Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ born to be wild

**Lexie Stryder** · 19 Sep 2012, 21:19

Lexie o privi pe Julieta pentru câteva secunde. Avea perfectă dreptate în legătura lui Ivy, şi asemănarea dintre gândurile şi încrederea ei în femeie cu cele ale cercetaşei o surprindea, dat fiind că cele două erau extrem de diferite. Însă probabil că prietenii comuni le aduceau lucruri în comun, şi nu puteau face nimic în această privinţă nici dacă ar fii vrut.

Însă Lexie nu era chiar sigură că o dreanja să aibă ceva în comun cu Julieta. Fata era foarte frăguţă şi viperina chiar nu îşi dădea seama de ce se certau mereu, însă îşi amiti repede de momentele în care cercetaşa o călcase rău pe nervi şi îi aduse la suprafaţă una dintre părţile sale nu prea plăcute. Probabil tocmai din cauza acelor deosebiri de comportament care, atunci când se dovedeau a fii false sau însoţite de asemănări îi dădeau lui Lexie o stare confuză şi încurcată, care o enerva mereu.

'Probabil nu mulţi, însă cred că într-o zi voi testa şi eu legenda,' spuse viperina pe o voce nesigură. 'Însă mă gândesc că poate nu îmi va plăcea ce va ieşi şi mă va descuraja. Miturile pot distruge o relaţie, indiferent cât de puternică ar fii sau dacă e între amici sau îndrăgostiţi.'

**Julieta D. Thibault** · 20 Sep 2012, 21:29

Credea in legende, deoarece si ea traise una cu Ema, adica fusesera in timp cu o anumita vraja si ramasese fascinata de modul cum traiau oamenii pe atunci. Insa tot cel care descoperise magia o incantase mai mult, Merlin. Istoria i placea, chiar si cea Incuiata deoarece razboaiele, domnitorii si chestiile interesante se aflau in cartile Incuiatilor sau muzeele din Lumea Incuiatilor. Avea acasa o biblioteca plina si mereu se relaxa in compania lor, citind o carte doua pe zi stand si cateva ore pentru a o intelege sau a o descifra.

Isi sufleca manecile de la bluza aceea si apoi se aseza pe pervazul de la fereastra, asculta cu atentie tot ce zicea viperina si dadu afirmativ din cap. Isi umezi buzele si intr-un final zise:
- Nu cred, miturile sunt doar legende care defapt nici nu sunt adevarate, insa speranta moare ultima. Insa deobicei ca sa ajungi la o relatie, esti amic, prieten cel mai bun cu aceea persoana si apoi iti construiesti pe parcurs o relatie stabila si apoi daca e vorba de casatorie, parerea mea. Murmura ea in cele din urma, cel putin asa incepuse relatia ei cu Artimei.

**Lexie Stryder** · 21 Sep 2012, 19:56

Lexie îi ascultă vorbele Julietei.
'Da, ai dreptate, e cea mai sănătoasă relaţie,' spuse ea cu un zâmbet mic. 'Fără grabă, firească şi neforţată. Mai întâi prieteni pentru că doi îndrăgostiţi trebuie să fie compatibili, să se iubească în mai multe feluri.'

Lexie nu prea ştia de ce purta o astfel de conversaţie cu Julieta. Era ciudat cum săriseră de la un subiect la altul fără ca vreuna din ele să fie deranjate în vreun fel. Cu toate astea, îi plăcea să poarte o conversaţie relaxată, chiar dacă simţea o uşoară incomoditate la gândul că îşi petrecea timpul cu cercetaşa.

Viperina îşi strânse braţele la piept şi îşi drese glasul. Voia să schimbe subiectul din nou.
'Ştii, acum că e ultimul meu an petrecut la Hogwarts, totul pare mai preţios pe aici,' spuse cu un zâmbet trist.

**Julieta D. Thibault** · 21 Sep 2012, 21:27

Ii se parea usor ciudat sa vorbeasca cu viperina despre chestii amoroase, relatii si chestii ce tineau de un cuplu. In general, doar prietenele cele mai bune vorbeau de asta insa intre ele doua nu era o astfel de relatie si probabil nu avea sa fie niciodata. Avusese conflictele ei cu Lexie, insa chiar daca le diminuasera oricand puteau sa izbugneasca ca un vulcan si sa apara al treilea razboi mondial din nou, niciodata nu se stia ce iti rezerva viitorul.

Se aseza mai bine pe pervaz si se intoarse privind spre fereastra, ploua in continuare si picurii mari se izbeau violent de geamul mare din castel. Niciodata nu stiuse de ce se facusera ferestre asa mari, se puteau sparge usor si chiar daca lumina intra mai mult, pe ea cel putin o incomoda. Nu suporta caldura sau vara. Ea era adepta a iernii, zapezii si a tot ce tine de anotimpul asta. Isi scutura capul pentru a reveni din gandurile ei si o auzi pe viperina mentionand de ultimul an.

- Da si al meu la fel, adica cel putin nu stiu daca o sa mai pastrez postul de profesoara. Ce ai de gand sa faci dupa ce termini? Murmura ea in cele din urma, ii era indiferent daca ii spunea sau nu.

**Lexie Stryder** · 22 Sep 2012, 10:18

Lexie fu uşor surprinsă să afle că Julieta era în ultimul ei an. Nu ştia de ce, însă se aşteptase ca cercetaşa să mai zăbăvească cel puţin un an pe la castel. Ea una nu prea ştia ce să facă. Parcă nici nu îşi amintea viaţa de dinainte să fie elevă, dinainte să facă parte din casa viperinilor sau din grupul studenţilor de la Hogwarts. Era într-adevăr o etapă importantă în viaţa ei şi o schimbare cu adevărat radicală, însă era fericită să o facă. Avea douăzeci şi doi de ani, zăbovise la castel mai mult decât fusese nevoie pentru a ajuta viperinii în timpul cupelor şi pentru a fii alături de casa sa pe care o iubea atât de mult. Cu toate astea, era hotărâtă ca în următorul an să fie diferit. Nu putea spune că nu se va întoarce la castel, însă era decisă să fie o vreme pe cont propriu şi să încerce să îşi clădească o viaţă în afara acestuia.
'Ei bine, nu ştiu încă sigur,' spuse ea pe un ton nehotărât. 'Nu sunt hotărâtă dacă voi alege o slujbă din afara Hogwarts-ului sau voi rămâne profesoară, va trebui să mă gândesc la asta. Însă mai am ceva timp.'
Viperina ridică din umeri, încercând să fie cât mai relaxată. Emoţiile cu privire la părăsirea castelului chiar dacă nu chiar atunci, ci în viitor, erau aproape copleşitoare şi o făceau să se gândească la lucrurile extrem de puţine pe care le realzase în afara acelei şcoli.
'Dar tu?'

**Julieta D. Thibault** · 22 Sep 2012, 11:52

Si ea era la fel de nehotarata ca si viperina, nu stia ce sa faca pe viitor. Daca avea sa aleaga in continuare postul de profesoara sau sa isi ia o slujba inafara castelului, grea decizie deoarece ii placea sa lucre cu elevii, sa stie ca in fiecare zi are ceva de facut: planurile pentru ziua urmatoare, sa corecteze teste sau teme, orice fel de astfel de lucruri care o distrageau de la realitate, ii placea sa se inchida in birou si sa se documenteze de diverse chestii pentru scoala sau pentru cultura proprie, in general pentru ea caci cartile e istorie erau pasiunea ei.

Cercetasa ii zambi viperinei, vag insa incerca sa para cat de real putea caci voia ca Lexie sa vada ca nu avea absolut nimic cu ea, inafara de faptul ca era la Viperini si ii placea concurenta, competitia. Isi umezi buzele si apoi scoase si ea cateva cuvintele, mai mult sau mai putin.
-La fel, adica intr-un fel as vrea sa plec de la castel, sa fiu pe picioarele mele si sa vad cum e o alta slujba, inafara ariei Hogwarts-ului. Insa in alt fel, mi-ar parea rau sa-mi parasesc elevii si castelul, multe amintiri s-au petrecut aici.

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 22 Sep 2012, 16:45 by Lexie Stryder.)

Lexie încuviinţă, zâmbind, de această dată mai sincer şi mai cald decât înainte. Julieta se dovedea a avea mai multe lucruri în comun cu ea decât se aşteptase. Viperina ştiuse dintotdeauna că nu e atât de rea şi că, dacă ar fii depus un efort, ar fii reuşit să se înţeleagă. Însă problema fetei era că nu voia să se înţeleagă. Pentru că dacă ar fii trebuit depus un efort la început, pe parcurs, acel efort s-ar fii transformat în ceva mult mai rău. Şi nu voia să se străduiască să menţină o prietenie chiar acum, şi ştia că nici Julieta nu era chiar interesată în a menţine o prietenie cu ea. Era ceva reciproc.
Cu toate astea, viperinei îi făceau plăcere micile lor ieşiri şi discuţii. Îşi amintea din vacanţă de când fuseseră în cimitirul din Peştera lui Godric. Fusese ceva chiar emoţionant şi cele două femei discutaseră şi se consolaseră una pe alta pentru pierderile lor. Şi îi plăcea chiar şi această discuţie pe care o purta chiar acum cu Julieta pentru că părea foarte uşor să vorbeşti deschis cu cineva care nu ţi-e prieten. Era ciudat de uşor să te destăinui cuiva care nu reprezintă o persoană foarte apropiată ţie pentru că îi poţi spune orice fiind sigură că nu vei avea probleme sau neplăceri.
Viperina privi coridorul lung de pe care venise. Fiind absorbită în conversaţie şi în propriile gânduri, nu îşi dăduse seama pe unde venise. Şi totuşi, nu ştia exact în ce parte a castelului venise. Părea că era la subsol, însă viperina se întâlnise cu Julieta la etajul doi. Nu coborâseră nicio scară, aşa că Lexie era convinsă că greşea. Numai că unde putea să fie? Nu ştia când, însă ferestrele mari şi luminoase dispărură de pe coridor, aflându-se acum în întunericul întrerupt de focul mic al unor lumânări prinse pe pereţi în suporturi. Cele două fete ajunseră la capătul coridorului, care se împărţea acolo în cinci părţi diferite.
'Unde suntem?' întrebă Lexie, aruncând o privire înapoi, spre un coridor întortocheat, care avea câteva ieşiri la fiecare doi metri. Habar nu avea de unde veniseră.
Viperina îşi scoase bagheta şi vârful acesteia se lumină brusc. Se învârti, încercând să analizeze pereţii, însă toţi erau la fel, gri şi murdari. Dacă Julieta nu ar fii fost lângă ea, nu ar fii ştiut din ce parte începuse să se învârtă. Totul arăta la fel, oriunde te uitai.

**Julieta D. Thibault** · 22 Sep 2012, 21:00

Inghiti in sec si doar zambi vag viperinei, din nou. Nu putea sa spuna ca o avea la inima, caci nu era asa insa o agreea, cel putin acum. Avusesera amandoua conflictele lor, insa chiar daca se rezolvasera sau nu acuma nu se mai certau, insa pentru orice era un inceput. Isi umezi buzele simtind un gust sarat, apoi scoase un oftat lung si in acelasi timp silentios, prea silentios incat nu isi dadu seama ca era asorbita in gandurile ei. Mereu patea asa, intra intr-o lume de a ei si se trezea la realitate dupa ceva minute, uneori chiar minute bune insa acum trebuia sa o faca.

Isi scutura capul si deschise apoi ochii usor luandu-si capul rezemat de tocul ferestrii si brusc ramase inlemnita. Totul se schimbase, se uita intr-o parte si in alta a coridorului, doar ca, cazu brusc si se uita in spate. Pervazul disparuse la fel si geamul, aici nu era unde trebuia si nici pe unde venise. Isi freca ochii cu ambele maini si totusi nu reveni la realitate care voia, se afla doar in intunericul pierdut si in acelasi timp focul unor mici lumanari se vedea. Se intoarse spre viperina si dand usor absenta din umeri si zise:
- Nu stiu, insa stiu ca ma doare capul.

**Lexie Stryder** · 22 Sep 2012, 21:48

Lexie se încruntă, confuză. Se vedea clar că nici Julieta nu ştia unde erau sau cum ajunseseră acolo, însă Lexie nu se putu abţine să nu se întrebe dacă nu o trăgea pe sfoară sau făcea ea acele lucruri astfel încât să o alarmeze pe viperină. Nu era chiar prima oară când îşi făceau una alteia farse răutăcioase...
Însă Lexie nu găsea nicio urmă de falsitate sau minciună în expresia şi tonul folosit de Julieta când vorbise cu ea. Nici urmă de amuzament sau ironie, sau orice altceva ce ar fii dat-o de gol. De ce s-ar strădui atât pentru o farsă fără umor, oricum? Aşa că, după puţină gândire, femeia se hotărî să excludă acea idee şi să nu se mai gândească la ea. Trebuia să o privească pe Julieta ca o aliată în acel moment, nu ca duşmanul împotriva căreia lupta.
Lexie îşi ţinu bagheta pregătită, simţindu-se ameţită şi încunrcată, însă era hotărâtă să iasă din acel loc. Nici nu ştia dacă mai era la Hogwarts sau nu, nu văzuse niciodată în acel loc şi nici nu aflase de existenţa lui în anii petrecuţi la castel. Dacă cineva voia să le facă rău? Dacă erau în pericol chiar în acel moment? Trebuia să fugă, să o ia pe Julieta şi să se ascundă. Însă în ce direcţie? Pe unde ar fii putut ajunge înapoi?
Capul viperinei părea să explodeze. Inspiră adânc aer în piept. Părea că acel loc se hrănea într-un mod ciudat cu nehotărâre şi necaz, părea că le cere să fie speriat şi neajutorate. Trebuia să se calmeze, să gândească limpede şi sigur va ieşi o ieşire. Cum intraseră aşa vor şi ieşi. Însă erau atâtea coridoare! Şi toate arătau la fel ca cel precedent.
Dădu glas gândurilor ei, înştiinţând-o pe Julieta de tot ce plănuise până ăn acel moment.
'Cum crezi că putem ieşi de aic? întrebă ea, nesigură, într-un sfârşit.

**Julieta D. Thibault** · 23 Sep 2012, 00:05

Nu avea nici cea mai mica idee cum aveau sa iasa de acolo insa trebuia sa o faca, nu puteau sa ramana pe veci acolo. Incepea sa creada ca era blestemata sa pateasca cate ceva in fiecare zi, exceptie weekendurile in care avea si ea liniste. Lua o gura de aer, una mare pentru a ii se oxigena creierul si a gandi un plan bun, daca aveau sa aleaga calea gresita si sa nu fie bine? Sa nu mai iasa de acolo veci? Scutura capul brusc lasand firele de par brunete sa se duca intr-o parte si in alta, nu trebuia sa gandeasca asa ci optimist, doar deaia se zicea ca trebuie sa vezi mereu partea plina a paharului.

Asculta cu atentie ce zisese viperina si dadu din cap afirmativ digerand informatiile si apoi gandind un plan, luand etapele rand pe rand. Mainile ii erau incrucisate la piept, le lasa sa cada pe langa corp si spuse:
- Pai, pentru inceput nu o sa stam aici si sa..nu stiu, sa asteptam sa fim salvate de Feti Frumosi pe cai albi, ori ne despartim si cautam o iesire, ori mergem impreuna pe o cale. Insa eu cred ca varianta cea mai buna e prima si asa aflam mai repede raspunsul, ce zici? Murmura ea in cele din urma privind-o pe Lexie, nu voia sa scape de ea ci sa scape de acolo cat mai repede.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / born to be wild

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ born to be wild