Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7

/ Calauziti de felinarul noptii

Liniste. O luna palida se ofilea deasupra Padurii Interzise, aratandu'si doar jumatate din obrazul prafuit. Cerul suspina la atingerea usoara a norilor albastrui, in timp ce alunecau spre zarile intunecate cu o miscare inceata, regeasca. Un praf de stele poposea deasupra Turnului Cercetasilor, adus de suflul inghetat al disparitiei soarelui.
In camera de zi, Bell era pierduta in universul sau, stand pe un fotoliu abandonat in fata semineului. Gandurile i se infiripau in minte, atarnand de un fir de panza de paianjen, faurit din razele stelelor. Amintirile o invaluiau intr'o aura de melancolie, facandu'i privirile sa zboare departe, langa portile trecutului.
Se ridica mecanic, indreptandu'se spre fereastra. O deschise cu un scartait incetisor, si inspira cu placere parfumul de seara ce imbata intreg tinutul. Incerca sa se lase imbratisata de racoarea noptii, sa uite tot.
Avea vaga impresie ca cineva coborase, si acum o urmarea de pe treptele inghetate. Si ce daca? se gandi ea, in timp ce intinse doua maini albe, inchizand ferestrele. Era constienta ca acel cineva de pe scari putea fi un priten sau un dusman, da totusi ramase cu fata spre privelistea a carei protagoniste era noaptea, incercand sa se elibereze de toate gandurile ce o chinuiau.
Tresari cand niste maini o obligara sa se intoarca spre realitate, lasandu'se prada privelistii noi din fata ei..

Era Helena , care incerca sa o trezeasca pe Bell la realitate , desi stia prea bine , din proprie experienta , ce neplacut era sa te trezesti cu forta la realitate.
-"Bell!Ma auzi?Bell!"zise Helena.
-"Helena?Ce , ce s-a intamplat?"spuse surprinsa fata.
-"Cam acelasi lucru incerc si eu sa aflu. Scuze , daca te-am speriat , insa vazand ca toata lumea e la culcare si nu e nimeni , m-am gandit ca e o noapte numai buna sa scoatem Pelerina Invizibila din cufar pentru o vizita...dar te-am zarit pe tine la fereastra , noroc ca erai tu Bell , ca de era Jim , Perfectul , era vai de capul meu!"spuse Helena chicotind pe soptite.
-"Asa deci...Iesim la o plimbare?"intreba Bell.
-"Desigur. Hai , treci sub Pelerina."
Cele doua fete , mersera incet , pentru a nu auzi nimeni (desi acel "nimeni" era la culcare) sunetul pasilor acestora.Protejate de mantia ce le faceau Invizibile , au iesit din camera Cercetasilor si incepura sa coboare scarile in intunericul sumbru al noptii.Avusera impresia ca l-au auzit pe Filch din coridorul de alaturi , dar se inselasera.Luna plina stralucea argintie pe bolta cerului instelat. Luna plina , nu ii se parea romantica Helenei, ca toti celorlalti , ci atunci cand o vedea , se intreba cati oameni loviti de soarta se transformau in varcolaci.Deodata , lumina unui felinar se vedea pe un perete de piatra iar fetele inghetara , oprindu-se pe loc.Daca era Filch? Of , Filch , Filch , numai Filch!De ce era mereu numai el si pisica sa afurisita?Dar un chip familiar isi facu aparitia de dupa peretele respectiv...

Era Stefan, prietenul lui Bell, impreuna cu Tom, motanul sau albastru de Rusia. Pisica se uita lung la locul in care se aflau cele doua fete, sub pelerina invizibila. Bell si Helena iiesira linistite de sub pelerina.
"Doar nu credeai ca am uitat de ’ritualul’ lunar al escapadelor nocturne, nu ?' intreba acesta.
"Hmmm… pai, sincer…" incepu Bell, dar fu intrerupta de Helena :
"Buna ! Eu sunt Helena Granger !"
"Stefan Wandcore, incantat !” raspunse prompt baiatul
“Aaa… si acesta e motanul meu, Tom.” Adauga acesta, indicand spre pisica.
Helena se apleca si mangaie motanul, iar acesta incepu sa se alinte.
"Ok, destul cu prezentarile ! Unde sa mergem acum?" ii intrerupse Bell.
"Hmmm… poate la biblioteca ?" propuse Helena.
"Uh… prea… Mi-Shil.” Spuse Bell.
“Apropo, de ce nunima ta nu e cu voi?” intreba Stefan.
"Cine ?" intreba Helena nedumerita.
“Sora mea, Rose, obsedata de coreeana. Nu stiu unde e si de ce nu a venit, dar presupun ca e inca in dormitor. Doar s-a despartit de Alexander, nu ?" ii lamuri Bell.
"Asa am auzit si eu. In plus, Alexander e si el in dormitorul cercetasilor, ceea ce e un adevarat miracol!" chicoti Stefan.
Deodata, cei 3 auzira…

Un mieunat din apropiere intrerupse linistea castelului si soaptele acestora.Fetele il trase pe Stefan si pisica sa sub pelerina si incercara sa se indeperteze de acel loc.Dar deodata au dat ochii cu D-na Norris , iar Tom se misca nelinistit in bratele lui Stefan.Au asteptat sa plece pisica afurisita si apoi s-au dus din nou in Turnul Cercetasilor.Dupa ce si-au dat jos Pelerina , Helena zise:
"-Ce ma enerveaza!Am vaga impresie ca pisica ne poate vedea , dar cred doar ca ne simte.De acum inainte , nu ma mai dau cu parfum , ca sa nu-mi simta mirosul!"spuse aceasta razand.
"-Si cred ca lui Tom ii este dor de D-na Norris...precis i-a simtit si lui mirosul , doar sunt pisici."adauga Stefan.
"-Bun , dar asta nu inseamna ca o sa stam aici doar din cauza unei pisici afurisite!Haideti sa mergem inapoi , si ne hotaram pe drum pe unde mai colindam in castel noaptea asta..."spuse Bell iar cei doi au incuviintat din cap.Si-au pus Pelerina , dupa ce au trecut de D-na Grasa , care mormaia suparata ca au trezit-o din nou din somn.Si apoi au mers inainte , in intunericul noptii luminat doar de cateva felinare...

OOC: Stefan, welcome back

Fericirea se lupta inauntrul cercetasei, care rememora toate ecapadele nocturne alaturi de prietenii sai. In sfarsit, obiceiul se reluase, iar acum adrenalina le curgea prin vene.
"-Deci, unde mergem Bellyshor?" intreba Stefan, iar Bell ramase ganditoare.
"-Ce ar fi sa mergem totusi la biblioteca?!" propuse Helena.
"-De acord" incuviintara Stefan si Bell in cor.
Urcara scarile de marmura, care rasunau in linistea mormantala a noptii, luminate de sfesnicul palid ce domnea pe candelabrul celest.
"-In seara asta se vede foarte frumos constelatia andromeda" sopti Stefan, iar fata il auzi si se opri.
"-Pai daca e asa frumos, ce ar fi sa mergem in Turnul de astronomie, domnule astrolog. Nu ar fi mai bine asa?" propuse Bell, zambind.
"-Si biblioteca??" se planse Helena.
"-Uite cum facem-Mergem intai la biblioteca si luam cartea aia, dupa care ne intoarcem in turnul de astronomie, ok?" intreba Bell, asteptand incuviintarea celor doi.
"-Bellyshor gaseste solutia" murmura Stefan, chicotind.
Isi ghidara pasii spre biblioteca si curand ajunsera in incinta incaperii luminate de razele blande ale lunii.
"-Deci, ce carte vrei sa cauti??" intreba Stefan.
"-O carte despre vrajile amuzante, cum ar fi Rictusempra!" raspunse Helena, razand.
"-Sa cautam atunci" spuse si Bell, incepand sa se uite prin rafturile prafuite de trecerea nemiloasa a timpului.
Dupa cautari indelungi, gasira cartea respectiva, care poseda o coperta aurie legata cu fundite mov.
"-Cum arata cartea asta" chicoti Stefan, in timp ce Bell se indeparta de portretul coreean.
"-Va rog, sa nu o trezim" sopti ea, in timp ce Stefan se grabi sa ajunga afara.
"-Asa, acum in Turn!!" spuse el, zambind.
Mersera in liniste pana in Turnul de Astronomie, acoperiti de pelerina protectoare. Ajunsi in punctul cel mai inalt al castelului, se lasara fascinati de imaginea superba a cerului~o mare de indigo, presarata cu mii de stele si o luna ce statea ca o regina pe tronul din nori cenusii.
Bell ramase cu Stefan in urma, in timp ce Helena se indrepta spre balustrada. Era pentru prima data acolo de cand venise la Hogwarts, asa ca Stefan si Bell o lasara sa se bucure de frumusetea noptii..

Il rog pe domnul astrolog sa continuie, vreau multe detalii despre constelatia andromeda

Stefan se uita cu atentie pe cerul senin al noptii, in cautarea constelatiei Andromeda. Localiza cu usurinta pestii, una din cele mai mari constelatii din zodiac. Stelele erau aranjate intr-un triunghi cu un unghi ascutit, reprezentand doi pesti legati de coada cu o sfoara lunga. Cei 2 pesti stilizati se aflau in celelalte unghiuri ale triunghiului. Dupa parerea sa, pestii erau o constelatie cu o forma usor de inteles, alaturi de leu si scorpion. Alte constelatii aveau insa o forma mai neclara, ca taurul, fecioara sau sagetatorul, si iti era mai greu sa le intelegi semnificatia. Mai era si o a treia categorie, in care stelele formau reprezentari mai stilizate, dar a caror semnificatie era totusi usoara de observat, precum gemenii, racul, balanta, berbecul, capricornul si varsatorul. Dar in acea noapte, atractia principala de pe bolta era constelatia Andromeda. Odata pestii localizati, sarcina localizarii Andromedei printre multimea de constelatii se dovedi mai usoara pentru cei 3 prieteni. Mai sus de pesti, stelele construisera un alt triunghi, la fel de mare, dar cu un unghi si mai ascutit. Desi la prima vedere, configuratia stelelor nu pare a avea sens, dupa cateva secunde poti observa reprezentarea stilizata a unei siluete gratioase de femeie.
"Sa va explic legenda constelatiei..." incepu Stefan. El scoase din buzunar un pachet de carti, iar acestea incepura sa pluteasca in jurul celor 3. Pe fiecare carte se afla cate o imagine, reprezentand cate o constelatie. Stefan alese una, care avea pe ea imaginea unei femei din Grecia antica, cu mainile prinse in lanturi. Stefan incepu sa povesteasca:
"Andromeda era fiica lui Cepheus si a Cassiopeei, regele si regina Etiopiei. Cand regina a afirmat ca ea si fiica ei erau mai frumoase decat fiicele lui Poseidon, acesta a trimis un monstru marin asupra intregii tari. Oracolul a spus ca singura cale de a opri monstrul era sa o sacrifice pe Andromeda. Asa ca printesa a fost legata cu lanturi de o stanca pe malul marii, pentru ca monstrul sa o manance. Andromeda a fost insa salvata de Perseu, care a impietrit monstrul folosind capul meduzei. Si happy end!"
Stefan mai alese 4 carti din pachet: un rege pe tron, o regina pe tron, un pegas si un razboinic inarmat cu o sabie si cu un cap de femeie.
"Andromeda este inconjurata pe cer de parintii ei, Cepheus si Cassiopeia, Perseu si pegas, calul sau."
El indica cele 4 constelatii pe bolta cereasca.
"Ce parere aveti?' intreba el.

"-Superb" murmura Bell, atrasa de povestea uluitoare pe care tocmai o ascultase. "Stefan, chiar te pricepi de minune la astronomie"
"-Mersi, Bellyshor" raspunse baiatul, slobozind un zambet.
Helena se intoarse spre ei, si zambi.
"-Aceea ce constelatie e??" intreba ea, aratand spre o linie din trei stele stralucitoare, inconjurata de alte patru albastre.
"-Aceea e constelatia Orion, sau mai e numita Vanatorul" murmura Stefan, indreptandu'si privirile spre blota senina a candelabrului ceresc. Stelele aurii i se reflectau in ochii cercetatori.
"-Domnule astrolog, ce puteti spune despre constelatia asta??" chicoti Bell, in timp ce Stefan se intoarse spre ea.
"-Pai, sa vedem. Vanatorul este inconjurat de cei doi caini pazitori~Cainele mare si Cainele mic. Vanatorul se lupta cu Taurul si trece un fluviu numit Eridan" spuse Stefan, pe nerasuflate.
"-Wow, deci Vanatorul este cu adevarat o constelatie mirifica. Se vede foarte bine in seara asta, e senin. Si uite ce frumos stralucesc stelele albastre, parca vor sa ne atraga atentia" zise Bell, incantata de imaginea ce se desfasura pe bolta noptii.
"-E seara intrebarilor" chicoti Helena. "Sti cumva si de unde provine numele constelatiei?? Orion??" intreba ea, ganditoare.
"-Cred ca din cultura greaca, daca nu ma insel" raspunse baiatul, uitandu'se la stralucirea slaba a miilor de astre luminoase.
"-Dar aia ce constelatie e??" intreba Bell, indicand un grup mic de stele ce semana cu un car.
Stefan raspunse..

"Aaa... acela ce carul mic, sau ursa mica, una din constelatiile pline de mister."
Stefan scoase din pachet o alta carte, pe care se afla imaginea unui balaur hidos, verde, cu un corp lung de sarpe, si un urs cu o coada neobisnuit de lunga.
"Uitati-va in jurul constelatiei, si veti vedea ca stelele vecine formeaza corpul lung si serpuit al dragonului. Initial, Ursa mica era considerata aripa dragonului."
Cele doua fete urmarira drumul serpuit descris de stele si constatara ca se potriveste perfect cu imaginea balaurului de pe carte.
"Si... de ce are ursul o coada atat de lunga?" intreba Helena, curioasa, indicand spre imaginea de pe carte.
"Pentru ca acest urs are in varful cozii Steaua Polara, si se invarte in jurul ei, tragand dupa el toata bolta cereasca. De asta i s-a lungit coada." explica Stefan, starnind niste chicoteli.
"Dar la rotirea boltei mai contribuie si alte constelatii!" adauga Stefan, alegand alta carte din pachet. Aceasta reprezenta un barbat impreuna cu 2 ogari.
"Mai jos, este constelatia vacarului, si cei 2 ogari ai sai. Se spune ca aceasta constelatie il reprezinta pe cel care a inventat plugul. Zeus l-a transformat in constelatie si i-a trasat sarcina de a roti bolta cereasca folosind plugul tras de ogari."
Fetele identificara mai jos de dragon o grupare de stele ce semana cu un zmeu, cu o prelungire spre Carul mare, pe care o asociara imediat cu forma imaginii de pe carte. Helena spuse:
...

OOC: sorry , dar nu stiu mai nimic despre astronomie asa ca nu stiu cum pot continua discutia respectiva.

Helena asculta cu interes ce spunea Stefan. Adevarul era ca stia multe despre astronomie , obiect pe care nu vruse fata sa il studieze.Ii era de ajuns si asa cu Potiunile (mai degraba nu suporta profesorul) , Istoria Magiei , Previziunile despre viitor-obiecte care le ura din tot sufletul.Deodata auzi un zgomot:
"-Shh , liniste!Cred ca aud ceva!"ii atentiona Helena pe ceilalti in soapta. Cei trei privira in jos si observara pe Filch cum urca scarile turnului de astronomie . D-na Norris statea chiar in fata lor si mieuna insistent. Cei trei aruncara Pelerina Invizibila peste ei si asteptara ca Filch sa vina in Turn ca apoi sa aiba cale libera pe scari.
Se oprira din alergat abia atunci cand erau destul de departe de Filch si D-na Norris. Ajungand din nou pe coridoare , Helena isi scoase Harta Strengarilor , pe care o purta mereu la ea si cerceta harta cautand un anumit punct.
"-A plecat inapoi in biroul lui."zise aceasta.
"-Intr-o zi am sa aplic asupra lui Blestemul-Gogorita!Mi-a ajuns. Mereu apare cand nu trebuie!"zise Bell nervoasa.
"-Acum ce facem?Mergem inapoi?"intreba Stefan iar cele doua fete incuviintara. Cand ajunsera la locul respectiv cei trei au observat ca a inchis usa ce ducea spre Turn. Se pare ca Filch stiuse prea bine ca cineva umblase pe acolo. De-a lungul celuilalt coridor , Peeves desena pe fata unei vrajitoare batrane dintr-un tablou , care era cam suparata.
"-Mai , nu-mi mai face mustati!Pleaca de aici!" Acesta se intoarse intr-un sfarsit si simti prezenta celor trei...

In ciuda faptului ca erau protejati de pelerina invizibila, Peeves ii vazu si incepu sa urle.
"-Elevi care nu dorm!! Repede, pedepsiti rau-facatorii!!"
"-Ia mai taci!" mormai Helena, in timp ce Stefan murmura Bombarda!
"-Mult mai bine" il felicita Bell.
"-Vraja asta functioneaza mereu!" spuse baiatul, mandru.
"-Asa, acum ce facem??" intreba Helena, ganditoare.
"-Pai, eu chiar as vrea sa ne intoarcem in Turnul de Astronomie. Peisajul e superb in noaptea asta, merita admirat" propuse Bell. "Dar daca voi nu vreti, inteleg" adauga ea.
"-Eu merg!" aproba Stefan, zambind.
Se intoarsera in cel mai inalt punct al castelului, acoperiti de pelerina invizibila. O liniste profunda domnea asupra Hogwarts'ului, scufundandu'l intr'un fel de mister antic.
"-Mai avem mult?" intreba Helena, obosita.
"-Cateva trepte" chicoti Bell.
In cele din urma, ajunsera inapoi in Turn si se lasara invaluiti de imaginea superba a noptii. Candelabrul celest, incarcat cu mii de stele, stralucea tainic in linistea domeniilor. Norii plumburii paseau regesc in decorul fumuriu, vrand parca sa amane sosirea zorilor.
Cu privirile indreptate spre cer, Bell intreba ganditoare:
"-Stiti cumva legenda constelatiei Lira?"