Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ blue moon

In amintirea vrajitoarei nu putea fi regasita dovada ca existase o zi mai calduroasa. Londra clocotea sub puterea teribiluilui zeu al Soarelui ce parea a fi neinduplecat de suferinta supusilor sai.
Londonezii pareau a fi dezorentati din cauza temperaturilor foarte ridicate si tanjeau la zilele racoroase de Mai. Le era greu sa accepte schimbarea brusca de temperatura. In schimb turistii nu pareau fi afectati de caldura. Majoritate pozau vechile monumente britanice sau stateau la una dintre cafenele din Sheperd Market. Mai erau si turistii care venisera pentru a facea cumparaturi si se invarteau de dimineata pana seara pe Oxford Street.
Veronique insa nu era o turista. Nu se nascuse in Londra, dar detinea un apartament pe Regent Street. Daca statea bine sa se gandeasca detinea defapt cate o casa in fiecare oras important de pe insula britanica. In Londra avea chiar doua daca ar fi fost sa ia in seama si vila de pe Aleea Nocturn.
Si la ce te ajuta toate aceste proprietati? auzi o vocea intreband-o in gand.
Isi dadu ochii peste cap si isi aranja mai bine parul de culoarea ciocolatei. Nu avea de gand sa dea un raspuns pentru ca nu i se parea normal s-o faca. Era treaba ei ce facea cu banii pe care-i avea.

Se opri in fata unei vitrine pentru a se asigura ca arata bine si zambi cand vazu silueta foarte subtire care se reflecta pe suprafata lucioasa. Era ca de obicei imbracata din cap pana in picioare in negru. Avea o pereche de jeansi negri, un maiou negru, iar pe deasupra o camasa din matase ce-i era cu cateva numere mai mari, dar care-i statea foarte bine. Incaltarile sale, o pereche de pantofi cu tocul foarte mare, erau tot negre si o faceau sa para mai inalta. Acest lucru ii placea foarte tare pentru ca era destul de scunda si ura ca de fiecare data cand vorbea cu cineva sa fie nevoita sa se uite in sus.
Se desprinse din fata vitrinei si continua sa mearga cu pasi marunti pana ce ajunse in fata restaurantului Café Royal. Cand intra fu intampinata de un ospatar care o intreba daca avea rezervare. O aseza la masa sa de doua persoane dupa ce se prezenta ca fiind domana Guidi.

Astepta pe cineva, dar nu stia cum arata acea persoana, iar din acest motiv era un pic speriata. Stia ca cel cu care avea sa se intalneasca nu era un incuiat si tocmai din acest motiv alesese sa se intalneasca cu el pe teren neutru.

Il privi pe barbat cum se aseaza la masa si ii zambi scurt. Era intr-adevar sarmant, dar asta n-o afecta pe vrajitoare cu nimic. Invatase demult cum sa se pazeasca de farmecele barbatilor. Nu avea de gand sa se implice intr-o noua relatie pentru ca acest lucru i-ar fi stat in cale. Nu avea nevoie de cineva care sa-si faca griji pentru dansa si sa-i repete la nesfarsit ca ceea ce facea era gresit.
Acest loc ii este rezervat lui John, iar acum el nu mai este parte din viata mea, isi spuse in gand si lua o gura mare de aer. Nu intelegea de ce nu putea sa-l uite. Ceea ce am facut a fost pentru binele lui, se asigura inca o data, expirand aerul pe care-l tinuse prea mult in plamani.

'De abia am ajuns' raspunse pe un ton jucaus si continua sa-l urmareasca cu privirea pe tanar. Voia sa para dur si sa arate ca nu era afectat de nimic, dar i se putea citi in ochi ca ceva rau i se intamplase. Nu stia cu exactitate ce, dar auzise de la unul dintre spionii sai ca era ceva destul de rau incat sa-l determine pe barbat sa i se alature cauzei sale. Desigur, va avea nevoie de mult putere de convingere pentru a-l atrage de partea sa, dar Veronique nu era genul de persoana care se dadea usor batuta.

Soarele batea cu putere prin fereastra langa care se afla masa lor, iar Veronique isi putea simti pulpa piciorului incepand s-o arda prin jeansi. Nu facu insa niciun gest si continua sa se comporte precum o stana de piatra a carui chip nu trada nicio emotie.
Realizase ca barbatul incerca sa o studieze, dar acest lucru avea sa-i dea mari dureri de cap pentru ca rareori vrajitoarea lasa gandurile constiintei sa i se reflecte macar in privire.

'Sau poate eu am venit prea devreme' spuse razand, dar se opri brusc. Nu venise prea devreme. Venise exact la ora stabilita dupa cum obisnuia sa faca. Nu i se intampla sa intarzie sau sa ajunga prea devreme. Era mult prea punctuala.

Incepu sa se joace absenta cu furculita de argint ce statea la stanga sa si ii facu semn chelnerului sa vina sa le ia comnda. Nu obisnuia sa manance mai mult decat ii era necesar pentru a supravietui, dar nu ar fi facut o impresie prea buna daca nu gusta macar ceva.
'O portie de Yorkshire pudding' comnda ea cand chelnerul ajunse la masa lor, gandindu-se ca era probabil ultima data cand mai statea la micuta ei masa de doua persoane. Restaurantul avea sa se inchida in curand pentru ca firma care detinea acel local, Crown Estate, dorea sa ofere o noua fatada partii de sud din Regent Street.
Ofta prelung si apoi isi atinti din nou privirea catre vrajitor. Il auzise foarte bine spunand ca voia sa treaca la adevaratul motiv pentru care se intalnisera, dar Veronique nu stia cat de pregatita era sa faca acel pas.

'Vestile circula repede. Mai ales cele proaste' ii spuse zambind. 'Cineva insa este de parere ca v-as putea ajuta. Nu stiu ce as putea face pentru dumneavoastra, dar daca mi-ati povesti pe scurt ce s-a intamplat, s-ar putea sa vin cu o solutie' continua ea pe acelasi ton sarmant. 'Stiti prea bine ca vestile auzite din gura altora se dovedesc de obicei a fi nimic mai mult decat niste zvonuri.' incheie micul discurs.

Il lasa sa vorbeasca, iar apoi ii zambi de parca ar fi stiut mai multe decat stia el. Adevarul era ca nu stia mai nimic. Aflase ca ceva ingrozitor se intamplase cu familia acestuia, dar n-avea nici cea mai vaga idee ce. O consideratie ii sclipea undeva in intunericul abisal al constiintei sale insa se ferea sa spuna acele cuvinte. Nici nu putea concepe ca ceva atat de ingrozitor s-ar fi putut intampla cu cei la care tanarul vrajitor tinea.

'Cred ca stii ca si familia mea a trecut prin multe' ii spuse surazand in timp ce-si amintea de figurile inghetate pe care parintii sai le aveau atunci cand ii gasise intr-o balta de sange pe podeaua prafuita a Azkabanului. Defapt acele imagini existau doar in imaginatia ei. Nu-si vazuse parintii morti niciodata, le vazuse doar sangele sclipind pe peretii imbacsiti din piatra, dar doar atat. Doar atat.
'As vrea sa fac pentru dumneavoastra ceea ce n-am putut face pentru cei la care tineam' continua sa vorbeasca pe un ton ce sugerea ca era cu adevarat sincera. Nu obisnuia sa faca nimic care nu era in interesul sau, dar simtea ca trebuie sa-l ajute pe acest vrajitor.
Privi in acea clipa spre el si regasi o mare de tristete revarsandu-i-se in ochi. Intelese pe moment ca nu mai era nimic de salvat si ca si familia vrajitorului era la fel de pierduta precum a ei.
'Presupun ca nu am nimic sa va ofer. Nimic in afara de gustul dulce al razbunarii.'