Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging
1 2 Next »
/ little wildrose

**Evan F. Lovel** · 09 Sep 2012, 21:58

Edmund râse zgomotos.
"Îmi pare rău dacă nu te prea compătimesc," spuse el ironic. "Să ştii că ai prefera de mii de ori viaţa aia luxoasă de care povesteşti mult decât viaţa mea."
Încercă să se oprească aici, însă nu reuşi. Era mai aproape ca niciodată să povestească cuiva despre copilăria lui. Niciun om în afară de părinţii lui nu ştiuseră vreodată atât de multe despre el câte se pregătea să îi spună fetei ăsteia. Poate doar o plantă cu care vorbise o dată când era mic.
"Ar trebui să ştii că mai bine ai părinţi supra-protectori, costume incomode şi ce naiba mai e, în loc să ai viaţa mea. Niciodată să nu-ţi mai pară rău că ai crescut aşa."
O privi intens pentru câteva secunde, apoi îşi lăsă privirea în jos, îşi trecu mâna vag peste frunte şi începu să povestească.
"Tu nu ştii cum e. Să te trezeşti în fiecare dimineaţă şi să te întrebi dacă azi vei muri în sfârşit. Să aştepţi cu groază fiecare lovitură, să rămâi ţintuit în pat din cauză că doare prea tare să te mişti. Mama şi cu mine am ştiut. Niciodată nu a fost un om, deşi se prefăcea. Niciodată nu a iubit-o cu adevărat pe mama, deşi se prefăcea destul de bine ca să se căsătorească cu ea şi să mă aibă pe mine."
"Şi apoi, după ce el a fost lăsat în urmă, după patru ani de la naşterea mea, au urmat alţi trei aproape la fel de dureroşi. Imaginează-ţi-o pe mama ta, care a făcut atât de multe pentru tine, încercând să te înfăşoare cu toate hainele pe care le are, într-o pădure în zâpadă. Apoi mergea la lucru, iar eu rămâneam singur, înconjurat de zeci de vrăji de protecţie complicate. Mâncam ce găseam, locuiam pe unde puteam, până a găsit mama o casă pe care toţi o credeau suficient de bântuită încât să o lase la jumate' preţ."
Se opri acolo, brusc, dându-şi seama că îşi încleştase mâinile pe lemnul scaunului, care acum pârâia periculos. Îi dădu drumul, apoi îşi privi mâinile într-un mod ciudat, amintindu-şi lucruri.
Era ciudat de eliberator să vorbească cu cineva în sfârşit. Poate că fusese o idee bună, poate că nu trebuia să ţină totul doar pentu el.
Îşi strânse ochii închişi pentru câteva secunde, bucurându-se de întunericul plin de luminiţe explozive pe care îl ofereau ploapele lui, apoi deschise din nou, ochii, uitându-se la fată, dându-şi brusc seama că îşi depănase povestea vieţii în faţa cuiva căruia nici nu îi ştia numele.

**Will O'Shea** · 09 Sep 2012, 22:00

Lil îi privi pe Edmund uşor speriată. Îi ascultă povestea cu atenţie şi simţi că nu meritase nimic din ceea ce primise de la părinţii ei. Ed merita mult mai multe decât ea şi fusese o însesibilitate să spună că copilăria ei nu fusese perfectă.
Se sprijini de spătarul drept al scaunului şi încuviinţă.

'Da, ai dreptate, îmi pare rău,' spuse pe o voce uşor răguşită. Privi pentru câteva momente suprafaţa mesei, apoi îşi ridică din nou privirea. Presupuse că era momentul potrivit să îşi spună şi ea numele. Oficial, Edmund nu mai era un străin, deci de ce ar rămâne ea unul pentru el?

'Numele meu e Lilith,' spuse ea. 'Dar prietenii îmi spun Lil.'

**Evan F. Lovel** · 13 Sep 2012, 09:51

Nu se mai uita la ea, ci revenise la a coji tejgheaua. Îl enerva şi îl încurca faptul că nu-şi putuse ţine gura. De obicei, era mult mai reticent în a da informaţii şi nu spusese nimănui aşa de multe câte îi spusese lui Lily acum.
Devenise el un sentimental amărât, care îşi plânge de milă în braţele unei puştoaice într-un bar? Nu, pentru că el nu îşi plângea de milă, iar Lilith cu siguranţă nu mai era o puştoaică.
O intriga persoana ei, într-un mod necunoscut lui. Îl enerva la culme, în acelaşi timp reuşind să îl calmeze şi să îi facă să aibă încredere în ea.
Îşi drese glasul şi răspunse:
"Eu o să-ţi zic Lily."
Îi zâmbi pentru prima oară, deşi nu ştia exact de ce zâmbea, aşa că reveni la expresia lui obişnuită destul de repede.
Deschise gura să spună altceva, dar un grup de bărbaţii beţi izbucniră într-un râs zgomotos. Îşi întoarse privirea spre ei. Primul lucru pe care îl observă erau geamurile întunecate, ceea ce însemna că era noapte deja. Apoi, văzu un bărbat mic, dar bine făcut, cu o cămaşă albă cu mânecile suflecate de-asupra coatelor, pantaloni de stofă a căror bretele fuseseră lăsate să cadă neglijent pe lângă picioare, şi nişte pantofi eleganţi şi lustruiţi. Avea părul blond dat cu gel pe spate, însă câteva şuviţe renunţară să stea aranjate, căzându-i pe frunte. Sprâncenele groase îi umbreau ochii albaştri, avea nasul drept şi lung şi maxilarele bine conturate.
Era ceva bogătan ce venise să se îmbete cu prietenii într-un blestemat de bar. Mergea spre ei cu un pas graţios, însă se trânti de câteva scaune din cauza cantităţii mari de băutură ce i se urcase la cap.
Ajunse în dreptul lor şi se aşeză pe scaunul liber de lângă Lily.
Chemă barmanul şi comandă două pahare de vodkă, "pentru mine şi domnişoara", apoi îşi îndreptă atenţia spre Lilith.
"Bună, frumoaso," începu el şi Edmund aproape că bufni în râs. "La masa aceea sunt ceva gentilomi cărora le-ar plăcea foarte mult să stai alături de ei în seara asta. Printre care şi eu."
La ultimele cuvinte, îşi puse mâna pe după umerii fetei, iar Edmund simţi cum un monstru neaşteptat se trezeşte în el, urlând de indignare.

**Will O'Shea** · 14 Sep 2012, 21:33

Lilith ridică din umeri. Lilith, Lil, Lily, pentru ea era acelaşi lucru. Observă pentru prima dată un zâmbet sincer pe faţa bărbatului şi i-l întoarse fără să se gândească. Ceva îi tresări în stomac când îi văzu zâmbetul, chiar dacă Ed îi ascunse aproape imediat. Deci totuşi era ceva dedesubtul acelei 'armuri' dure. Viperina îşi păstră zâmbetul pe buze şi îşi desprinse privirea de pe el, aţintind-o de data aceasta pe tejgheaua veche.

Se întoarse brusc când auzi râsetele zgomotoase ale unor bărbaţi care erau clar beţi. Îşi dădu ochii discret peste cap. Ura modul în care unii oameni veneau să se distreze şi să se descarce prin acea dulce negare numită beţie. Din punctul ei de vedere, ar trebui să facă acea fantezie să fie reală dacă tot o adorau atât de mult.

Tresări când îşi dădu seama că unul dintre acei bărbaţi se aşeză lângă ea. Ridică din sprâncene când îi auzi vorbele şi râse, sincer amuzată.
'Nu sunt interesată, mulţumesc,' spuse ea, cu un mic pufnet. Îşi păstrase politeţea. 'Poţi să mergi să îi spui clubului tău de prinţese asta. Apropo, eu nu beau alcool, dar mulţumesc pentru grijă.'
Se strecură repede de sub braţul străinului şi se întoarse cu un zâmbet mic spre Ed.

**Evan F. Lovel** · 21 Sep 2012, 20:57

La auzul acelor cuvinte aruncate de Lilith, monstrul ţipă de mândrie şi Edmund se abţinu să nu îl privească pe bărbat cu o expresie îngâmfată şi să repete pe un ton copilăresc Da, poţi să mergi să îi spui clubului tău de prinţese asta. Îşi drese glasul ca să îşi stăpânească râsul la vederea feţei beţivanului şi îi întoarse zâmbetul lui Lily.
Atunci, bărbatul îl observă şi pe Edmund şi o expresie acră i se înfiripă pe chip. Scuipă la piciorele lui Edmund şi îi spuse lui Lilith :
"Haide, draga mea, nu vrei să stai cu o haimana ca asta."
Se ridicase şi îşi puse mâinile pe umerii fetei, într-o strânsoare de fier. Edmund simţi cum îl apucă enervarea şi se ridică brusc în picioare, cu o expresie ameninţătoare, şi cu pumnii încleşataţi. Oamenii de la mesele apropiate îşi întorceau privirile curioase, iar tâmpiţii ce băuseră de-o-dată cu tipul gelat râdeau ca proştii.
"Ia-ţi mâinile de pe ea," îi spuse Edmund rar. "A spus nu. Cară-te."
Tipul izbucni în râs, apoi se aplecă spre Lilith şi îi trasă linia bărbiei cu un deget, încă ţinând-o bine. Edmund observă strădaniile fetei pentru a scăpa din strânsoare şi expiră sacadat de nervi la gestul îndrăzneţ al beţivului.
"Şi dacă nu, ce?" întrebă el pe un ton amuzat.
Nu apucă să termine bine întrebarea, cî fu aruncat pe spate de pumnul pe care Edmund îl fixă în maxilar. Acum gâfâia de-a dreptul, iar bărbatul aruncat cu spatele pe o masă sângera abundent din nas şi bărbia îi era ciudat de ţeapănă. Îşi pipăi faţa, apoi îi aruncă o privire înfricoşată lui Edmund, îndreptându-se şovăitor spre amicii lui ce râdeau mai tare ca oricând. Edmund îi zâmbi cu o politeţe acră, iar beţivul ieşi din bar, alături de prietenii lui zgomotoşi printre cicăleli asurzitoare.
Edmund se aşeză şi o luă pe Lilith de bărbie, cercetându-i faţa.
"Ţi-a făcut rău ?" întrebă el pe un ton în care fierbea o mânie reţinută.
Nu apucă bine să sfârşească întrebarea, că barmanul apăru în dreptul lui cu un prosop în mână, începând să ţipe despre faptul că nu putea tolera bătăile şi ceva din care desluşi doar Ieşi afară şi Dracu'.

**Will O'Shea** · 22 Sep 2012, 10:58

Lilith simţi pentru prima dată în acea seară o uşoară frică atunci când mâinile străinului îi încleştară umerii. Simţea murdăria acelor mâini şi nu se putea gândi la altceva decât la faptul că nu era în stare să iasă din strânsoarea lor. Se mişcă inconfortabil, încercând să se lase mai jos în scaun, însă simţi doar cum umerii ei fuseseră mai apăsaţi de o greutate mult prea mare pentru ea. Îl privi pe necunoscut cu dispreţ şi tresări în momentul în care acesta scuipă la picioarele lui Ed. Îl privi pe bărbat pentru câteva secunde, însă nu reuşi să îi menţină privirea. Ştia deja că Edmund nu ar fii acceptat ca cineva să îi facă rău fetei, indiferent dacă era în prezenţa lui sau nu. Aşa că putea să anticipeze ce urma să facă. Avusese dreptate. Pumnul lui Ed făcu contact cu faţa bărbatului străin la cîteva secunde după aceea. Lily scoase un mic ţipăt, nefiind obişnuită cu astfel de comportamente şi se ridică de pe scaun, uşor alarmată. Necunoscutul era e podea, însă încerca să se ridică scuipând sânge.
Privirea fetei se întoarse spre barmanul furios şi îl prinse pe Ed de mână, trăgându-l afară din bar înainte ca cel lovit să se dezmeticească şi să se ia la bătaie din nou.
'Ştii că nu trebuia să faci asta,' spuse Lilly când cei doi se găsiră pe drumul pietruit al Aleei Diagon. Totuşi, era conştientă că ceea ce spunea era o minciună. Dacă nu ar fii fost Edmund, cine ştie ce s-ar fii întâmplat în acea noapte. Se cutremură la acest gând şi îi privi mâna sâgnerândă a bărbatului. O luă între propriile sale mâini albe şi mici şi atinse uşor rana cu bagheta. Sângele dispăru şi pielea se transformă într-una roz deschis, aproape vindecată. Lilly îşi ridică privirea, simţindu-şi faţa foarte aproape de cea a lui Edmund. Corpurile le erau aproape lipite şi căldura lui îi dădea un tremur de plăcere pe şira spinării.

**Evan F. Lovel** · 22 Sep 2012, 11:41

Lui Edmund aproape că îi veni să îl ia la bătaie şi pe barman, iar oamenii din jurul lui se dădură înapoi, speriaţi că ar putea deveni ei următoarele ţinte. Bunul simţ şi Lilith îl traseră afară din local şi se simţi puţin mai bine în aerul rece al nopţii. Şi totuşi, când se gândea că mizerabilul ăla îşi pusese mâinile pe Lilith, îi venea să fugă după el şi să îi ia pe toţi beţivii la rând. Doar o mică parte din creierul lui care se numea logică îi ţipa neajutorată că probabil ar păţi-o rău el însuşi dacă s-ar pune cu zece indivizi deodată, chiar dacă reuşea să îi bată.
O atingere caldă pe mâna dreapta îi întrerupse şirul gândurilor şi simţi un sentiment vag de mirare când văzu două mâini mici şi albe vindecându-i rana sângerândă. Edmund privi parcă vrăjit cum mâna mică mişca o baghetă deasupra rănii şi auzi un murmur ca un cântec răsunându-i prin urechi. După ce toată rana deveni o cicatrice roz, Edmund îşi ridică privirea nu prea sus, la faţa lui Lily.
Acum erau aproape şi Edmund îşi luă mâna dintre ale ei şi le puse pe talia fetei, lipind-o de el. Parcă vedea scena de undeva de departe, parcă nu mâinile lui făcea toate lucrurile astea. Şi în curând, o săruta.
Habar nu avea cum se întâmplaseră toate astea, doar că, atunci când deschise ochii şi îşi depărtă faţa de a ei, îl cuprinse sentimentul de frică pentru respingere. Îşi amintea palmele pe care le primise pentru impertinenţa lui din şcoală, însă alea nu însemnaseră niciodată nimic. Până atunci, singura fată importantă din viaţa lui era Arlin, pe care o iubea ca pe o soră.

**Will O'Shea** · 22 Sep 2012, 20:36

Lilly îi răspunse sărutului lui Edmund, lipindu-şi la început timid buzele de ale lui, apoi mai îndrăzneţ. Sărutul o ameţise şi frumuseţea bărbatului în acea seară, cu surprinderea de sine care se citea clar pe faţa lui erau perfecte, parcă făcute special ca ochii fetei să le vadă, să memoreze liniile umerilor lui, a maxilarului şi a ochilor lui de un albastru electric.
Viperina adoptă o atitudine de sinceră inocenţă şi îi zâmbi lui Ed atunci când buzele lor se desprinseră din sărutul timid. Îl privi pentru câteva clipe, apoi dădu uşor din gene, privindu-şi picioarele pentru câteva momente.
În fineţea ei de franţuzoaică îşi dădea seama că se îndrăgostise, sau începea să se îndrăgostească de acel tânăr pe care nu îl cunoştea de mai mult de trei ore. Cum se putea ca doi oameni să se îndrăgostească într-un bar mizerabil, înconjuraţi de un barman ţâfnos şi oameni beţivi.
Lilith îşi ridică privirea, aţindind-o din nou spre ochii albaştri, privindu-l pur şi simplu în tăcere. Ar fii putut face asta ora întregi, să stea şi să se uite la el, să îi analizeze fiecare trăsătură şi fiecare tremur al pieptului bine făcut.
'Hmmm...,' spuse ea în meditaţie, încercând să îşi revină încet încet din transa ciudată care o prinsese. 'Mă bucut că ai făcut asta.'
Îi surâse bărbatului, strecurându-şi mână gingaşă în a lui.

**Evan F. Lovel** · 30 Sep 2012, 22:19

Edmund zâmbi sincer la aprobarea tacită a lui Lily. Ea era diferită, era mai inteligentă decât orice fată pe care o întâlnise. De când o întâlnise, în sufletul lui Edmund se înfiripase un sentiment adânc de respect. Lui Lilith nu-i fusese frică de el, nu-l considerase un ciudat şi nu se ferise de el, atunci când majoritatea oamenilor făceau lucrul ăsta. Ei nu-i păsa de aparenţe, ea era determinată să afle ce e înăuntrul lui, nu pe din-afară.
Inspiră adânc, puţin mai emoţionat decât de obicei. Îşi afişă cel mai larg zâmbet şi îi oferi braţul.
- Plimbare ? întrebă Edmund, cu sprâncenele ridicate, încă cu zâmbetul pe buze. Pentru prima oară, de mult timp, era fericit.
Lilith era atât de interesantă şi de bizară, încât nu o putea lăsa să plece. Îşi dădea seama că nu o va descifra niciodată, însă asta nu îl împiedica să îşi dorească din tot sufletul să o poată face.
Fata nu părea mai mare de şaisprezece ani. Poate şaptesprezece. Ceea ce era ciudat era că el nu se simţea deloc vinovat că o sărutase. Chiar dacă era probabil ca el să fie cu aproape zece ani mai mare. Când Lilith vorbea, era atât de matură, încât nu băgase de seamă trăsăturile ei fine, cu bărbia încă rotunjită, de copil.
Mâna ei caldă se odihnea într-a lui şi Edmund simţi cum îl străbate un mic fior.

**Will O'Shea** · 01 Oct 2012, 09:42

Lilith îşi abţinu cu greu un oftat de uşurare când îl privi pe Ed. Îl privise de nenumărate ori în acea seară, însă niciodată aşa cum o făcea acum. De data aceasta simţea ceva inedit, ciudat şi necunoscut ei. Nu mai simţise niciodată un sentiment de dragoste pură pentru cineva. Îşi dădu seama brus ccă era în stare să facă orice pentru bărbatul din faţa ei. Era cu zece ani mai în vârstă ca ea, avea probleme de stăpânire a mâniei şi îşi petrecea nopţile în baruri. Însă dacă era vorba despre el, până şi acele lucruri sunau ca nişte calităţi pentru Lily. Sub acea mască, acel tip dur, se ascundea cel mai frumos, mai luminos şi mai pur suflet pe care îl întâlnise viperina vreodată.
'Sigur,' spuse ea, perfect conştientă de mâna lui mare care o înfăşura pe cea albă şi mică a ei.
Mereu avusese o dorinţă arzătoare să citească oamenii, să îi înţeleagă şi să îi 'vindece', de unde venea şi înclinaţia spre Occlumanţie. Însă cu Edmund nu simţea nimic de acel gen. Voia să îl cunoască încet, să aibă răbdare şi să desprindă acele lucruri - pe care atât de uşor le-ar putea afla din gândurile lui - din faptele lui.
Viperina mergea în dreapta bărbatului, cu mâna într-a lui şi privirea pierdută în zare. Un mic surâs îi lumina faţa. Pentru prima oară în viaţa ei, se îndrăgostise.

Edit By Raizen

Galeoni
Edmund Gallagher - 100

Puncte
Viperini - 100
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging 1 2 Next » //  / little wildrose

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Whinging
1 2 Next »
/ little wildrose