Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

1 2 3 Next »

/ Call me maybe

• Isi croi drum pana la crapatura aceea prin care intrase si apoi se strecura afara prin ea. Lua bagheta si murmura o vraja astfel incat peretele reveni la locul lui, poate mai nou decat fusese. Isi umezi buzele simtind inca gustul acela al tipului ala insa indeparta cu mainile usor praful ce se asternuse pe langa ea, ura praful. Era alergica la praf si o tuse urata aparea daca statea in preajma lui. Tot cu ajutorul baghetei disparu si aparu pe Aleea Nocturn, trebuia sa-l gaseasca pe undeva pe tipul ala sa recupereze bucata, de ce mereu se gasea cate un idiot sa-i strice planurile? Bine, acum putea sa spuna ca idiotul ala era chipes, insa nu se lasa prada farmecelor lui.
  
  Inghiti in sec privind cerul in sus, se intunecase de ceva vreme bine si doar felinarele puse pe o parte si pe alta a aleei mai luminau prin imprejur. Deocamdata avea doar sa se plimbe pe alee si sa respire aer curat, desi o batea gandul acela sa-l caute pe tip insa nu stia unde. Poate nici nu nimerise bine pe Aleea Nocturn, insa isi aminti de vorbele lui anterioare si presupuse ca era un indiciu, oricum avea sa-l gaseasca si sa-i traga o palma frumoasa cand sa-l vada, ce treaba avea el cu medalionul acela? Era al ei si numa al ei! Pasi usor pe aleea intunecata si isi plimba ochii dintr-o parte in alta insa nu sesiza din prima ca la magazinul Borgin and Burkes era el, dar se opri si se dadu cativa pasi in spate:
  - Aici esti! Murmura ea in cele din urma si intra in magazin deschizand usa, clopotelul sunand tare si aiurea. Se duse langa el si intinse palma, zicand:
  - Imi vreau medalionul sau mai bine zis bucata cealalta, acuma!

Atinse usor una dintre sticlele ce se aflau acolo asezand un suras rautacios pe fata in momentul in care usa de la intrare fu trantita de perete, desigur, nu era sigur daca furia femeii era de vina sau era doar interventia curentului, ce-i drept insa, nici domnita nu parea tocmai incantata. Trecu pe langa una dintre vitrinele in care se aflau fel de fel de obiecte intunecate, de cele mai multe ori folosite de catre niste pustani rautaciosi in simplul scop de a speria fetele sau de a le face glume proaste elevilor din anii mai mici, dar in rest foarte putini vrajitori calcau pragul acelui magazin si prost faceau, pentru ca din copilarie el fusese adeptul celei mai usoare cai catre succes dar nu se putea spune ca atunci cand dadea de greu nu dadea tot din el pentru a trece peste incercari.

Reveni deci cu privirea asupra domnitei care ajunse langa el fixandu-si ochii albastrii intai asupra ochilor ei apoi asupra mainii ei intinse.
Nu am absolut nici o idee despre ce vorbiti! zise el linistit privind-o oarecum detasat. Si nici daca as stii, probabil ca nu v-as oferi un raspuns cu o astfel de atitudine! zise el deschizand usor una dintre vitrine si servindu-se de acolo cu o sticluta ce continea un lichid rosiatic.

• Bine, incerca sa se calmeze ca sa nu izbugneasca intr-o criza de nervi acolo. Nu avea sa se roage de el sa-i de-a medalionul pentru ca era al ei! Iar el, el il furase si cine stie in ce scopuri il va folosi, chiar daca era pe jumate. El nu intelegea ca medalionul ala avea o putere care doar din mosi stramosi putea fi folosita? Dar de unde sa stie, cine stie de unde provenea acest specimen masculin. Isi musca buza inferioara si apoi incerca sa gandeasca, insa nu putea gandi in praf asa ca incerca sa i-a totul cu calm, trebuia sa rezolve cumva, situatia nu?
  
  Insa, avea sa o faca in felul ei. Isi arcui buzele rosii intr-un zambet larg si apoi i palma ei facu contact cu obrazul lui fin, dar se lipi instantaneu de ea si in cele din urma ridica degetul aratator spre el, zicand:
  - Sa nu crezi ca daca s-a intamplat...ce s-a intamplat la Azkaban ca sa scapi tu fain frumos iti da dreptul sa faci pe idiotul de fata cu mine! Bucata de medalion era a mea, nu vreau sa te amesteci in treburile mele si voi face la fel! Murmura ea in cele din urma calmandu-se, palma aceea o calma, de-a binelea.

Incasa palma respectiva fara a scoate un cuvant alegand sa ramana pasiv la tot ceea ce il inconjura. Interesant, o femeie nebuna care nu avea nici o treaba cu el, una incapatanata care nu intelegea cand "NU!" insemna intr-adevar nu. Ei bine, era evident una dintre femeile care il agasau cel mai des si de care i-ar fi facut o deosebita placere sa se descotoroseasca instant, dar el nu era asa, el juca pe alt teren, de aceasta data un cu totul alt teren.
Ridica o spranceana continuand sa o priveasca pe domnita.
Ati terminat miss? zise el scotand cealalta jumatate a medalionului exact din buzunarul jachetei respectivei domnite.Daca da, atunci va rog politicos sa fiti mai atenta pe unde va lasati lucrurile!

Se alesese deci in mod inutil cu o palma, iar ea probabil avea sa se inroseasca destul de repede daca cunostea acest gen de femei. In orice caz, dupa ce termina cu micuta problema aparu din nou in peisaj si dragutul vanzator aducand pe o hartie numele mult dorit. In nici o secunda hartiuta ajunse in mana lui, iar el surase rautacios.
Si totusi..voi repeta..acela este un fals odios care categoric nu va apartine! O chinezarie ieftina din lumea incuiatilor! Daca vreti medalionul adevarat inapoi, cautati-va alta pista! ii sopti in cele din urma domnitei ducand scurt doua degete la frunte in semn de salut.

• Daca stia ca atat de usor era sa primeasca bucata aceea de medalion ar fi facut-o mai repede, desi voia doar sa stie ca e la ea. Nu o interesa daca era un fals, defapt o interesa insa nu avea sa-i arate asta lui. Isi musca buza inferioara, spre surprinderea ei nervii disparusera iar acum trebuia doar sa vada daca e asa cum zicea barbatul, ca ala era un fals. Deschise gura insa o inchise la loc, dar apoi o deschise din nou si asta iesi:
  - Sau ati putea dumneavoastra sa nu va mai bagati mainile prin buzunarele domnisoarelor! Murmura ea sarcastica insa in acelasi timp cu o voce calma, chiar nu avea deloc chef sa se enerveze pe el deeaba.
  
  - Alta pista? De unde stii tu ca e fals si ...defapt las-o balta. Murmura ea in cele din urma si se intoarse pe calcaie inapoi, facu cale intoarsa. Lua bucata de medalion si o stranse in mana, acum trebuia doar sa afle daca era fals sau nu. Isi inclesta mainile pe bagheta si privi in jur, strada era intunecata, mai intunecata ca deobicei insa nu avea nici o pista, asa ca se intoarse si il prinse pe barbat din urma. Se puse in fata lui, zicand:
  - La ce fel de pista te refereai?

Isi vazu de treaba sa ignorand-o complet pe respectiva, ignrandu-l si pe vanzatorul care tipa negresit in urma lui si porni cu pasi grabiti spre o destinatie la intamplare fiind categoric constient ca mai devreme sau mai tarziu ceea ce cauta avea sa ajunga intr-un final la el.
"Iti place sa te joci dragul meu.."
Iar tie iti place sa cam vorbesti! Vezi-ti de treaba vrei?

Sa fie sincer, il cam amuza acest schimb de replici intre el si constiinta sa dar nici ca se indura sa o alunge, era pur si simplu prea amuzanta situatia. Desigur, partea pe care nu o stia nimeni, era faptul ca acea constiinta era defapt micuta lui pisica purtata ca si pandantiv la gat, inca de pe vremea cand fusese in scoala si se distrase pe cinste cu fel de fel de experimente care mai de care mai tampite. Atunci sa vezi.Nu apuca sa se miste prea mult. Se opri in loc si se intoarse pe calcaie, in spatele lui insistenta domnisoara.
iti cam place vad sa urmaresti lumea! Am vreo sansa sa scap de aceasta situatie? zise el pe un ton sec, lipsit de orice inflexiune a vocii.

Ofta. Inutila intrebare.
Bine, hai sa o luam altfel, in primul rand, orice vrajitor trecut prin diverse chestii isi da seama cum sta treaba cu falsurile sau nu! Doi! Stiu ca nu ma crezi, asa ca incearca-ti vrajile pe piatra asta de la gatul meu! Nu va avea nici un efect ti-o zic de pe acum! Vrajile, trupul, orice are legatura cu tine nu poate atinge asta! Trei...zise el, de aceasta data accentul sau rusesc facandu-si simtita prezenta pe langa incercarea sa excesiva de a-l ascunde. Nu am zis ca stiu ce pista sa apuci, te-am sfatuit doar sa o iei pe alta pista! E treaba ta ce faci mai departe, pentru ca nu e un lucru care sa imi starneasca un deosebit interes!

• Isi arcui o spranceana analizandu-l din cap pana in picioare, nu i placea sa se roage de nime insa era sigura ca barbatul din fata ei stia mai multe decat trebuia si asta nu era bine, sau cel putin ea asa banuia.
  - Defapt nu-mi place sa urmaresc lumea, insa daca e in joc ceva ce imi apartine sau e in favoarea mea e normal sa ma interesez, nu crezi? Iar tu ai zis deja prea multe si imi dai de banuit. Spuse ea in cele din urma ridicand barbia, prefera sa adopte o pozitie de superioritate desi probabil nu era asa, insa ii placea sa faca asta si avea sa o faca in continuare.
  
  -Stai stai, Murmura ea in cele din urma oprindu-l sa o ia din loc, punandu-si mainile pe pieptul lui insa le lua repede de acolo, se simtea ciudat sa faca asta insa altfel nu avea cum sa o faca, nu avea sa tipe dupa el in toata strada sa se faca de ras. Desi era tarziu si pustiu, peretii aveau urechi si nu avea sa se lase vulnerabila in fata unor necunoscuti. Isi drese glasul si zise:
  - Bine! Daca ma ajuti..iti iese si tie ceva din asta, orice! Spuse ea apoi isi dadu seama de greseala facuta, defapt nu avea sa-i iasa chiar orice insa merita sa incerce asta.

Incepu sa rada scurt, dar de-a dreptul cu pofta si doamne cat de fals putea sa para in acel moment. Se opri la fel de brusc cum incepuse.
Inteleg! Ai nevoie de mai multa incredere in tine stimata domnita! Daca ai atinge acel punct probabil ca ai observa si tu lucruri evidente! Mi-ar face o deosebita placere sa iti prezint rationamentul meu, dar din nefericire am o treaba importanta ce nu necesita amanare!

Falsitate, falsitate stupida cladita pe o ignoranta si o aroganta la fel de stupida. Cam asa se declarau ca fiind oamenii in acele zile si in acel loc. Ar fi fost totusi stupid sa isi permita sa ii catalogheze pe toti ca fiind imbecili, stia ca fiecare avea prorpiul atu, problema insa era cum putea el sa ii faca pe ei sa descopere atu-ul din sine. Zambi scurt in momentul in care fata spusese ceva de a obtine el un anumit lucru.
Tin sa spun ca ma insulti stimata doamna sau domnisoara! Daca am nevoie de ceva il obtin si fara ajutorul dumitale! zise el adoptand un aer usor arogant care disparu destul de rapid in momentul in care isi acorda cateva secunde de gandire. Dar sa spunem ca te-as putea totusi ajuta, cu pretentia la cateva informatii legate despre ceea ce cautam si istoricul posesorilor!Este in regula pentru dumneata?

• Isi arcui buzele intr-un zambet malefic insa in acelasi timp in mintea ei se derulau deja momentele actiunii si nu stia de ce se intampla asta. Il privi scurt pe barbatul din fata ei si apoi isi muta privirea de la el, sa i spuna sau nu despre medalion? Nu avea multe de pierdut, insa invatase sa nu-si puna increderea in straini, dar deseori o facea si lucrul asta o enerva la culme. Trebuia sa invete ca nu orice zboara se mananca, ca nu oricine care se da drept un bun samaritean chiar e, de cele mai multe ori toti fiind niste sarlatani in interior, iar pe exterior iepurasi simpatici si dragalasi.
  
  Isi drese glasul si tusi scurt apoi spuse:
  -Bine, fie. Daca asta te face sa ma ajuti, o sa-ti spun. Medalionul a apartinut, defapt apartine familiei mele, Davis. Stra-stra-stra-stra bunica mea a facut un medalion, la exterior parea unul simplu si elegant insa nu era, a folosit magia pentru a-l creea si are o putere cat pentru o armata intreaga. Insa e pus sa fie folosit doar de membrii familiei, doar ca cine il foloseste in scopuri...ca sa zic asa, rele nu va ajunge bine nimeni. Restul informatiilor le vei primi pe parcurs, e de ajuns deocamdata. Tin sa zic ca medalionul seamana cu falsul acesta, culoare turcoaz, e in forma rotunda si in mijloc are un "J", J fiind initiala numelui celei care l-a facut. Murmura ea apoi luand o gura de aer privindu-l.

Zambi scurt. Folosise deci termenul de "fals", era un inceput bun, iar el o lua ca pe o micuta victorie personala. Domnisoara nu avea insa sa afle niciodata despre micutul sau gand rautacios caci in fata gandului o masca de pasivitate se pozitiona minunat alegand sa pastreze totusi distanta dintre sinele interior si manechinul pe care il sculpta precum ii dicta creierasul.
Se pare ca puteai si tu afla de la inceput ca era un fals! Pesemne ai crezut ca acel D frumos aranjat era o parte din J, iluzie datorita bucatilor, multi patesc asta! Acum, spune-mi cum l-ai pierdut! Ma gandesc ca l-ai pierdut sau ti-a fost furat daca il vrei atat de aprig inapoi!

Privi scurt in jur apoi privi la domnita. Daca se baga in asa ceva, macar sa isi joace bine rolul de detectiv. Ii placeau misterele si la fel de bine ii placeau si femeile linistite, iar cand ajutai o femeie, automat o aveai linistita langa tine. Atinse scurt cu primele doua degete praful de pe marginea de lemn a unei ferestre apoi ii facu fetei semn sa intre in respectivul conac ascuns de vederea oamenilor.
Aici putem discuta mai in siguranta stimata doamna! Avand in vedere situatia nu am avut ocazia sa ma prezint, Demeteri Severinov! zise el prinzandu-i scurt mana si sarutandu-i-o in treacat, foarte rapid, caci de unde fusese o data ajunse in cealalta parte a incaperii. As putea intreba care este numele dumitale?