Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Black ice

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:38 by Lexie Stryder.)

JUST ETHAN
[Image: OTt6H.gif]

I run for forty miles and come up runnin’ late,
Don’t you know I live it down,
When the devil come a callin’ I aint gonna be around...

Lexie inspira adanc, incercand sa se linisteasca. Era usor agitata si nu stia cum naiba sa se comporte in astfel de situatii. Era stresata. Oare cum reuseau angajatii sa intre in Minister si sa nu se simta ca niste straini, inferiori a tot ce inseamna Lumea Vrajitoreasca, a tot ce inseamna magie.
Ai spune ca Devoratorii sunt obisnuiti cu Ministerul. Ha! Era, intr-adevar, plin de Devoratori, insa nu ei erau problema pentru viperina.

Problema era ca se simtea privita, expusa. Locul ei nu era acolo. Nu ar fi trebuit sa se afle in acel loc. Venise prin intermediul cabinei de telefon, bineinteles. Toaletele erau pentru angajati. Ceea ce nu o deranja, sincer, pentur ca ultimul lucru pe care l-ar fi vrut in acel moment era sa isi bage picioarele intr-o toaleta murdara. Nu era ea cea mai sofisticata si ingrijita persoana, insa nici in cealalta extrema nu voia sa calce.

Isi lasa mainile pe langa corp, dandu-si seama ca pana acum se jucase cu degetele intr-un mod copilaros, care ii dadea de gol agitatia. Erau multe fete cunoscute, insa se ignorau complet unii pe altii. Daca s-ar fi oprit sa stea la taclale doi Devoratori, oamenii ar incepe sa isi puna semne de intrebare. Astfel, acei doi vrajitori s-ar pune in pericol si bum! ii asteapta Azkaban-ul.

Ok, asta se numea paranoia si Lexie ar fi trebuit sa inceteze. Ce era atat de mare lucru sa te prezinti intr-o cladire 'oficiala'? Nu stia de ce era atat de emotionata. Defapt, nici nu stia sigur pe cine, cum si unde cauta. Nu avea idee in ce directie trebuia sa o ia, sau macar unde se ducea, insa continua sa inainteze. Ar fi atras atentia asupra ei daca ar fi parut pierduta pe acolo.

Normal ca nu se putea altfel si picioarele i se impleticira si cazu, lovind un baiat in timpul grandiosului esec de a trece neobservata.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:36 by Evan F. Lovel.)

Ethan se încruntă puţin când ajunse la Minister, însă nu se opri din mers. Se simţea destul de incomfortabil în costumul lui cu cravată şi toate cele. Însă asta trebuia să porţi la Minister, şi el nu avea de gând să fie singura excepţie de la regulă. Se uită la ceas şi îşi dădu seama că mai avea mult timp până când Dorris se întorcea. Ceea ce însemna mai mult timp pentru a fura lucrul de care avea nevoie.

Merse în continuare cu paşi mari, fără să se uite prea mult în jur. Normal că nimeni nu îl băga în seamă: arăta exact ca şi unul de-al lor. Aşa că trecu de bănci şi statuia de la intrare şi se îndreptă spre lifturile care ar trebui să îl ducă în Departamentul de Punere în Vigoare a Legilor, secţiunea unde lucra Dorris.

Însă cineva îi tăie brusc calea şi dădu peste el. Steve se încruntă şi strânse din buze. Era sigur că aşa ar reacţiona orice lucrător ursuz de la Minister. Apoi, o văzu pe una dintre Devoratoarele cu care se întâlnise la adunările lor. Habar nu avea cum o cheamă, pentru că nu dăduse niciodată importanţă celorlalţi de acolo. Îi făcu semn spre liftul gol din dreapta şi îi făcu cu ochiul, pentru a înţelege că se preface.

"Ai grijă pe unde mergi," se răsti el. "Jur că unii sunt mai rău decât Nonii," spuse apoi, ca pentru sine.

Apoi, se îndreptă spre liftul spre care făcuse semn, cu Devoaratoarea neîndemânatică şi agitată pe urmele lui.

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 19 Jun 2012, 20:25 by Lexie Stryder.)

Lexie isi ridica privirea. In fata ei era un baiat, imbracat in costum, insa cu o privire ciudat de jucausa. Expresia i se schimba imediat intr-una rece, insa semnul cu ochiul ii spunea ca juca teatru. Mama, era bun la asta. Lexie se intreba ce motiv ar avea sa il urmeze spre lift. Niciunul. Inafara faptului ca ii parea usor cunoscut din grupul Devoratorilor.

Cu toate astea, schita o privire rece, cu ura pe care i-o arunca in momentul in care ii auzi vorbele. In mintea ei radea de nu mai putea. Facu o mica ocolire, o incercare absolut esuata de a le arata celorlalti ca defapt nu il urmeaza. In momentul in care se apropie de lift il vazu pe baiat. Intra inauntru. In afara de el, liftul era gol.

Se puse usor in spatele lui. Usile erau inchise. Spera sa nu vina nimeni in acel lift pana ce nu ii cerea cateva explicatii acelui 'domn'.
"Ce incerci sa faci?" intreba, printre dinti.
In urmatorul moment, usile liftului se deschisera din nou si o persoana intra inauntru.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:37 by Evan F. Lovel.)

Ethan se pregăti să se prezinte şi să îi spună fetei despre ce trebuia să facă, deşi nu ştia dacă era o idee prea bună. Poate că ar fi fost mai bine dacă ar lucra singur, însă avea nevoie de ajutor. Problema era că nu apucase să spună nimic, că uşile liftului se deschiseră din nou.
Steve rămase cu o expresie stupefiată pe faţă, însă şi-o şterse repede. Cum naiba?

"Dorris!" exclamă el, zâmbind. "Ce mai faci? Cum mai merge?"
Dorris era o femei în jurul vârstei de cincizeci de ani, puţin căruntă, slabă, brunetă, cu nişte ochi căprui necruţători şi o pereche de ochelari ce îi stăteau pe vârful nasului. Faţa ei se lumină de recunoaştere şi îi zâmbi şi ea rece. Era bătrână, însă oricine o subestima era un prost.
"Ethan, băiete. Uite, bine, cu serviciul. Tu? Ce cauţi aici?"
Ethan inventă pe loc o scuză acceptabilă.
"Am venit să îi arăt acestei fete împrejurimile. Ea e din... ăă, altă ţară, nu vorbeşte engleza, şi a venit să viziteze ministerul."
Dădu din cap a încuviinţare şi speră din tot sufletul ca fata să intre în joc şi să se prefacă.

**Lexie Stryder** · 19 Jun 2012, 22:36

Lexie privi confuza prin jur. Era clar ca baiatul ala ascundea ceva si viperina spera sa nu fie atat de grav. Nu ii convenea ca fusese bagata in asta cu forta, insa nici nu putea pur si simplu sa plece. In plus, baiatul parea de treaba, daca nu bagai in seama faptul ca, pe langa ca nu ii spusese nici cum il cheama, acum o pusese sa se prefaca ca nu vorbeste engleza pentru el. Unii sunt mai rau ca Nonii.. Lexie chicoti usor la acest gand.

Isi reindrepta privirea asupra lor si un zambet larg, amabils i dulceag i se intinse pe fata. Nu stia nicio alta limba la fel de bien ca engleza, insa spera din tot sufletul ca avea sa reuseasca ceva in freanceza. Alta sansa nu avea.
Tacu pentru cateva moment. Nu stia ce sa spuna. Nu fusese intrebata nimic, si parca nu intelegea engleza.

"Je m'appelle...uumm...Claire," spuse ea, sperand ca femeia numita Dorris sa nu se priceapa la franceza. Bun. Pana acum nu stalcise niciun cuvant. Dar spusese 'ma cheama Claire' pentru numele lui Dumnezeu! Oricum, spera ca baiatul sa isi dea seama ca nu era numele ei adevarat. Trebuia sa fie o frantuzoaica si 'Lexie' nu suna a Franta deloc.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:38 by Evan F. Lovel.)

Băiatul aproape că îşi dădu o palmă peste frunte. Claire?
Însă Dorris doar îi zâmbi fetei fără să facă nimic altceva. Liftul se opri şi anunţă Departamentul de Punere în Vigoare a Legilor, aşa că Dorris îi salută şi se îndreptă spre biroul ei. Biroul de unde Ethan ar trebui să fure acel medalion.

Uşile se închiseră şi liftul porni, iar atunci Ethan simţi că ar fi bine dacă i-ar oferi nişte explicaţii lui "Claire".
"Mersi," începu el. "Nu ar fi trebuit să mă întâlnesc cu ea. De fapt, am nevoie de un lucru de la ea şi nu am idee cum i-l voi mai lua acum. Eu sunt Steve, apropo."

Zâmbi şi întinse mâna, deşi fata arăta mai mult ca şi cum tocmai ar fi vrut să îl plesnească.

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:36 by Lexie Stryder.)

Lexie simti cum un val de usurare o loveste in momentul in care femeia numita Dorris iesi din lift. Se intoarse spre baiat, arcuindu-si spranceana. Acum ii trebuia explicatii. Cand acestea venira, viperina simti un usor sentiment de dezamagire. Doar atat? Serios?

Ethan. Nume. In sfarsit.
"Lexie," se prezenta fara sa se gandeasca. Ii stranse mana pentru mai putin de o secunda inainte sa ii dea drumul. Ofta.
Acum ar fi putut sa iasa din lift la urmatorul etaj si sa nu se mai intalneasca niciodata cu acel baiat. Insa nuuu, el trebuise sa o bage si pe ea in incrucatura. Daca se intalnea pe coridor cu Dorris si era singura, fara Ethan? Ce avea sa spuna?

Sau invers, Ethan se intalneste cu Dorris si Lexie e la alt etaj, vorbind cu cine stie cine pe engleza, si fiind strigata pe numele Lexie. Grozav.
"La naiba," spuse ea, lovindu-l pe Ethan in brat. "Acum ce ai de gand?"

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:39 by Evan F. Lovel.)

Ethan zâmbi şi ridică din umeri.
"Am de gând să iau ceea ce am nevoie."
Un răspuns simplu, tipic lui. Nu era el un tip răsfăţat, însă medalionul acesta nu era în siguraţă în mâinile lui Dorris. Aşa că avea să îl ia el, să îl ţină în siguranţă. Da, părea un scop foarte demn. Păcat că nu era adevărat. Acel medalion conţinea o putere foarte mare, care ar putea să facă multe în lume. Rău sau bine.

Aşa că Ethan şi-l dorea pentru el. Nu era nici un obsedat de putere, însă acel medalion, folosit cu grijă, putea să îl scape din situaţii limită, putea să îl ajute să facă vrăji când era dezarmat de baghetă, în concluzie, ar putea să îi salveze viaţa de multe ori.

Însă trebuia să îi dea ceva lui Lexie pentru că îl ajuta.

"Medalionul pe care vreau să îl fur este foarte puternic. Dacă mă ajuţi, îţi dau un sfert din puterea lui ţie," ridică el din umeri.

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:37 by Lexie Stryder.)

Lexie ridica din sprancene. Deci Ethan voia sa fure ceva. Niciodata nu stiai la ce sa te astepti de la furat. Nu puteai spune nici ca era un lucru bun, nici ca era un lucru rau. Mereu depindea de diferenta intre cel care a furat acel lucru si cel caruia i-a fost furat.

Si Lexie avea sa il ajute pe Ethan. Chiar daca nu stia care era acea diferenta. Nu avea de unde sa stie. Si totusi, nu credea ca baiatul avea intentii rele. Din cate il citise ea, nu era doritor de putere. Nu avea nevoie de nimic pe care sa conduca. Parea destul de multumit cu ce avea. Si atunci de ce voia sa fure acea putere?

"Nu imi trebuie nici macar o particica de putere, nu stiu ce as fi in stare sa fac cu ea," rapsunse Lexie, usor speriata la gandul ca ea ar fi detinut acea forta. Nu era o persoana foarte buna. Si puterea trebuia detinuta de cei foarte buni. Asa ar fi fost normal si corect. Iar cei nu foarte buni sa fie condusi de cei foarte buni ca sa ajunga si ei foarte buni. Foarte bine, nu?
"Ai ceva plan, ceva?" intreba Lexie, in timp ce isi prindea parul intr-o coada lunga in varful capului.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 19 Jul 2012, 22:39 by Evan F. Lovel.)

Ethan îşi îngustă ochii şi strânse din buze.

Păi, de fapt, aveam unul," spuse el. "Asta, înainte ca Dorris să apară în lift."

Ridică din umeri. Asta însemna că aveau mult de pus la punct. Habar n-avea când Dorris va ieşi din birou. Nu avea nici un plan B. Se bazase prea mult pe planul A. Nu era deloc priceput în chestiile astea, Devorator sau nu.

Oftă. "Cred că singura cale ar fi să stăm în faţa uşii ei, sub o vrajă de invizibilitate până când iese," spuse el.
Apoi, beculeţul se aprinse.
"Sau am putea să folosim PoliPoţiunea, să intrăm în biroul ei cu 'treabă' şi să îi aplicăm Imperius. Sau să o facem să leşine, nu ştiu."