Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ Can you keep a secret?

**Effy K. Dietrich** · 25 Jul 2011, 13:44

Elizabeth and Rosalie

Elizabeth Apăru la intrarea în pădure pentru prima dată. Se clătină uşor , dar îşi restabili imediat echilibrul. Întotdeauna avea problema asta când Dispărea sau Apărea, poate că ar fi fost mai bine să zboare . Da, cu siguranţă zborul ar fi fost o obţiune mai bună. Privi câteva clipe înaintea . Semăna izbitor cu Pădurea Interzisă, doar că arborii de acolo erau mai tineri şi aceasta părea un pic mai prietenoasă. Dacă aşa arăta cu cerul acoperit de nori plumburii deasupra lui şi cu vântul bătând haotic se întreba cum arăta pe timp frumos. Probabil că semăna cu poieniţele acelea din basme. Elizabeth surâse la acest gând şi clătină din cap. Uneori era mai rău decât un copil.

Făcu câţiva paşi în faţă intrând câţiva metri în pădure. Pentru început arăta liniştită, dar era doar la început. Nu putea să ştie ce se ascunde înăuntrul ei. Spera numai să nu fie păianjeni, orice dar nu păianjeni. O îngrozeau acele creaturi. Dacă vedea o insectă de-asta numai de un centimetru înmărmurea. În faţa unora de câţiva metri era sigură că va muri. Surâse şi clătină din cap gândindu-se că Cercetaşii trebuiau să fie curajosi , iar ea în acel moment nu prea dovedea acest lucru.

Tresări şi se întoarse cu faţa când auzi un mic "poc" şi în spate apăru o altă persoană. Purta o pelerină lungă , iar gluga îi era trasă pe cap. Elizabeth încercă se desluşească chipul de după umbra oferită de material , dar nu reuşi. Se încruntă şi îşi ţinu strâns bagheta în mână, în caz că acea persoană nu era tocmai prietenoasă.

**Rosalie Vivienne Alden** · 25 Jul 2011, 13:54

Nu mai avea stare. Simtea ca trebuie sa mearga intr-un anumit loc, iar vocea din sinea sa ii si spusese unde. O ingrozea gandul acesta, dar stia ca nu trebuia sa isi ignore simturile. Se hotarase sa dispara pur si simplu, dar fusese precauta punandu-si gluga robei pe cap pentru a nu o recunoaste nimeni. Pelerina ii atarna putin peste bocancii negri cu o usoara nuanta purpurie, iar chipul parea intunecat. Chicotise in urmatoarea secunda la gandul ca semana cu o Devoratoare a Mortii. Trebuia sa recunoasca faptul ca uneori nu o deranja deloc acest lucru, nici nu ii displacea. Era constienta ca fiecare avea cate o latura putin mai intunecata in el insusi.
Padurea lui Dean .. ajunsese rapid datorita Aparitiei si inaintase cativa pasi. Fosnete scurte , dar puternice se auzeau printre frunzele cazute la pamant, iar Rosalie observase pe cineva in fata sa.
Cand isi daduse seama ca era un chip cunoscut isi daduse jos gluga si murmura precauta:
"Elizabeth , tu esti?"

**Effy K. Dietrich** · 25 Jul 2011, 23:06

Persoana din faţa sa îşi dădu gluga jos de pe cap permiţându-i Cercetaşei să îşi dea seama cine este. Prima dată se încruntă, dar în cele din urmă zâmbi. Era Rosalie, profesoara sa de "Previziuni despre Viitor" şi o prietenă foarte bună. Dintre toate persoanele care ar fi putut să apară nu se aştepta să apară ea. Înafara orelor, nu mai vorbise cu ea. Nu o cunoscuse prea bine , însă după întâmplarea din Pădurea Interzisă o plăcuse.

"Elizabeth , tu eşti?" O auzi Cercetaşa întrebând. Îşi dădu seama că stătea încă lângă un copac sub protecţia copacului. Chicotii încet şi înaintă câţiva paşi astfel încât chipul său să se vadă clar. Pe faţă îi era întipărit un zâmbet contagios, iar după câteva secunde şi buzele fostei Şoimence se arcuiră într-un surâs.
"Cine altcineva?" Răspunse Eliza printr-o întrebare şi ridică uşor din sprâncene. Prin minte trecu fugară întâmplarea din Pădurea Interzisă. Chiar se speriase când văzuse acel uriaş şi ea, ca o împiedicată ce era , căzuse în plină urmărire. Iar acum ironia sorţii făcea ca cele două să se reîntâlnească tot într-o pădure.
"Îmi pare bine să te văd, Rose" zise ea şi îşi îmbrăţişă amica . Chiar era fericită să o vadă. Venise acolo pentru că se plictisea şi pentru că dorea să mai schimbe peisajul, dar de una singură nu era sigură că ar fi reuşit să facă altceva decât să intre în belele.
"Ce faci aici?" O întrebă ea pe Rosalie, ca de obicei curioasă.

**Rosalie Vivienne Alden** · (This post was last modified: 26 Jul 2011, 11:50 by Rosalie Vivienne Alden.)

Pentru o secunda se temuse sa nu fie altcineva - probabil periculos, dar Cercetasa i-a dat aproape imediat confirmarea linistind-o. Chicotise usor fiind mult mai calma acum si raspunzandu-i imbratisarii. Ii spuse ca si ei ii pare bine sa o vada, dupa care ii facuse semn sa inainteze in intuneric impreuna. Desi era destul de tarziu, padurea lui Dean era o splendoare. Ba chiar putea sa jure ca in noapte arata diferit: doar puti mai infioratoare, dar Rosaliei ii placea oarecum aceasta ambianta. Pasise pe o creanga uscata si tresarise cand aceasta se rupse in doua si facuse un mic zgomot. 'Ah,ma sperii din orice. Nu e normal sa fac asta .', gandise fosta Soimeanca dandu-si ochii peste cap. Avea dreptate .. Trebuia sa fie precauta, dar nici chiar in acest mod.
"Eu am avut chef de o plimbare .. Dar tu?" , intrebase aceasta curioasa.

**Effy K. Dietrich** · 26 Jul 2011, 12:25

Rosalie îi spusese că şi ei îi părea bine s-o vadă şi îi făcuse semn să înainteze. Eliza începu să meargă imediat privind fiecare detaliu al pădurii şi ascultând fiecare foşnet în parte. Toate acele mici zgomote păreau că se îmbină sub forma unui cântec liniştit. În mintea ei semăna cu o meldodie cântată la pian. Începu să fredoneze încet, abia auzidu-se şi închise câteva clipe ochii. Poate părea ciudat, dar ei îi făcea plăcere. Iubea muzica, mai ales pianul.

"Eu am avut chef de o plimbare .. Dar tu?" O auzi pe Rose răspunzând la întrebarea pusă mai devreme. Rosalie călcase pe o crenguţă ucată , iar aceasta se rupse cu un zgomot destul de puternic. Amândouă tresăriră . Rosalie îşi dădu ochii peste cap, iar Eliza chicoti. Exageraseră. Era adevărat că trebuiau să fie precaute, mai ales într-o pădure unde mişunau tot felul de animale, dar acel moment fusese exagerat.
"Aveam nevoie de o schimbare de peisaj" Răspunse în cele din urmă la întrebare. Privi câteva clipe cerul presărat cu cenuşă şi zâmbi." Plus că nu mai fusesem niciodată aici" Continuă ea privind-o cu coada ochiului pe Rose.

Pe întuneric acea pădure era mai înfricoşătoare, făcând-o pe Cercetaşă să-şi aducă aminte de pădurea de lângă şcoală. Doar că aceea era mult mai periculoasă. Văzuse o dată nişte păianjeni uriaşi , dar spre norocul ei fugise înainte ca aceştia să-i observe prezenţa. Clătină din cap luându-şi gândul de la acea întâmplare şi privi fix înainte.

**Rosalie Vivienne Alden** · 26 Jul 2011, 12:39

Elizabeth avusese dreptate .. o schimbare de peisaj nu strica niciodata, mai ales in momente ca acestea cand habar nu ai ce altceva ai putea sa faci. Dar era ciudat ca venise tocmai aici cand avea Padurea Interzisa la doar cativa metri de ea .. ce-i drept : cativa destui,dar oricum mult mai aproape decat cea a lui Dean. 'Noroc ca exista Disparitia si Aparitia Vrajitorilor', isi spuse aceasta in minte in timp ce inainta alaturi de Cercetasa. Nu o mai vazuse de ceva timp, iar ultima data fusese la ora ei. In afara orelor de curs nu au prea vorbit ele, desi era ciudat fiindca ea obisnuia sa interactioneze cu toti elevii sai , ba cu unii chiar sa se imprieteneasca. Erau deja in padure .. iar fosnetul frunzelor devenea mai puternic, vantul fiind un factor important in nelinistea fetei. Brusc, isi amintise ca nu era singura aici si se uitase catre Liza' intreband-o ce a mai facut in tot acest timp. De vreme ce astepta ramasese putin pe loc,apoi adaugase:
"Ei bine ..? " Se asezase pe un butuc destul de gros si de un maroniu placut.

**Effy K. Dietrich** · 26 Jul 2011, 13:14

Inspiră adânc aerul curat, cu un zâmbet larg întipărit pe buze. Mirosul proaspăt de pin o făcea să se simtă sănătoasă şi puternică. În general natura îi dădea senzaţia asta. Ştia că poate suna ciudat, dar era adevărat. Sau cel puţin aşa i se părea ei. Poate că doar era o "superstiţie". Aşa cum copii au un obiect preferat pe care îl poartă mereu cu ei crezând că le aduce noroc, aşa se simţea şi ea înconjurată de plante şi animale. Din nou demonsta că mintea sa funcţionează ca a unui copil. Clătină amuzată din cap.

Foşnetul frunzelor se auzea tot mai tare cu fiecare metru parcurs mai aproape de inima pădurii. Acest lucru o neliniştea uşor pe Eliza. De fiecare dată când îşi auzea paşii, avea senzaţia că de fapt îi aude pe ai altcuiva. Îşi dădu ochii peste cap gândindu-se că devine paranoică şi încercă din răsputeri să ignore acea senzaţie neplăcută, până când nu va exagera.
Rose sparse tăcerea aceea adâncă întrebând-o pe Cercetaşă ce mai făcuse în ultimul timp. Fosta Şoimeancă se oprise în loc şi se aşezase pe un butuc gros. Eliza se opri din mers doar după câteva secunde şi se încruntă. Nu făcuse nimic special din câte îşi amintea.
"Ei bine ..? " Îi auzi din nou vocea caldă şi plăcută a lui Rose.
"Ştii tu... Chestii ale elevilor." Făcu o mică pauză, apoi continuă: "Ore, învăţat, escapade nocturne ..." Zâmbi când spuse ultimele două cuvinte, după care chicoti. Ascultă încă o dată vântul cum bate, apoi o întrebă şi pe Rose ce mai făcuse.

**Rosalie Vivienne Alden** · 26 Jul 2011, 14:47

Ascultand vorbele Cercetasei zambise cu placere amintindu-si ca asa era si ea. Ii placeau escapadele nocturne si de ce sa nu recunoasca faptul ca ... ii cam placeau si acum? Iar clipa in care se afla aici pe intuneric in padurea lui Dean era mai mult decat o cofirmare banala. Asta era ea si nu se schimbase prea mult de cand devenise adulta, poate chiar deloc. Sau .. hm, mai bine spus putina maturitate in unele privinte, dar in sufletul sau inca era copil si nu ii era teama sa recunoasca asta. Se uitase apoi catre Elizabeth si murmurase chicotind aratand de parca ar imita-o putin ..:
"Ah, stii tu .. chestii de profesoare. Corectat teste , fiind prezenta la ore .. foarte putin timp am pentru restul. Chiar deloc, as putea spune. Fac eu cum fac, insa, sa ies prin imprejurimi cel putin. Locul meu nu e mereu in Hogwarts. Imi place sa mai vizitez si altele din cand in cand .." , adaugase Rosalie melancolica.

**Effy K. Dietrich** · (This post was last modified: 27 Jul 2011, 23:26 by Effy K. Dietrich.)

Priveşte o clipă în jur încercând parcă să se convingă că nu nici un pericol în jur. Mai devreme încercase să nu exagereze, dar acum îşi dădea seama că deja era paranoică, nu mai avea ce împiedica. Dar poate că lucrul ăsta nu era tocmai rău. Sau cel puţin era mai bine decât să nu observi semne evidente ale întâmplărilor rele, nu?
Aşteptând răspunsul lui Rose, observă la chipul acesteia un zâmbet. Elizabeth surâse. Era aproape sigură că fosta Şoimeancă se gândea la anii în care fusese elevă. Cercetaşa ştia că asta nu fusese foarte demult, dar aşa ştia şi că îi lipsea acea vreme . În cele din urmă Rose chicoti şi îi răspunse veselă, dar în acelaşi timp uşor melancolic-

"Ah, ştii tu ... chestii de profesoare. Corectat teste , fiind prezentă la ore .. foarte puţin timp am pentru restul. Chiar deloc, aş putea spune. Fac eu cum fac, însă, să ies prin împrejurimi cel puţin. Locul meu nu e mereu în Hogwarts. Îmi place să mai vizitez şi altele din când în când ..."
"Exact ca atunci când erai elevă nu?" Chicoti Elizabeth. Dacă se gândea bine viaţa de adult părea mai uşor. Dar şi era doar o aparenţă. De fapt era cu mult mai grea ca cea a unui adolescent . Şi se simţea oarecum norocoasă că era încă elevă.
Îşi ridică privirea înspre cer atunci când simţi vântul bătând din nou. Se încruntă atunci când prin întunericul care acoperea văzduhul zări un punct ceva mai deschis la culoare. Părea o bufniţă...sau un liliac. De fapt nu prea îşi dădea seama ce e.

**Rosalie Vivienne Alden** · 28 Jul 2011, 12:37

Rosalie observase mica 'pata' de pe cerul intunecat care parea a fi vreo pasare anume, dar nu prea ii pasa de asta stiind ca Sabri nu avea cum sa fie. Credea ca nici bufnita Elizabethei nu era, asta daca avea una. Brusc, se ridicase de pe acel bustean inaintand in padure. Nu stia incotro sa se indrepte , insa era sigura de un lucru: se saturase sa stea intr-un singur loc vorbind despre lucruri banale si uneori chiar ramanand fara subiecte de discutie. Sincer, aceste momente ii displaceau foarte mult. De obicei ii placea sa discute cu prietenii sai despre orice s-ar fi ivit, iar daca era ceva spontan era cu atat mai bine. In timp ce mergea se uitase in dreapta sa si isi daduse seama ca si Cercetasa se afla acolo, asa ca surase si murmura:
"Ah, uneori e chiar bine sa stiu ca sunt Adulta, dar alteori mi-e dor de anii de cand eram eleva in Hogwarts!" Chicotise usor,apoi adauga: "Desi .. si acum ma pot considera o eleva..printre elevi!"

Elizabeth, te rog sa nu mai scrii si replicile mele spuse deja ca nu se vede prea bine in RPG. :-s Merci. > Happywide

<

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / Can you keep a secret?

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ Can you keep a secret?