaşă. Se schimbase destul de mult, aşa cum putu observa Jade. Brusc îşi aminti şi de Myrtle care stătea deasupra lor cu mâinile încrucişate şi o privire plină de reproş.
-Myrtle, ce mai faci?
Am întrebat zâmbind fals.
-Te pomeneşti că ţi-o fi fost dor de mine..
Spuse fantoma pufnind. Se întoarse cu spatele şi intră înapoi în toaletă. Câteva secunde mai târziu se auzeau scâncete şi plânsete de acolo.
-Nu s-a schimbat deloc.
Am remarcat eu amuzată uitându-ma la Eveline care mă analiza.

Eveline chicoti usor in timp ce scancetele lui Myrtle umplura baia.Acum era noapte in toata puterea cuvantului iar ferestrele o aratau.De dincolo de ele noaptea isi intra in rol.Eveline nu se mai satura sa o analizeze pe Jade.Se schimbase atat de mult.Si era sigura ca si ea credea ca Eveline se schimbase.Fata isi pastra zambetul pe buze insa se intrista putin la gandul plecarii de la Hogwarts.Dar poate ca nu va trebui sa plece.Isi va gasi ceva de facut.Nu va putea sa paraseasca un asemenea loc.

- Ultimul an nu-i asa? intreba Jade zambind usor.
- Da,din pacate.Timpul trece prea repede zise Eveline cu un oftat.
- Da stiu ce vrei sa zici mormai Jade.Eveline privi chiuveta si vazu un mic sarpe desenat pe un robinet.Acolo era intrarea in Camera Secretele,toata lumea stia.
- De-as sti reptomita zise Eveline privind inspre robinet.
- Nu a mai fost deschisa de ceva vreme,nu? intreba Jade si Eveline dadu din cap.Nu avea chef de o vizita in Camera Secretelor dar plictiseala incepea sa-si faca prezenta.Nu trebuia sa fi un geniu ca sa vorbesti putin in limba serpilor dar parca nu o tenta asa tare sa se avante in Camera Secretelor.
- Ce facem? intreba Eveline privind absenta robinetul.

-Ştii, chiar dacă nu vei mai fi elevă aici poţi rămâne, aşa cum am făcut eu. Hogwarts va fi mereu casa mea şi nu am de gând să mai plec de aici niciodată.
Jade zâmbi nostalgic, Eveline zâmbi şi ea. Deodată Eveline îi atrase atenţia către şarpele desenat pe robinetul uneia dintre chiuvete, faimoasa intrare în camera secretelor. Şovăiră puţin analizând desenul. Vocea Evelinei sparse liniştea:
-Ce facem?
Jade stătu puţin pe gânduri şi spuse:
-Cum nu avem nimic mai bun de făcut..
Eveline zâmbi cu subînţeles.
-Hai s-o facem.

Eveline zambi complice si privi inspre robinetul pe care se afla un sarpe.Daca tot nu aveau nimic mai bun de facut puteau sa incerce sa intre in Camera Secretelor.Acum numai era nici un pericol acolo dat fiind ca ceea ce mai ramasese din basilisc era acum doar un schelet.Singura problema era ca nici una nu era o adepta a reptomitei.Insa Eveline isi aminti vag cand ea si Melisse fusesera capturate de Cap-de-Mort.Sarpele acestuia,Naginni fusese si el prezent,bineinteles.Si il auzise pe Cap-de-Mort vorbind in reptomita.Dar nu era sigura daca va putea si ea.

- Sti aici e o problema zise Eveline dand glas gandurilor sale.
- Care? intreba Jade privind robinetul
- Nu stim reptomita.Iar altfel nu avem cum sa intram bombani Eveline.Jade isi ridica privirea.
- Da asta ar fi o problema admise ea intr-un final.
- Dar eu as putea sa incerc zise Eveline repede.Nu era timp sa ii povesteasca fetei prin ce trecuse.Dar cu siguranta avea sa ii spuna,daca o sa reuseasca.
- Hm pai nu strica sa incerci zise Jade dandu-se la o parte.Eveline privi sarpele incercand sa isi aduca aminte exact cum vorbise Cap-de-Mort.Suieratul acela.Il putea face.Doar daca incerca.Intoarse capul si i se paru ca sarpele se misca ...
- Deschide-te! sasai Eveline.O lumina alba puternica invada locul iar in scurt timp acolo era intrarea in Camera Secretelor.Eveline facu ochii mari privind-o in timp ce plangacioasa Myrtle iesi din toaleta sa.

Jade se uită perplex la Eveline. Nu întelegea foarte bine ce se întampla, dar era clar că pierduse multe cât lipsise. Se abţinu să nu întrebe pentru că întâlni privirea Cercetaşei. Ceva din licărul ochilor ei îi spunea că se schimbase. Baia cu plăcuţa DEFECT şi Myrtle rămaseră în urmă iar cele două fete se gasiră deodată în Camera Secretelor. Era întuneric beznă iar Jade abia dacă o simţea pe Eveline în jur. Îţi scoase bagheta din buzunarul robei negre şi lungi şi şopti automat:
-LUMOS!
O sclipire verde răsări din vârful baghetei sale. Jade începu să se uite în jur şi descoperi cu groază că era singură. Înlemni şi strigă aproape şoptit:
-Eveline? Eşti aici?

Eveline se ridica injurand de mama focului.Teava prin care alunecase o lovise la fiecare curba.Iar acum cazuse pe o movila de oase.Fata se ridica repede si privi in jur.Problema era ca nu vedea nimic.
- Lumos sopti ea scotandu-si bagheta.Se afla intr-o incapere circulara cu mai multe iesiri ca cea prin care tocmai iesise si ea.Pereti erau umezi si din cand in cand mai cadea cate o picatura de apa.Si in plus era un miros ciudat in aer.
- Jade am .. incepu ea intorcandu-se spre gaura spre care tocmai iesise dar descoperi ca era singura.Se lasa pe vine si privi in sus pe teava.Nu se auzea nimic si nici nu se vedea.Probabil ca cele doua fura despartite in timp ce alunecau.

Eveline astepta vreo 10 minute sperand ca Jade sa iasa de pe vreuna din acele tevi dar asta nu se intampla.Ridicandu-si si mai tare bagheta porni in cautarea fetei.Era sigura ca tot in Camera Secretelor se afla si ea dar problema era in care parte.Ofta si incepu sa mearga avand grija sa ocoleasca cat mai mult acele oase si sperand ca Jade sa se iveasca dupa vreun colt.

Luminiţa verzuie din vârful baghetei fetei nu era suficientă să lumineze atât de mult cât ar fi avut a nevoie. Începu să meargă orbeşte. Era o linişte deplină. Îşi putea auzi propria respiraţie.

Brus, simţi ceva încolăcindu-se în jurul gleznei sale. Încremeni de frică şi îşi îndreptă cu mişcări lente, fără să respire, bagheta înspre podea. Luminiţa verzuie dezvăluie că podeaua era plină de şerpi. Jade scoase un ţipăt care răsună în toată încăperea cu un ecou prelung şi începu să alerge printre gloata de şerpi ce i se târau pe picioare. În timp ce fugea i se părea că încăperea era infinită şi singurul lucru care îi venea în minte era faptul că spera ca undeva, într-un colţ îndepărtat, ecoul ţipătului său să fi ajuns şi la Eveline.

După câteva minute de alergat care i se părură o veşnicie, se împiedică de ceva pe podea. Se ridică cât de repede putut şi observă milioane de cranii in jurul picioarelor sale. Oftă scurt şi începu să meargă mai departe. Atunci se lovi de cineva. Spera din tot sufletul să fie Eve.

OOC: scuză-mă că am întârziat aşa mult