Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor
1 2 Next »
/ Born to guide. Born to betray.

**Colin Hawkeye Rovson** · 11 Jan 2013, 22:46

Nu-i venea sa creada cat de usor trecuse. Si parca nu-i venea sa creada ca se miscase atat de rapid. Poate ca atunci cand trebuia sa ramai in pas cu alti doi era altceva.
Inainta pe culoarul intunecat, ascultand cu atentie. Doar-doar o auzi un pas si nu-si da seama ca e pe punctul de a se pierde. Constructia si planul acesteia in sine erau destul de simple. Cateva usi erau pe dreapta, protejate cu vraji pe care numai Ema le putea desface. Dar nu-l interesau. Stia deja ca ceea ce el cauta nu-i acolo. Asa ca ramaneau culoarele din stanga, verificate de asemenea. Daca va porni pe acolo, nu va mai putea iesi. Pana la urma, se decise asupra celor cateva camere pe care nu reusisera sa le verifice in vizita lor. Sigur nu aveau sa puna mare portectie pe acte. Pana la urma, monstruozitatile alaturate erau mai importante. Incet de tot, sigur si atent, Hawkeye isi croi drum inainte. O s-o rezolve. Stia asta. Sigur o s-o rezolve. Nu avea ce sa mearga prost.
Intra in prima camera, cu bagheta pregatita sa atace daca il astepta cineva inauntru. Incaperea era goala. Ceea ce i se parea destul de normal. Majoritatea membrilor organizatiei isi petreceau timpul studiind efectele plantelor otravitoare. Nu vedea de ce asta era un fel de sediu al biologiei letale si nu vedea la le ce folosea sa aiba astfel de notiuni, insa stia ca nu erau pentru cauze nobile.

**Ema Snow** · 18 Jan 2013, 19:59

Se vazu nevoita sa Apara la o distanta de aproape doi kilometri de sediul grupului idiotic. Si asta pentru ca ii era teama ca, daca Hawk Aparuse aproape de ei, ar fi auzit. Asta insemna sa-si asigure o supraveghere mai eficienta. Daca se auzea un alt poc specific s-ar fi dus naibii intreaga operatiune. Asa ca acum trebuia sa mearga pe jos, atenta la fiecare miscare. Norocul ei ca stia deja drumul.
In realitate, nu dura prea mult pana cand Ema putu zari cladirea simpla, mult prea moderna pentru orice popor vrajitoresc, cu pereti inalti si ferestre mici, aflate la o inaltime sigura, ferind orice activitate de ochii intrusilor. Insa ei i se paru o eternitate. Mergand prin desisul unei ruine de campii, incarligandu-si picioarele prin plante pe jumatate moarte, ascunzandu-se cum putea mai bine privirii si bucurandu-se de fiecare data cand ajungea langa un copac. Se vazu de mai multe ori nevoita sa se reechilibreze inainte de a-si continua drumul si a ajunge inevitabil pe jos, demascandu-si locatia. Asa ca ea continua sa mearga, inima batandu-i la un ritm mult prea accelerat, cu mintea impartita in o mie de ganduri. Se gandea cum va da de Hawk si cum vor iesi neobservati. Se gandea la vraji eficiente cu care sa atace si sa se apere in caz de ceva. La gandul asta, degetele Emei se stransera inconstient pe bagheta. Se gandea la ce va face daca lucrurile vor merge prost.

**Colin Hawkeye Rovson** · (This post was last modified: 18 Jan 2013, 21:13 by Colin Hawkeye Rovson.)

Cu un ochi spre usa si cu unul spre sertarele in fata carora statea ingenuncheat, Hawkeye se grabi sa caute orice l-ar fi ajutat. Orice soi de informatie despre activitatea grupului sau despre Ordinul Phoenix. Degetele lui alunecau pe dosare, ochii vanand titluri compromitatoare. Nu gasi nimic. Sau cel putin asa crezu pana cand un nume extrem de cunoscut ii sari in ochi. Scoase dosarul si se uita ca traznit la titlu. 'Athinkson, Spencer'. De ce ar fi numele unui membu al Ordinului intr-un dosar de-al lor? Se uita inapoi in sertar, iar ce vazu aproape ca il dobori psihic. Erau numele lor, scrise cu litere negre. Erau cele trei nume ale celor trei participanti la operatiune. 'Snow, Ema Grace'. 'Rovson, Colin'. Toate, alaturi de Spencer.
Soimeanul lui dosarul Emei si il deschise. Exceptand cateva poze surprinse de sistemul de securitate -niste poze neclare in care nici macar nu se putea distinge culoarea parului Soimencei- nu era nimic. Nu.. Mai era numele lui trecut si atat. Se uita si la dosarul lui, dar era exact in aceeasi situatie. Doua poze, niciun nume. Dosarul lui Spencer, pe de alta parte... Cand Hawk il deschise, nu doar ca observa poze foarte clare si foarte oficiale cu chipul scheletic al fostului elev, insa erau mai multe informatii decat putea duce. In principal, erau notate intregi convorbiri telefonice si prin e-mail cu el. Nu-i venea sa creada. Spencer le oferea informatii inamicilor. Puse dosarele la loc, hotarat sa se apuce de urmatorul sertar. Doar ca usa se deschise, iar silueta unui barbat musculos, chel, aparu.
" Domnule Rovson! Ce onoare"

**Ema Snow** · 20 Jan 2013, 20:10

" Oh, pentru dragostea..." murmura Ema nervoasa si isi indrepta bagheta unul din copacii din departare.
Simti bagheta vibrand in mana, iar crengile unui copac se lovira una de alta, fosnind zgomotos. Asta paru sa atraga atentia garzilor oprite la taclale. Se lasa linistea, iar barbatii inaintara imediat spre sursa zgomotului, armele la vedere si gata sa fie folosite.
Soimeanca zambi si se grabi sa se furiseze spre usa momentan libera. O deschise si se strecura in interior, rezemandu-se o clipa de metalul rece si greu.
" Ar fi trebuit sa fac asta mai demult" sopti multumita si isi ridica bagheta, gata sa atace.
Coridoarele pustii ii erau cunoscute, insa ii trezeau un ciudat sentiment de nesiguranta. Se ruga doar ca Hawkeye sa fie intr-adevar acolo. Daca ar fi stiut o vraja care sa o asigure ca era pe drumul cel bun... ar fi fost tare folositor. Insa se baza pe cele stiute despre pusti. Mai ca il crescuse. Il stia mai bine ca oricine. Chiar mai bine decat se stia probabil el.
Cu o atentie ridicata si intrand in starea ei de 'am un rang si trebuie sa ma arat demna de el', Ema se apuca sa cerceteze orice incapere putea.

**Colin Hawkeye Rovson** · 21 Jan 2013, 20:50

Hawkeye se uita la barbat, barbatul se uita inapoi la el. Soimeanul ar fi dat orice sa-i poata sterge zambetul ala cretin de pe fata porceasca, desi isi dadea seama si singur ca momentan era in incurcatura. Barbatul murmura cateva cuvinte in barba, iar bagheta pustiului zbura cat colo, lasandu-l complet vulnerabil.
" Sa nu ne ambalam, stimabile domnisor Rovson" chicoti acesta. " Presupun ca as face bine sa ma prezint initial. Marwolaeth Kane ma numesc"
Hawkeye inghiti in sec. Marwolaeth. Moarte in galeza. Nici macar nu se mai arata preocupat de cine si-ar numi copilul Moarte, desi avea totusi timpul si energia de a se gandi ca asta era doar un nume ales de Kane. Tanarul vazu cu coada ochiului fereastra si, fara sa ezite, se ridica, intorcandu-se pe calcaie si sarind sa prindra marginea. Reusi din prima -la cat era de inalt, nici nu era de mirare- insa se simti de parca cineva il prinsese in funii si il tragea in jos. Disperarea crescu atunci cand se uita in jos si observa ca nu il impiedica niciun obstacol fizic. Se trezi trantit pe podea, pe spate, suficient de tare incat sa igneasca. La naiba cu taietura lui de pe spate! Acum durea ca naiba.
" Dar nu e politicos sa plecati asa devreme, domnisorule Rovson. Nici nu v-am prezentat casa. Luati-l"

**Ema Snow** · 21 Jan 2013, 21:01

Norocul ei ca observa pe cineva intrand in urmatoarea incapere pe care dorea sa o cerceteze. Secunda in care usa a fost deschisa a fost suficienta ca Ema sa vada ce era inauntru. Alti lucratori, incovoiati deasupra unor mese cu plante. Hhh... Avantajul venea din doua parti. Nu mai pierdea timp, acum ca stia ca Hawk nu era acolo, si nu mai risca sa fie vazuta.
Se misca usor, pe langa perete, cu atentia intinsa in toate partile. Asta era unul din elementele pe care Ema le aducea micutei echipe din cadrul Ordinului. Ea era cea buna la furisat, Hawk era cel bun in domeniul calculatoarelor si a tuturor codurilor de nimic, iar Athinkson era cumva musculosul, desi era doar putin mai carnos decat Rovson-scobitoarea. Gratia, mintea si forta. Un trio putin dezechilibrat, dar eficient atata timp cat unul din cei doi idioti nu se impiedica. Emei ii veni sa ofteze, dorindu-si sa fie repartizata intr-o echipa unde nu era singura fata. Si nici cea mai mare ca varsta. Nu-si dorea ca ceilalti sa astepte mereu raspunsuri de la ea, desi erau momente in care ii placea sa dea ordine. Fie numai si 'Taci din gura odata!' Probabil ca era preferatul ei atunci cand era nervoasa.

**Colin Hawkeye Rovson** · 21 Jan 2013, 21:10

Degeaba se opunea celor doua gorile de oameni care il apucasera de brate. Era imposibil sa scape din stransoarea lor, oricat de mult se zbatea. Curand renunta la idee, incasand o frumusete de pumn in torace. Pentru o clipa, era sigur ca o coasta se desfatase cu o ruptura, insa nu parai nimic si nici nu se simtea de parca s-ar fi fracturat una. Dar tot il durea.
Il tarara pe coridor, luand-o intr-o directie necunoscuta lui Hawk. Simtea privirea lui Kane tintuita in ceafa sa. Ceea ce vazu incepu sa-l ingrijoreze. Coridorul cobora intr-un unghi usor, dar eficient. Totul devenea mai intunecat, iar peretii nu mai erau acoperiti de lavabila impecabila. Erau zgariati, de parca un grup de nebuni incercase sa evadeze de acolo, iar pe alocuri se vedeau pete inchise la culoare, intr-un roscat caramiziu. Hawkeye le recunoscu destul de repede ca pete de sange uscat. Intregul loc ii ridica fiori pe sira spinarii. Isi imagina ca asa se simtise probabil Ema, atunci cand fusese prinsa in Irlanda. I se parea un mod teribil de a muri, uitat de lume, intr-un loc ca acela.
Camera in care intrara era simpla, inalta, dar potrivindu-se perfect cu coridoarele pline de igrasie. Hawkeye vazu doar doua mese. Una pe care erau ingramadite tot felul de ciudatenii din metal si una... una de care cei doi il legara in mai putin de o clipire de ochi.

**Ema Snow** · 21 Jan 2013, 21:31

Astepta nervoasa intr-un colt umbrit. Acum se gasisera idiotii sa-si faca turele. Nu puteau sa se mai opreasca putin la o barfa? Era atat de aproape, simtea asta. Hawkeye era pe undeva pe aproape si cine stie in ce cretinatati ar putea intra daca era singur? Isi lipi spatele de perete, lasandu-se usor in umbre. Oricat de mult isi ura in alte conditii genele si faptul ca era atat de scunda, acum era recunoscatoare. Daca ar fi fost mai inalta ar fi iesit in evidenta si i-ar fi trebuit alt loc.
Ema rasufla usurata atunci cand garzile plecara. Astepta o clipa inainte de a se furisa spre usa. Asculta si o deschise, strecurandu-se inauntru. Ceea ce gasi era un simplu birou. O fereastra inalta, specifica cladirii, un set de rafturi, un dulap si chiar si o planta intr-un colt. Erau cam multe stilouri pe masa, daca o intreba cineva, insa nimic nu iesea din comun. Ema se pregati sa se retraga -nu avea timp sa piarda- cand altceva ii atrase atentia. Nu prea lunga, negricioasa, insa de o forma pe care ar fi recunoscut-o oriunde. O simpla bagheta. Dar o bagheta despre care stia la fel de multe ca despre a ei. Din lemn de frasin dulce, 18 centimetri, continand lacrima unei sirene de apa dulce. Apartinea unui inaltagan ciufulit, cu urechi ridicole si de o veselie molipsitoare.

**Colin Hawkeye Rovson** · 21 Jan 2013, 21:41

I se parea ireal ca i se intample lui asa ceva. I se parea ireal ca intregul scenariu sa fie planificat pentru el. I se parea ireal ca o simpla cautare de informatii sa se termine atat de prost. I se prea ireal cu totul, o gluma proasta a universului. Insa durerea... aia era cat se poate de reala. Isi musca buzele, incercand sa nu scoata nici macar un sunet in timp ce cutitul aluneca pe pielea lui descoperita, sapand santulete ce se umpleau imediat de sange. Cineva reusise sa-l cresteze intr-o parte a fruntii si ii daduse un pumn sanatos; acum isi simtea obrazul amortit. Incerca sa-si pastreze mintea limpede si sa se gandeasca la o cale de a scapa fara ajutorul baghetei care oricum nu o avea. Incerca sa-si stranga mintea in interior, asa cum il invatase Ema, si sa ajunga la sfera calda de magie din adancul fiintei lui. Daca ar putea sa o atinga macar cu itele mintii sale, ar putea sa traga suficienta energie incat sa rupa legaturile ce il tineau locului.
Tremura o clipa, tragand inconstient de legaturi.
" Nu-i nevoie sa va zbateti, domnisorule Rovson" spuse Kane pe un ton fantastic de calm, din coltul unde statea si privea. " Va faceti doar mai mult rau. Timothy, te rog"
Unul din ipocritii lasa cutitul si veni spre capul lui Hawk, prinzandu-i cu o mana bratul, iar cu cealalta deasupra claviculei. Facu o miscare scurta, plina de putere. Trase, iar intregul Iad se dezlantui. Pentru prima data in viata lui, Hawkeye urla cu adevarat.

**Ema Snow** · 21 Jan 2013, 21:51

Ema intredeschise usa, inima batandu-i de parca tocmai alergase la un maraton. Nu se vedea nimeni nici intr-o parte, nici in cealalta. Bun. Groaznic si putin dubios, daca statea sa se gandeasca, dar bun numaidecat. Iesi pe coridor si inchise usa in urma ei, strangand in mana bagheta Soimeanului. Ii era teama sa o foloseasca, gandindu-se ca probabil nu ar putea sa o controleze asa cum trebuie. Si pana la urma de ce sa o faca? O avea pe a ei. O scoase, agatand in loc la curea bagheta lui Hawk. Se strecura iar pe langa perete, hotarata sa mearga spre urmatoarea camera. Dupa cum era pozitionata, se astepta sa gaseasca tot un birou. Nu stia, caci asta era aripa pe care nu apucase sa o cerceteze cand venise aici prima oara, cu Rovson si Athinkson. Da, era in plan sa cerceteze tot, insa se dovedise cam imposibil in urma mersului impiedicat al lui Hawk. Si, ce-i drept, cam uitase in valvataia luptei de orice alta cercetara. Obiectivul principal devenise scaparea cu viata din locul ala sinistru. Era primul ordin pe care trebuia sa-l respecte atunci cand plecase: 'viata si integritatea membrilor Ordinului Phoenix inainte de orice altceva'. Si oricat de corect i se parea, tot nu regreta palma pe care i-o daduse lui...
Un urlet, desi departat, strabatu in ecouri coridorul. Un urlet disperat care ii ingheta sangele in vene. Un urlet de durere mizerabila care o infiora pana in adancul sufletului. Simtea nevoia brusca de a se face mica si a pleca de acolo. Si probabil ca ar fi fost in stare sa faca tocmai asta daca nu ar fi recunoscut vocea, desi hartuita si aproape de raguseala.
" Hawkeye" murmura Ema, facand ochii mari. Nu mai conta nimic, iar ea o zbughi pe coridor, in directia sunetului.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor 1 2 Next » //  / Born to guide. Born to betray.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor
1 2 Next »
/ Born to guide. Born to betray.