Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban
1 2 3 Next »
/ butterflies and hurricanes

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 30 May 2012, 15:43 by Kurt F. Malfoy.)

OOC: Me and Cally
BIC:

Cadenta pasilor lui ii rasuna undeva in adancurile mintii,facandu-l sa intre parca intr-o transa. Vedea fix inainte,un orizont negru,din piatra. Culoarele si celulele ramasera la fel ca ultimele dati cand fusese acolo,evadand in final. Putin ciudat pentru un fost-detinut sa se intoarca in inchisoare,de data asta fara lanturi. Dar era acolo cu un scop.

In mana stanga tinea o cana din fier cu care incepu sa loveasca barele de metal,facandu-i pe detinuti sa fie atenti la el. Multi dintre ei erau oamenii lui,fie Devoratori,fie membrii DH. Privi inspre fiecare dintre ei apoi observa o figura mai cunoscuta decat celelaltele. Se apropie de persoana respectiva,zambindu-i larg.

'' Buna,Callysto. Imi pare rau ca te afli aici.''

**Isolde du Maurier** · 30 May 2012, 15:56

Îşi muşcă mâna pentru a nu urla. Ştia că va urla, şi avea să o facă dacă nu se oprea ea singură, iar în acel moment a urla nu era tocmai cea mai bună opţiune. Încercă să-şi privească rănile superficiale de pe corp, şi îşi dori dintr-odată bagheta ei, mult prea iubita ei baghetă. Cum de fusese atât de stupidă încât să se lase dezarmată de cel mai slab Auror din câţi existau?

"Buna,Callysto. Imi pare rau ca te afli aici.'' auzi în lumea exterioară ei, iar în acel moment, sângele îi îngheţă în vine. Se ridică de pe jos, auzind lanţurile ce-i înlănţuiau gleznele, şi se întoarse cu faţa la el, strângându-şi mai bine hainele jerpelite pe ea.

"Haha! Cât efort îţi trebuie pentru a spune această minciună?"

Se apropie de zăbrele, înlănţuindu-şi degetele lungi de ele, încercând să nu-şi lase furia să explodeze.

"Credeam că ...", începu ea, însă se opri.

Avea demnitatea ei, demnitatea unei regine dezcoronate, şi nu o va lăsa călcata în picioare. Nu şi asta, ultimul lucru care-i mai rămăsese.

**Kurt F. Malfoy** · 30 May 2012, 16:12

O privi rece,ingustandu-si privirea in final apoi isi lasa capul intr-o parte,inca usor ganditor. Daca spunea acum tot ce avea de spus,unde mai era surpriza? Trebuia sa se prefaca. Exact ca de obicei. Devenise ceva natural sa minta si sa poarte masti,deci nu putea fi atat de greu s-o faca si acum,de fata cu ea.

'' Cineva mi-a spus ca o regina inteligenta nu se lasa condusa de sfatuitori cu interese proprii. Stii ce dovedeste asta,nu?''

Ii zambi larg,satanic,dandu-si la iveala dantura usor ingalbenita. Ii placea oarecum sa o vada stand acolo,atat de neajutorata si totusi atat de demna. Nu vroia decat sa o faca sa sufere putin. Intotdeauna isi dorise acest lucru. Si realizase ca uneori,si ei ii placuse.

'' Si nu,eu niciodata... Ai crezut gresit.''

**Isolde du Maurier** · 30 May 2012, 16:23

Isi inclesta maxilarul, privindu-l cat de rece ii permitea starea in care se afla, si mai ales, pozitia. Inghiti in sec, simtind cum mai avea putin si metalul din mainile sale se indoia sub puterea brusca de care dispunea, sau mai bine spus, de care credea ca dispune.

"Nu am fost niciodata o regina. Insa voi fi. Imediat ce ies de aici si termin cu tine"

Isi umezi buzele, realizand ca putea sa isi strecoase piciorul printre gratii, si ii dadu una in genunchi, sperand sa simta durerea, desi nu era prea sigura ca asta avea vreun efect.

"Iar cand voi fi terminat cu mine, iti vei fi dorit sa nu ma fi cunoscut niciodata, dar niciodata, Kurt Malfoy"

Rosti cuvintele apasand pe fiecare dintre ele, in final dezvelindu-si coltii ca o lupoaica deranjata din adapostul sau. Ar fi dat orice sa aiba bagheta in mana sa, si zabrelele distruse, si ar fi dat orice sa-i plateasca aceasta tradare, de care nu il crezuse in stare.

**Kurt F. Malfoy** · 30 May 2012, 16:32

Incepu sa rada,de parc-ar fi auzit bancul anului. Fu nevoit sa isi muste varful degetului aratator,dand drumul unui firicel de sange,pentru a se opri. Ea nici macar nu iesise de acolo si deja se gandea la ce urmeaza sa faca dupa? Uitase cumva ca pentru a ajunge la el trebuia sa treaca de propria sora? Ivy nu avea sa il tradeze niciodata,jurase sa ucida oricand si pe oricine si-ar fi dorit. Era constient de un singur lucru si anume faptul ca tanara din fata lui era un adversar de temut. Mereu fusese.

'' De dragul lui Ivy iti voi oferi o moarte usoara. Luati-o!''

Alti detinuti incepura sa rada,incantati ca aveau sa asiste la o executie - probabil aceia erau lacheii lui,ajunsi in Azkaban pe propria piele,dar care inca il mai respectau ori adorau chiar. Undeva in departare se auzeau vocile celor care se impotriveau dar nu le lua in seama.

Aurorii deschisera celula si o prinsera de umeri in timp ce in urma lor,Dementorii se asigurau ca detinuta nu va scapa. Mersera timp ce cateva clipe apoi Kurt se opri brusc. Privi in urma sa si le facu semn sa o elibereze.

'' Iar uiti ca fac totul cu un scop? Vroiam sa te ajut. Si o sa te ajut.'' Observa expresia de nedumerire de pe chipul ei asa ca se vazu nevoit sa continue '' Or sa te considere moarta si ma vei putea ajuta sa gasesc Piatra Filosofala. Trebuie s-o gasim pe Othilia.''

**Isolde du Maurier** · 30 May 2012, 17:26

Se uita indiferenta la el, in timp ce radea, si realiza dintr-odata (si din nou) ca prietenia ei fusese tradata. Se increzuse el, isi daruise toate secretele lui, il lasase sa-i patrunda in viata si in minte, si primise in schimb o mare palma peste fata. Iar acum, mai mult ca oricand, o condamna la moarte. De parca s-ar fi temut vreodata de ea, caci stia ca urma o zi in care avea sa o infrunte. Sora ei...nici nu se gandise la ea pana acum, insa nu putea crede ca nu o va razbuna in caz ca...in caz ca va fi omorata.

Oftand, isi inalta capul, mergand dreapta in urma lui, cu Aurorii langa ea si Dementorii in spate. Nu avea sa se opuna. Spera cel putin sa moara demn, si nu atacata de niste blestemati, ucisa prin magie.

"Am macar dreptul la o ultima dorinta, tradatorule?"

Desi nu se astepta, greutatea mainilor celor doi care o tineau si suflarea rece a Dementorilor care-i ingheta spatele aproape ca disparura, si ii lua ceva timp sa proceseze informatiile primite.

"De ce ma ajuti? Si de ce vrei Piatra Filozofala? Si de ce vrei sa o caut pe femeia din cauza careia m-ai parasit?"

Se opri, realizand cate intrebari putuse sa puna in mai putin de un minut. Ii dadu un pumn in umar, privindu-l incruntata.

"Esti un ticalos! Nu o sa te iert niciodata pentru ca m-ai facut sa iti gandesc decapitarea"

**Kurt F. Malfoy** · 30 May 2012, 17:34

Se misca doar un centimetru in clipa in care primise pumnul in umar si continua sa rada. Era un actor atat de bun,un maestru al minciunilor! Si dovedise acest lucru inca o data. Intrebarile ei fusesera intemeiate asa ca se vazu nevoit sa raspunda.

'' In primul rand,pentru ca esti cea mai buna prietena a mea. In al doilea rand,pentru a crea horcrux-uri. In al treilea rand,te-am parasit pentru a-l doilea motiv si pentru ca nu vroiam sa te ranesc,intr-un final - mereu m-am folosit de ea.''

Probabil ca acum avea sa il considere un Don Juan de doi bani,un adevarat tradator,un om de nimic. Dar cine putea spune ca era orice altceva? Isi acceptase de mult soarta,reputatia. O imbratisase si o facuse parte din el. Nimic mai mult,nimic mai putin.

**Isolde du Maurier** · 30 May 2012, 17:49

"Nu te-am intrebat de ce m-ai parasit. Si, daca e sa o luam asa, nu cred ca am format vreodata un cuplu."

Se opri, privindu-l in liniste, miscata de cuvintele lui. Chiar ii pasa de ea. Chiar ii pasase, si chiar o considera prietena lui. Asta chiar ii imbunatatea ziua, si nu numai ziua, ci si intreaga saptamana, luna si probabil viata.Isi musca buza, incercand sa nu planga. Desi era o regina a dramei, nu vroia sa fie luata peste picior pentru asta. Deja fusese destul de umilita.

Se apropie de el, strangandu-l in cea mai calduroasa imbratisare de pana atunci, cuibarindu-se ca un copil la pieptul lui. Cum de nu realizase niciodata cat de uniti erau, nu isi putea da seama. O conexiune ciudata, mentinuta poate prin trasaturi comune de caracter. Desi in privinta asta nu era asa de sigura.

"Te iubesc, dobitoc ce esti, pentru ca esti mereu acolo", murmura ea, nefiind sigura ca o spusese intr-un mod prea bun

**Kurt F. Malfoy** · 30 May 2012, 17:58

Ii raspunse imbratisarii apoi ii dadu roba sa,pentru ca o regina nu trebuia sa apara in acele haine in fata supusilor sai. O conduse catre o incapere secreta,aflata in spatele unuia din peretii mucegaiti. Incaperea era luminata doar de un bec care facea fite- asa cum ii placea lui sa spuna -un bec care uneori se mai oprea si te lasa in bezna totala.

'' In primul rand,stii cumva pe unde umbla Oth?Ultima oara oamenii mei au detectat-o undeva in nordul Austriei. Piatra o cheama. Ea...ea e tinuta in viata doar de piatra.''

Se infiora la gandul ca mangaiase un fel de moarta vie,o creatura,nu o persoana. Callysto avea momentele ei de isterie,il facea sa isi blesteme zilele dar nu ar fi fost niciodata in stare sa-l ucida. Nu de buna voie. Othilia era imprevizibila,o bomba cu ceas. Singura femeie de care se temuse vreodata. Singura creatura care il facuse sa se gandeasca de doua ori inainte de a actiona.

**Isolde du Maurier** · 30 May 2012, 18:10

Primi roba cu un fel de mandrie, mandrie ca ii fusese daruita de prietenul ei cel bun. In ultimele ore schimbase atatea sentimente, incat era destul de derutata, si nu mai stia cum anume sa mai reactioneze. Totusi, se bucura ca vrajitorul nu o tradase, si fusese doar o gluma nesarata de-a lui.

"Nu am nici cea mai vaga idee despre ea." raspunse, inca socata.

Nu crezuse niciodata ca Othilia era...era astfel. Nici macar nu isi inchipuise vreodata ca era mai batrana decat parea, literar vorbind. Acum, gandindu-se la asta, isi dadu seama ca nu prea mai isi dorea o Piatra Filozofala pentru sine. Nu mai dorea sa devina nemuritoare. Era un gand groaznic, ciudat si teribil.

"Cine vrea un Horcrux?" intreba si mai socata.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban 1 2 3 Next » //  / butterflies and hurricanes

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban
1 2 3 Next »
/ butterflies and hurricanes