Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor
1 2 Next »
/ Born to guide. Born to betray.

**Colin Hawkeye Rovson** · 21 Jan 2013, 22:05

Si ar fi tot urlat daca nu l-ar fi parasit vocea. Si ar fi protestat in continuare daca ar mai fi avut forta. Umarul lui parea sa nu mai fie facut din muschi, oase si tendoane, ci flacari intepatoare. Bratul stang pulsa pur si simplu cu durere. Nu prea a avut timp sa constientizeze ceva, caci alta lovitura veni, de data asta mult mai ascutita decat ceea ce tocmai suferise. De data asta in piept, trimitand parca valuri de electricitate in intregul lui corp.
Asta il seca de orice mai era in stare sa dea. Mintea lui intra in control si se pregati sa inchida circul ca masura de protectie. Iar Soimeanul abia astepta sa inoate printre straturile inconstientei, departe de orice durere fizica sau psihica. Asa ca primi intunericul cu bratele deschise, fara sa-i mai pese daca se va trezi iar intr-o zi. Nu-i intelegea pe cei care se temeau de moarte. Moartea era ca un fel de binecuvantare. In moarte nu exista durere sau tensiune. In moarte nu exista nimic. Poate doar o mare nesfarsita de calm. Aproape ca zambi la gandul asta. Nu o sa mai simta nimic in curand. Foarte curand.
Auzi usa deschizandu-se, iar o voce necunoscuta spuse ceva ce Hawk nu pricepu. Cuvintele pareau prea distante. Insa, printre pleoapele aproape inchise, il vazu pe Kane apropiindu-se, o expresie curioasa in privirea lui rece. Lua ceva de pe incheietura lui Hawkeye.
" Presupun ca domnisoara Snow o sa fie putin socata si..."
Tanarul nu mai auzi. Ochii i se inchisera, la fel ca intregul lui sistem.

**Ema Snow** · 21 Jan 2013, 22:22

I se paru ca se aud si alti pasi, asa ca Ema se opri brusc din alergat, incercand sa-si calmeze respiratiile. Nu putea sa se dea de gol acum. Intr-adevar, se auzeau pasi, din ce in ce mai aproape. Se uita in jur, cautand un loc sa se ascunda. Se trase langa perete, incercand iar sa se faca cat mai mica posibila in spatele unei coloane. Doar ca nu apuca prea multe. Doua maini o apucara de umeri si o ridicara smucit in picioare, aducand-o in mijlocul coridorului. Soimeanca isi ridica privirea si gasi chipul grotesc al celui ce o tinea. Probabil ca avea doi metri inaltime si carne suficienta sa hraneasca Ealdorul. Tresari cand cineva incepu sa aplaude in fata ei, iar ea isi intoarse automat privirea, ochii verzi sfredelind chipul admiratorului ei. Il cunostea numai din pozele Ordinului, insa stia prea bine cine e.
" Domnisoara Snow" o saluta acesta plin de caldura.
" Kane" marai ea. Afurisitul ala cu sange galez! Moartea. Ha! Ar vrea el.
Asta paru sa-i atraga atentia barbatului. Rase scurt, plin de amuzament.
" Eich rhyfelwr wedi gostwng"
' Razboinicul tau a cazut.'
" Dydw i ddim yn credu eich bod!"
' Nu te cred!'
Il privi cu o ura ingrozitoare. Asta era tot ce avea Kane nevoie. Isi ridica pumnul in fata si arunca ceva, facandu-l sa aterizeze aproape de picioarele Emei. Ea se uita, mai degraba din reflex. Era o simpla bratara de piele, maronie si cam veche, insa parea sa fie protejata impotriva deteriorarii de magie. Insa ii atrase atentia semnul de pe laterala acesteia. O ingrozi. Pentru ca acela era Claddagh-ul si Nodul Trinitatii. Era specific culturii irlandeze. Spirit, minte, trup, loialitatea prieteniei. Hawkeye. Bratara lui Hawkeye. Ema simti lumea prabusindu-se in jurul ei. Cazu in genunchi.

**Colin Hawkeye Rovson** · 27 Jan 2013, 21:04

Era singur intr-un intuneric in care mai fusese inainte, desi nu era atat de legat ca acum. Uau... inconstientul... Nu era suficient de lucid ca sa constientizeze unde era, dar nici nu prea il interesa. Asa ca isi pastra calmul si se bucura de spectacol. Sigur avea sa aiba loc unul dupa felul in care se lichefia totul in jurul sau.

" O sa vina si randul tau" spuse Hawkeye, scotand limba spre fratele sau. Da, o sa vina si ziua in care Freddie se va urca in Expresul de Hogwarts alaturi de el, dar pana atunci Colin era sef.
Compartimentul era exact asa cum i-l descrisesera al lui. Iar castelul de asemenea.
Dupa ce fusese sortat, fericit sa fie adoptat de una din Casele familiei sale. Se asezase la masa lunga, plina de uniforme cu embleme albastre. Nimerise langa o fata care nu ii acorda prea multa importanta. Chipul ei il facea pe Hawkeye sa se strambe. Fata palida, ovala, era incadrata de suvite satene, nici drepte, dar nici bucle. Stateau cumva in onduleuri usoare, valurite, intr-un mod natural. Ochii verzi priveau spre masa profesorilor intr-o maniera ce o faceau sa para o eleva model. Insa arata ca un copil, mai ales cu bentita aia alba pe cap. Hawkeye incerca sa o ignore. Asta pana cand o mana cu degete lungi i se prezenta in fata, pregatita de un gest barbatesc. Baiatul isi intoarse privirea spre tanara de langa el.
" Bine ai venit la Ochi-de-Soim. Eu sunt Ema Snow."
" Um.. Mersi... Hawkeye. Eu sunt Hawkeye"

**Ema Snow** · 28 Jan 2013, 22:41

Nu o interesa daca se zbatea degeaba, incercand sa scape de stransoarea mainilor de fier. Ea vroia sa stie atunci si acolo adevarul. Ea vroia atunci si acolo sa se manifeste cu o ura necaracteristica, sa fie violenta si autoritara. Pentru prima data in viata ei, Ema pur si simplu realiza ca i-ar fi placut sa ii smulga capul de pe umeri lui Kane.
" Unde e? Spune-mi unde e, druenus! Acum, cyf"
Si nu o interesa de cate ori il facea nenorocit sau jigodie. Vroia doar sa il vada intr-un colt, plangandu-si de mila, si sa nu-i stea ei in cale.
" De ce mai conteaza unde e? Oricum ai ajuns prea tarziu"
Kane vorbi atat de nonsalant incat Emei ii venira in minte cele mai bune metode de tortura. Daca ar avea doar o mana libera... Marai spre el. Ea nu ajungea niciodata prea tarziu. Era o regula sfanta in viata Soimencei. Era de datoria ei sa fie intotdeauna acolo unde era nevoie de ea. Si nu avea posibilitatea de a ajunge prea tarziu. Niciodata.
Instinctiv, isi impinse subconstientul spre sfera de caldura ce domnea cu o prezenta constanta in pieptul ei. O atinse, trezind-o la viata, facand-o sa clocoteasca sub piele. Sa clocoteasca in sange. Ema se vedea capabila in secunda aceea de a face vraji fara bagheta. Lasa furia sa se ridice in interiorul ei, pastrandu-i forta pentru o explozie.
" Unde e? Si imi vei spune chiar acum"

**Colin Hawkeye Rovson** · 28 Jan 2013, 23:05

Nu putea sa creada ca ramasese fara bagheta. Il ascultase pe 'naltaganul de Spencer Athinkson si facuse farsa. Doar ca uitase una din regulile de baza: tintesti, isi atingi scopul si te retragi. Atfel risti sa fii prins. Si tocmai asta se intamplase. Asa ca Hawkeye statea pe marginea patului sau din Turn, intrebandu-se daca o sa fie iertat -pana la urma, era in al patrulea an la Hogwarts- sau daca o sa fie exmatriculat. Asta ar fi nasol... Si parca era mai bine sa ramana la Hogwarts, chiar si fara bagheta.
Usa dormitorului se deschise, iar Ema intra inauntru. Purta vesnica ei expresie de 'ai dat de naiba, Rovson!'. Insa tinea ceva intr-o mana, un obiect lunguiet, subtire, infasurat in matase rosie. Il inmana.
" Data viitoare ai face bine sa ai mai multa grija, Rovson"
Si, in ciuda faptului ca intreaga ei fraza era menita sa fie dura, Hawk detecta o nota blanda. Da, era Ema, chiar si la Sefia Casei gata sa-l cotonogeasca. Pentru ca pur si simplu asa functionau lucrurile intre ei: cu luari peste picior, vorbe acide si pura tachineala. Touche!
Soimeanul indeparta bucata de material, curios sa vada ce ascundea. Isi descoperi propria bagheta, teoretic retinuta. Acum ramanea o singura intrebare: Soimeanca o luase apeland la calitatile ei feminine de dulcegarie sau pur si simplu o sterpelise?

**Ema Snow** · 28 Jan 2013, 23:17

Ok, facuse asta inainte, chiar daca pe atunci era doar un antrenament. De ce ar fi diferit acum? Nu avea motiv de ingrijorare, corect? Fara sa-si ia privirea de la Kane, se lasa pe spate, impingandu-si umerii in pieptul matahalei. Incordandu-si brusc muschii bratelor, isi puse toata forta pentru a-si ridica picioarele si a le lasa cu rapiditate in pozitia initiala. Doar ca era o mica ocolire in traseul normal, asa ca tibia Emei lovi cu un trosnet piciorul barbatului. Ii dadu drumul, ca reactie a sistemului nervos. Clipa aceea a fost suficienta ca Ema sa-si scoata bagheta si sa se miste cu spatele spre perete, amenintandu-i acum pe amandoi barbatii.
" Te-am intrebat unde e Rovson!" vorbi din nou, vocea calma, rece, detasata, joasa. Periculoasa. Letala.
Kane isi ridica mainile, desi purta un zambet batjocoritor pe buze.
" Ei, poate ca te-am subestimat putin, nu, domnisoara Snow?"
Foarte incet, foarte calm, de parca nu risca sa fie proiectat intr-un perete in orice secunda, Kane isi lasa mainile jos.
" Daca vii de buna voie, fara sa mai fie nevoie sa te care careva, te conduc cu mare drag"
Barbatul ridica din umeri, iar Ema isi cobori bagheta, facandu-i semn sa conduca drumul.

**Colin Hawkeye Rovson** · 02 Feb 2013, 11:31

" Chiar crezi ca o sa functioneze planul asta? E stupid! Si nu pot sa cred ca am fost de acord sa fac asta"
Hawkeye isi ridica privirea spre Ema, privind-o amuzat si superior. Sa stea lipiti cu spatele de peretii reci, incercand sa se furiseze spre bucatarie, era cu siguranta unul din planurile pe care Soimeanca nu le-ar alcatui daca ar fi dupa mintea ei. Si daca ea nu credea, atunci el nu credea ca reusise sa o convinga. Dusese o munca titanica, ce sa mai!
" O sa fie bine, Snow. Si oricum, nu facem nimic grav. Doar luam un platou si un borcan de muraturi"
Aproape ca o auzea cum isi da ochii peste cap. Nu era nevoie sa se uite la Ema ca sa-si dea seama de expresia de pe chipul ei. Hawk isi freca palmele si inainta prudent. Pana la urma, erau doar doi copii. Un baiat ciufulit cu ochi albastri, la fel de inalt ca si fata, si o tanara cu o bentita colorata pe cap, cu ochi paziti, imbracati la patru ace in costum si o rochie alba, care doar doreau ceva de mancare. Acum sincer, masa aia fusese extraordinara si sigur mai ramasesera ceva platouri. O cina festiva era o cina festiva, iar Hawk visa deja la feliile de sunca mangaiata cu un sos dulceag de ardei.

**Ema Snow** · 02 Feb 2013, 14:36

Ema se apleca repede, luand in mana curelusa de piele. Ala era singurul obiect care striga 'Hawkeye', indiferent de momentul zilei.
Coridorul pe care inaintau o facea sa inghita in scarba. Din ce in ce mai intunecat, din ce in ce mai decorat cu pete de sange si bucati lipsa de tencuiala, napadit de igrasie.
Inaintara spre o singura incapere, la fel de intunecata. Cu un tavan inalt, cu o fereastra situata la fel de sus ca majoritatea, luminata doar de un simplu bec. Insa nu asta o surprinse pe Ema, ci lipsa de mobila. Nu era decat o masa, plina ochi cu tot felul de obiecte contorsionate din fier. Scopul la care probabil foloseau o lasa pe Soimeanca rece, dar in acelasi timp furioasa, clocotind. Pe langa aceasta masa, mai era una, decorata doar cu patru legaturi negre. Ce era pe masa aceea o facu pe Ema sa inghete locului, pupilele dilatandu-i-se. Se asteptase ca ceva rau sa se intample. Se asteptase ca netrebnicul de Kane sa nu minta. Dar sa-l vada... Cu pieptul plin de sange, umarul stang intr-un unghi ciudat, obrazul intunecat si parul naclait intr-o parte cu lichidul vietii, imbiband tampla... Cu urechile alea clapauge, cu ochii de safir ascunsi in spatele pleoapelor, mult mai palid decat de obicei... Aratand ca un mort... Ema nu crezuse vreodata ca o sa vada asemenea dezastru. Hawkeye era, pana la urma, doar un copil.
Socul disparu, iar intregul corp se puse in miscare. Din cativa pasi, Soimeanca era langa el. Isi intinse disperata mana pentru a-i lua pulsul, insa ceva o prinse de umar si o trase inapoi, trantind-o pe podea. Marai, dar sunetul ii ingheta in gat atunci cand matahala de om a lui Kane il lua pe Colin de pe masa si il depuse, destul de brutal, pe podeaua murdara. O durea faptul ca pustiul nici macar nu tresarise.

**Colin Hawkeye Rovson** · 02 Feb 2013, 14:43

" Orice crezi tu ca a facut Ema…" a inceput ea, vocea tremurandu-i in intensitate " Trebuie sa intelegi ca… Ema ne-a fost intotdeauna loiala. Stim amandoi ca ar muri fericita de o suta de ori pentru oricare dintre noi. Nu a vrut sa te minta, Colin. A facut-o pentru ca nu a avut de ales…"
Hawkeye se uita ca un prost la sora Emei si isi simti corpul rigid, o mica incruntatura pe fata lui. Poata ca Dawn isi regreta deja actiunile… Dar el intervenise cu rapiditate, preferand sa nu-i dea fetei sansa sa continue. " Sa o lasi sa plece… Chiar sa o incurajezi in felul ala. Dawn, cum ai putut?" Tonul lui era aproape implorator.
Dawn nu raspunsese imediat, iar Colin se uitase confuz in podea. In timp ce astepta ca tanara sa-i dea un raspuns, Soimeanul isi lasase privirea sa se plimbe asupra varului celor doua surori, asteptand ca el sa zica ceva si intrebandu-se unde era colega sa in acel moment.
" Tu crezi… tu crezi ca am lasat-o sa plece?" vocea lui Dawn taiase linistea tensionata. Sunase monoton, lipsita de viata si il facuse pe Hawk sa simta un fior pe sira spinarii.
Dawn se uitase la el cu si mai multa intensitate, ochii ei arzand cu furie. Era in natura lui Hawk sa nu se simta mic sub privirea unei Snow, dar de data asta tremura. " Tu crezi ca eu imi doream sa plece?" coninuase ea, cu mai multa forta, printre dinti.
Asta venise ca o surpriza pentru tanar. Cumva Dawn sugerase ca lucrurile nu se intamplasera asa cum se temuse el? Ca nu ea o trimisese pe Ema oriunde s-o fi dus? Si atunci ce se intamplase? Fusese probabil ca el sa fi tras concluziile gresite? Nu mai putea suporta. Confuzia. Grija.
Dawn isi inclestase pumnii. " Ema s-a hotarat sa plece, Colin. Ea ne-a parasit"
Imposibil.
Fusesera cateva momente in viata tanarului Soim in care se parea ca lumea din jurul lui inebunise si nimic nu mai avea sens. Si totusi, nicio propozitie pe care o auzise in anii lui pe pamant nu sunase mai ciudat decat insinuarea ca Ema parasise Hogwarts-ul din proprie initiativa.
Gura lui se uscase, dar trebuia sa se asigure ca nu intelesese gresit.
" Ce tot spui, Dawn? E-Ema nu ar…"
Izbucnirea ei fusese aproape previzibila. " Oh, dar asta a facut, Colin!" strigase ea. Baiatul se adapostise cand Dawn facuse un pas larg spre el si isi ridicase mana, arantand spre silueta lui slabanoaga. " Ema a fost cea care…"
Varul fetelor, Tony, o apucase pe tanara de umeri, oprind-o cu eficienta. "Dawn, suficient" spusese el incet. In mod ciudat, miscarea paruse sa aiba efect, caci fata tacuse, se smucise din prinderea lui Tony si se daduse un pas inapoi, aratand ingandurata. Tony ii aruncase o privire ingrijorata si se intorsese scuzator spre Colin.

**Ema Snow** · 02 Feb 2013, 15:02

Baga instinctiv curelusa in buzunarul blugilor, tarandu-se pana la Colin. Avea nevoie de acea simpla atingere pentru a sti ca totul era in regula. Avea nevoie de acea simpla verificare. Mana ei prinse incheietura Soimeanului, iar Ema rasufla usurata sa intampine o caldura. O caldura ce disparea repede...
Cu expresia fetei inca socata, Ema trase cat mai delicat capul baiatului in poala ei. Din nou, nicio reactie. Ii verifica pulsul la gat, simtind unul destul de slab.
Soimeanca cerceta cu rapiditate daunele. Un umar cu siguranta dizlocat, prea multe taieturi si o ditamai crestatura pe piept. Se grabi sa puna mana ca un dop, incercand sa impiedice cat mai mult sange sa se piarda. Nici nu o interesa ca toata camasa ei alba era acum distrusa. Asa cum nu o interesa ca mainile ei devenisera mai mult rosii decat palide. Incerca sa-i sopteasca numele, dar categoric nu mai avea nicio reactie.
Furia incepu sa iasa la iveala. Mandra, artagoasa, ucigatoare. Ema isi ridica privirea spre Kane, iar ochii ei verzui nu imprastiau decat valuri acre de ura.
" Era doar un copil!" marai ea. " Un copil care nu ti-a gresit cu nimic demn de un asemenea tratament! Iti jur ca o sa-mi platesti greseala asta! Draka leoth rice!"
Din varful baghetei isi facu aparitia un val de lumina ce capata rapid forma unui dragon cu aripile deschise. Slobozind un raget atotputernic, inainta in atac, doborandu-i cu o simpla miscare pe cei doi barbati. Ema isi puse mana in jurul pieptului lui Hawk si Disparu.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor 1 2 Next » //  / Born to guide. Born to betray.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor
1 2 Next »
/ Born to guide. Born to betray.