Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban
1 2 3 Next »
/ butterflies and hurricanes

**Kurt F. Malfoy** · 30 May 2012, 18:35

Continua sa rada,inrosindu-se la fata. Daduse paloarea cadaverica pe un look de crab infuriat. Era la moda,ce putea sa spuna? Reactia ei ii placea din ce in ce mai mult,fiindca stia ca o surprinse,ca nu mai era la curent cu noile vesti. Unde statuse atata timp? Ah da,in Azkaban,uitase.

'' Eu. Pentru mine,pentru tine,Kennya,Lexie sau Freyja. Sau cine mai vreau eu. Si cine merita si cine vrea. Deocamdata am cinci candidati din care doar doi isi doresc - eu si Kennya desi in cazul ei,nu-s sigur.''

Cazu pe ganduri,dandu-si seama ca el era defapt singurul care vroia Piatra. Ii era teama de batranete,de neputinta. Vroia sa ramana vesnic tanar,frumos,respectat. Vroia sa vada noile generatii,sa povesteasca copiiilor despre parintii lor si cu ajutorul clarviziunii sa spuna parintilor despre viitorii lor copii. Vroia sa schimbe lumea,in timp. O viata nu era de ajuns.

'' Voi folosi piatra pe post de Horcrux. Si alte lucruri. Sau persoane.''

**Isolde du Maurier** · 30 May 2012, 20:23

Il privi ingrozita pentru o clipa, schimbandu-si apoi expresia, intr-una de repulsie. De ce sa iti despici sufletul in mai multe bucatele? Asta era groaznic, teribil, ingrozitor, si nu isi inchipuia cum putea cineva sa faca asa ceva. De ce sa vrei sa ramai cu un fragmentel atat de mic de suflet, o farama?

"Nu vreau sa-ti faci un horcrux"

Daca ar fi putut, si-ar fi inghitit propriile cuvinte, insa era prea tarziu. Stia ca nici daca l-ar fi rugat in genunchi nu ar fi ascultat-o, insa merita sa incerce. Putea face tot ce putea pentru a-l salva, atata timp cat era sigura ca asta nu le va schimba prietenia.

"De ce sa vrei sa-ti faci un horcrux? Nu esti Voldemort, si desi nu vrei sa recunosti, nu esti rau. Iubesti oameni, iar asta va diferentiaza, de ce vrei sa te asemeni cu el chiar si printr-un singur lucru?"

**Kurt F. Malfoy** · 30 May 2012, 20:30

O privi rece apoi isi gasi cuvintele necesare pentru a exprima exact ce simtea. Daca asa ceva era posibil. Daca nu,asta era. Macar incercase. Asa ca trase aer adanc in piept si ii spuse:

'' Sunt batran,Cally.Simt cum ma ating anii. Am riduri. Aproape imposibil de observat dar exista. Nu vreau sa imbatranesc,sa mor. Callysto,am atatea de facut pentru lumea asta. Si da,nu sunt rau. Doar un prost cu vise prea multe,cu idealuri prea marete. Am nevoie de timp pentru a le realiza si acest lucru necesita sacrificii.''

Si-ar fi vandut propriul suflet sa stie ca echilibrul dintre bine si rau avea sa existe vesnic. El nu lupta pentru el insusi ci pentru Lumea Vrajitoreasca,pentru domeniu si pentru oamenii care-l populau. Lupta pentru puri si impuri,deopotriva. Pentru elevi si adulti. Si o facea prin Magia Intunecata,pentru ca acolo fusese intotdeauna,in tabara respectiva. Acolo era locul lui. Era ca un demon ce vroia sa faca bine ingerilor si oamenilor. Nu ucidea numai de placere ci si pe aceia care i-ar fi distrus planul. Vroia sa puna capat problemei dinauntrul ei.

'' Si mi-e greu sa renunt la asta. Dar o voi face. Imi ramai datoare,jur.''

**Isolde du Maurier** · 30 May 2012, 20:38

"Shh, taci", murmura ea, cu buzele abia miscandu-i-se, in timp ce se apropia de el, ridicandu-se pe varfuri si sarutandu-l pe obraz.

Isi lipi fruntea de umarul lui, tinandu-l de mana, strangand cat putea de tare. Era constienta ca incepuse sa planga, insa nu prea ii mai pasa in acel moment de ceea ce se intampla cu ea. O durea aceasta decizie a lui, si nu era pregatita sa il lase s-o duca pana la capat. Probabil ca nu s-ar fi jertfit pentru a-l impiedica, caci nu ii statea in caracter, insa avea sa jertfeasca pe altii.

"In ziua in care sufletul tau va fi sfasiat, ma voi inchina Zeilor si voi plange pentru tine, ca la o inmormantare. Dar acea zi nu este astazi, si pana atunci mai am timp sa-ti scot aceasta idee din cap. Sau sa ti-l iau ca un trofeu"
Inghiti in sec, muscandu-si incet buza inferioara, si ii dadu drumul. Nu-l putea forta, stia asta, dar putea incerca. Pana reusea.

**Kurt F. Malfoy** · 31 May 2012, 13:41

Era un om nascut ca sa se sacrifice. Stiuse asta dintotdeauna. De cand fusese mic,tatal sau ii spusese ca trebuia sa se sacrifice pentru fratele sau,apoi dupa ce a crescut,pentru prima lui sotie. Mariajul cu Natalie a insemnat sacrificarea libertatii iar in final Sfintii Mortali,Devoratorii si Lexie insemnau ca trebuia sa dea absolut tot ce avea - incredere,griji,sanatate,liniste. Acolo era locul lui,pe campul de lupta,intre cele doua tabere,aparandu-si aliatii chiar si cu pretul vietii. Uneori facea lucruri doar pentru el,alteori pentru cei din jur.

'' Te-ai gandit ca poate atunci cand voi avea Piatra - fiindca o voi avea,am jurat in fata Zeilor - as putea s-o distrug? Sau sa o folosesc pentru a salva pe altcineva? Cum ai spus,nu sunt rau...Nu chiar atat de rau...''

Nu l-ar fi deranjat sa o salveze pe lidera lui,pe surorile Thibault,pe femeia pe care o iubea sau pe aceea careia in curand avea sa-i spuna 'fiica'. Insa niciodata nu s-ar fi ales pe el insusi in locul lor. '' Si chiar daca as crea un horcrux...Poate nu l-as crea pentru mine...Ma pregatesc pentru razboi,pentru o situatie critica.''

**Isolde du Maurier** · 31 May 2012, 15:33

Stranse mai bine materialul camasii lui,privindu-l. Parea sa nu aiba pic de sentimente dar tot vorbea despre sacrificii,despre bine si rau. Ca un fel de mincinos ce vroia sa se lecuiasca singur,injectandu-si adevaruri. Era cel mai ingrozitor lucru pe care il vazuse vreodata - si care sa tina de el. Cel putin deocamdata,fiindca stia ca era in stare de mai mult. Stia ca era pe lista lui de ' oameni salvati ' si ca in curand avea sa-i propuna sa il urmeze pe calea aceea,calea pierzaniei.

L-ar fi urmat ce-i drept daca nu ar fi crezut ca el insusi ar fi deviat oricand. Nu era sigur pe sine,nu era sigur de ceea ce isi dorea. Stia,stiuse defapt dintotdeauna ca puterea si onoarea erau cele mai de pret vise ale sale dar nu erau si ale ei. Nu la momentul respectiv. Desi credea ca ar fi putut-o molipsi candva,in anumite circumstante. Cu greu totusi,dar nimic nu era posibil.

'' Nu te inteleg,Kurt. Toate jocurile. Ba ii ucizi,ba ii lasi in viata. Ba ma arunci in inchisoare,ba ma salvezi. Pendulezi intre doua extreme. Esti constient de asta?''

Probabil ca nu.

**Kurt F. Malfoy** · 31 May 2012, 15:47

Cuvintele ei il miscara oarecum,il facura sa se gandeasca mai bine. Acele doua extreme erau binele si raul,desigur. Daruirea si sacrificarea altora. Ori era crud,ori era prea bun si luat de prost. Ar fi dorit sa ajunga la o cale de mijloc,mereu cautase calea de mijloc. Fiind acum pus fata in fata cu el insusi,cu ceea ce Callysto stia si cu viitorul incert care trebuia sa se contureze sub decizia lui,intelesese cat de speriat si neinsemnat putea fi uneori. Isi aminti ca bongul lui era el insusi.

Il speria ceea ce putea sa faca. Putea sa ii distruga pe toti sau sa se compromita doar pe el. O farama de egoism ii spunea sa aleaga prima cale dar cuvintele tatalui sau inca il bantuiau '' ode vor fi cantate pentru cei ce isi dau viata''. Dar el nu vroia sa isi dea viata,tocmai de aceea se lupta acum cu propriile ganduri.

Decizia veni in curand,fragmentandu-i parca mintea in doua,rascolindu-l. '' Asa sa fie. Sa arda toti,plangand cu lacrimi de sange decat sa ii pierd pe ai mei dintr-o greseala. Mai bine un tiran decat un fraier.''
Lua apoi paharul cu vin de pe masa si il ridica putin,salutand-o astfel apoi il goli pe tot,dintr-o inghititura.

**Isolde du Maurier** · 31 May 2012, 15:58

Inchise ochii, incercand sa isi limpezeasca gandurile. Nu prea intelegea la ce se referea, ce anume avea in gand. Insa niciodata nu reusise sa desluseasca ce se afla in capetele oamenilor. Ori, mai bine spus, ii era frica sa incerce. Se temuse mereu de Legilimantie, fiindca o data patrunsa in mintile cuiva, ii era greu sa faca diferenta dintre ea si acea persoana si se temea ca nu cumva sa uite cine era, si cum ajunsese in acel stadiu, in acel loc.

"Ei bine, in aceasta privinta nu te pot ajuta. Ai avut sansa sa ma omori, de ce nu ai facut-o? Nu ma consideri o amenintare destul de buna pentru tine si ai tai?"

Se sprijini de masa, simtind cum un mic firicel de durere ii invadeaza mintea, punand stapanire pe capul ei. Vroia sa se asigure din ce tabara facea parte, inainte sa intre in razboi. Desi ii alesese pe Devoratori, putea sa ii tradeze oricand, daca ii iesea ceva bun din asta. Nu avea sa stea pe margine, ucigand oameni nevinovati, doar fiindca un lider fara creier ii ordona asta.

**Kurt F. Malfoy** · 31 May 2012, 16:11

O privi pe sub sprancene,incercand sa nu para oarecum stupefiat. Incepu sa se joace cu paharul din mana lui,rasucindu-l pe toate partile,varsand chiar si cateva picaturi pe jos si pe maneca alba a camasii lui. Mai lua in final o gura de vin apoi rase incantat. Era ciudat,intotdeauna fusese,dar intre el si India existase mereu o tensiune iesita din comun. Vroiau sa se ucida si parca totusi erau doi frati,nascuti din acelasi pantec.

'' Daca ti-as fi dat de baut atunci poate ca ameteala ta ar fi avut un motiv bine stabilit,extrem de clar. Acum insa incep sa realizez ca esti doar cu capul in nori si te indrepti spre Luna.''

Continua sa rada,usor imbujorat din cauza alcoolului dar nu puteai spune ca e beat,doar se incalzise.Azkaban era un loc al naibii de friguros,un sloi de gheata si de durere. Se ridica in picioare,plimbandu-se prin incapere destul de lent,analizand fiecare coltisor.

In final se opri langa ea,privind-o peste umar. '' Atata timp in cuibul meu si tot nu ti-ai dat seama ca esti una dintre ei. Esti de-a mea. ''

**Isolde du Maurier** · 31 May 2012, 16:27

Nu mai mancase de cateva ore bune, si el se gandea ca ameteala ei nu avea un motiv bine intemeiat? Atunci probabil ca uitase unde se aflau, dupa ce moment se aflau. Totusi, Luna era in acel moment o destinatie mult mai buna decat aceasta planeta. Murdara si scarboasa.

Ii fura nevoie de cateva minute buna pana sa proceseze informatiile primite. Nu, nu vroia sa recunoasca ca stiuse asta, in tot acest timp, doar ca se temuse sa spuna. De fapt, mereu i se intampla asa, sa nu doreasca sa recunoasca lucruri pe care le stia, mai ales daca acestea aveau legatura cu oamenii. Iar in cazul lui Kurt, asta ii era destul de greu, avand in vedere ca niciodata nu stia ce avea sa faca in secunda urmatoare.

"Cuvintele tale ma misca enorm, dar nu stiu cat de mult pot sa le dau crezare. Nu ai facut nimic concret care sa-mi demonstreze asta"

Nu, nu vroia sa creada pana nu era absolut sigura de tot. Isi dorea sute de asigurari inainte sa se arunce in valtoarea vietii, sau mai bine spus, a cuibului lui.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban 1 2 3 Next » //  / butterflies and hurricanes

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban
1 2 3 Next »
/ butterflies and hurricanes