Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

1 2 3 4 5 Next »

/ New Moon

Fantine & Nina


Luna plina...
Lumina puternica ce patrundea prin fereastra deschisa si vintul ce o pisca aspru de pielea catifelata, dar mai ales bataia puternica a orologiului, care anunta ora 12, o facura sa se trezeasca.Se ridica din pat si privi in jurul ei.Acelasi pat cu baldachin rosu de catifea, aceeasi camera pustie si familiara...
Inainta incet prin intuneric...Incepu sa tremure...era focul ce ii mistuia trupul si ii ardea nervii...o senzatie pe cit de dureroasa, pe atit de placuta!Simtea lumina patrunzindu-i in fiecare milimetru al corpului, singele i se scurge prin vene cu o viteza si un bubuit inebunitor!Era o senzatie de nedescris...nu era pentru prima data cand simtea o astfel de caldura dogoratoare care ii invaluia corpul.....
...Inchise fereastra....
Totul reveni la normal...focul disparu ca prin minune, insa nu si gandurile ei, care se zbuciumau ca o mare in furtuna...Delira.Trebuia sa scape de aici, nu putea pune in pericol viata celorlalti din castel.Ea, fetita timida si sensibila, sufletul acela care avea nevoie de mangaiere, putea oare deveni chiar un atit de mare pericol pentru cei din castel?!
Incerca din rasputeri sa se calmeze si sa se concentreze...Se puse la loc in pat, tremurand .Se inveli pana peste cap, pentru a nu lasa lumina chinuitoare sa ajunga pina la ea.Nu putea permite o transformare in castel.Ar fi fst o catastrofa!Si mai ales ce transformare!
Era absurd sa mai stea acolo, asteptand dimineata.Noptile omenesti erau atat de lungi!Era absurd?!
"Atunci ce mai astepti?!"se trezi o voce din interiorul ei.
Cobora din pat, a doua oara, de data asta mai puternica si convinsa de ceea ce trebuia sa faca.Lua la nimereala un hanorac ce ii era mai la indemana si o pereche de blugi, acum nu conta cum arata, conta sa paraseasca mai repede castelul.Nu isi prinse parul, nici macar nu se obosi sa il pieptene.Lasa sa ii cada pe spate si isi aranja usor cateva suvite rebele dupa ureche.Era gata.Deschise incet usa, fara nici un scartait, trecu prn camera de zi a Cercetasilor fara a face nici macar un zgomot...
Acum se aventura pe coridoarele intunecate, incercand sa fie cat mai rapida.Trecuse de ce era mai greu.Spera sa ajunga in curtea castelului cu acelasi succes.Cand se apropie de usa impunatoare, auzi in spatele ei pe cineva.Nu semana deloc a fi un profesor.Sigur un elev cu o noua escapada nocturna!Deschise usa ce scartai strident si isi dadu o palma peste frunte!Ce miscare aiurea!Se dadu de gol!Acel cineva observa sunetul, destul de familiar celor ce nu dorm noaptea, ci cauta aventuri.Facu putina liniste ca pentru a percepe cine e...

• Nimeni nu era mai bufniţă decât Nina Roux. Sincer, chiar dacă erai o bufniţă reală, nu puteai fii mai bufniţă decât ea... sau ceva de genul.
  Viperina nici nu-şi mai amintea ultima noapte dormită în întregime. Ori se trezea în miez de noapte şi nu mai putea adormi la loc, ori nici nu se culca şi colinda castelul până prin orele dimineţii. Era deja o obişnuinţă pentru ea.
  
  Îşi verifică ceasul, ieşind din Bucătăriile castelului. Avusese nevoie de un ceai şi o mică povestioară cu spiriduşii de casă. Nina uitase cât de drăguţe puteau fii unele creaturi magice.
  După vreo două ore de şuetă, Viperina se strânse de pe scaun şi se hotărî să plece la o plimbare sub stele. Mai era un minut până să intre într-o nouă zi. Ninei îi plăcea trecerea aceasta ca şi cea dintre ani. Mereu erau bine venite glumele de sfărşit de an. Oh, nu Lexie, tu nu mă mai vizitezi până la anul! Colin ai grijă, s-ar putea să nu ne mai vedem până anul viitor!
  
  Când coborî scările de marmură, observă o siluetă. După proporţiile acesteia, Nina deduse că era o fată. O fată nu foarte înaltă, îmbrăcată simplu şi cu părul de foc. Nina o privi intrigată şi, pentru că şi ea avea acelaşi obiectiv ca şi străina, o urmări până la ieşirea din castel. Auzi scărţăitul familiar al uşii şi se apropie mai mult de fată.

Isi indrepta privirea spre locul din care venea zgomotul iar apoi se grabi sa iasa pe usa, vrand sa evite orice intalnire.Mai bine se ferea, astfel punea punct oricarui pericol la care erau supusi toti care se aflau in apropierea ei.
Ii venea sa planga cand se gandea in ce avea sa se transforme, in ce pericol.
Da!Era un varcolac, insa unul inofensiv, care iubea oamenii si nu ar fi facut rau nici macar unei musti.
Zgomotul isi diminua din intensitate, iar linistea revenea in sufletul curgand ca o lumina daruitoare de fericire.
Asteptase momentul ca pe o binecuvantare!Avea sa simta din nou focul curgandu-i prin vene, inima batandu-i cu acea viteza inebunitoare, iar intregul ei suflet avea sa fie invaluit intr-o magie deosebita, prin care se strecurau ramurile trecutului amestecate cu fumul dens al eternitatii.
Pasii o purtau spre Padure, spre casa ei, spre libertatea ei mascata in intuneric.
Simtea un falfait diafan in spate si fara a se mai gandi dadu vina pe vantul care i se strecura printre suvitele despletite, sau pe pasarile noptii ca niste fantome ale intunericului.
Nu-i dadu importanta cu toate ca o urmari pana in mijlocul padurii...