Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 9 10 11 12 13 … 16 Next »

/ Cand Gheata se Sparge...

WoW.. ms pt poze..
Sa imi zici ce crezi despre capitolul II partea I..
Acum scriu partea a II-a, dar nu stiu daca va fi gata in seara asta... Oricum, dupa ce termin ficul asta (pt ca am senzatia ca va contine cam 5 capitole in total ) mai am inca doua povestioare scrise de mine vara trecuta.. ) Nu sunt decat niste prostioare, dar in fine.. De ce sa rad numai eu de ele??

EDIT LATER: pai, patinatoarea este Debby, si eu mi-am imaginat-o gen.. cea mai buna, fara greseli la patinaj, etc.. Angela va avea mai multe probleme Si fazele cu accidentul, cand se intalneste cu sora'sa etc etc, ei bine, se intampla in capitolul II partea a II-a..

Capitolul II - Partea a II-a : Accidentul

Mã trezisem destul de devreme în acea zi, având în vedere cã era duminicã.
Când am coborât în bucãtãrie pentru micul dejun, am realizat cã eram singurã în casã. Un lucru cu care mã obiºnuisem, mai nou. Pe frigiderul înalt, alt, era lipit un bileþel împãturit în douã.
L-am luat ºi l-am despãturit. Era de la mama.

Dee, am fost chematã la cabinet, ia ºi mãnâncã. Mã întorc pe la 14.
Mama

Am lãsat biletul pe masã ºi m-am uitat la ceas. Era abia ora 9. Mi-am pus un pahar cu suc de portocale apoi am urcat la etaj.
Mã întrebam ce aveam sã fac în tot acest timp. Nu cã prezenþa mamei m-ar fi ajutat, în cazul în care ar fi fost acasã.
Sonia coborî din coºuleþul ei pufos ºi sãri lângã mine pe pat.
- Ce zici, Soni, mergem la o plimbare.. ?
Probabil cã mulþi ar spune cã sunt nebunã, cine mai vorbeºte cu un câine.. Dar eu nu mã simþeam aºa.. Sonia fãcea parte din familie de ºase ani, iar eu îi împãrtãºeam ei mai multe lucruri decât îi împãrtãºeam mamei..
I-am pus lesa ºi am ieºit din casã.. Când sã traversez strada..
- Debby! o voce vag cunoscutã, ºi apoi un strigãt de agonie.. A fost tot ce am auzit..

*

În amorþeala mea vizualizam iar ºi iar scena.. O maºinã neagrã venea spre mine.. Cerul albastru întinzându-se deasupra mea.. Multe voci strigând.. mirându-se.. Voiam sã mã ridic, sã vãd ce se întâmplã.. Simþeam cum o dârã subþire, fierbinte îºi fãcea loc pe pielea mea, de la frunte pânã la bãrbie.. Am încercat sã-mi þin ochii deschiºi.. Dar amorþeala mã cuprindea încet.. încet.. Ca un pãianjen cu prada sa..
Mi-am miºcat uºor degetele..
- Cred cã se trezeºte..
Tot ce mi-am putut da seama din respectiva voce, a fost cã era a unei fete, care nu pãrea sã aibã mai mult de.. 15, 16 ani.
Am deschis încet ochii.. La început, tot ce am vãzut a fost alb.. Privirea îmi deveni de la înceþoºatã la clarã, mai clarã. O fatã cu pãr blond-castaniu, cu ochi albaºtri mã privea îngrijoratã.
La început m-am încruntat puþin.. Ce era cu oglinda aceea deasupra mea.. ºi dacã era o oglindã, de ce faþa mea arãta îngrijoratã.. Eu eram derutatã..
Am privit în jur.. O camerã normalã, dar cam ciudatã din punctul meu de vedere, plinã de flori ºi pungi de cadouri.
Uºa se deschise brusc.
- Debby! În sfârºit!
Mama mã îmbrãþiºã.. Dacã aº ºti ce se întâmplã, m-aº bucura de reacþia ei.
- Ce.. Unde..
- Nu ºtii, nu îþi aminteºti ce s-a întâmplat, nu-i aºa?
- Nu.. mi-am auzit vocea ºoptitã ºi am rãmas ºocatã.. Pãrea atât de.. slãbitã..
- A fost un accident.. te-a lovit o maºinã..
În acel moment mi-am dat seama cã nu era o oglindã acolo. Dorinþa mi se împlinise, poate în alt mod, dar mi se împlinise.
- Angela.. am ºoptit eu cu aceeaºi voce slãbitã. Am încercat sã mã ridic pentru a o îmbrãþiºa, însã imediat am simþit o durere ascuþitã în piciorul drept, aºa cã mi-am aºezat din nou capul pe perne.
Angela observã acest lucru, ºi se aplecã pentru a mã îmbrãþiºa, fãrã ca eu sã mai depun efort.
- Draga mea.. þi-ai rupt piciorul.., spuse mama privindu-mã compãtimitor.
Am ridicat o mânã în semn de protest, însã am rãmas uitându-mã la ea. Era plinã de perfuzii sau aºa ceva ºi multe tuburi subþiri prin care trecea o substanþã transparentã ca apa, ieºeau din ele.
- Dar am Olimpiada.. eu nu pot.. vreau sã..
M-am încurcat în propriile cuvinte.. ªocul era prea mare.. nu puteam sã ratez Olimpiada..
Mama ieºi din camerã lãsându-mã cu Angela.
- Angela.. trebuie sã mã ajuþi.., am implorat-o eu.
- De ce.. ce vrei sã fac? din vocea ei mi-am dat seama cã voia din tot sufletul sã mã ajute, asta mã mai ajutã puþin.
- Trebuie sã mã înlocuieºti la Olimpiadã..
- Orice în afarã de asta.. Dee, habar nu am sã patinez.. mi-e ºi fricã sã pun piciorul pe gheaþã..
- Te rog.. Adela, prietena mea cea mai bunã, te va ajuta.. Dar în afarã de ea, nu mai trebuie nimeni sã ºtie.. Te rog, nu va fi cine ºtie ce.. Trebuie doar sã te antrenezi în astea douã sãptãmâni..
- Dar ce se întâmplã dacã.. dacã îºi vor da seama ceilalþi? în vocea ei se citea panica.
- Cum ar putea.. Arãtãm exact la fel, am zâmbit eu încurajator, deºi ºtiam cã în starea în care arãtam acum.. Zâmbetul era cam jalnic..
- O voi face.. zise ea rãspunzându-mi la zâmbet.
Eram foarte fericitã. ªtiam cã va fi greu pentru Angela.. din moment ce, din câte spusese, avea o oarecare teamã de gheaþã ºi patine.. Speram doar cã.. totul va fi bine..


Scuze de dublu post.. Dar daca tot Ginny voia atat de mult next.. Enjoy!

deci ador ce ai scris
Pana acum am citit doar prefata,capitolul 1 si prima parte din capitolul 2...dar a doua parte e cea mai tare .....practic..o ador...o citesc non-stop si nu stiu de ce...cred ca tampesc...dar imi place mult

Ok, am terminat partea I, in care povesteste Debby, acum, in partea a II-a, cea care va povesti totul este Angela.

Partea a II-a - Angela

Capitolul III : Daca n-ar fi pentru Debby, nu as face asta..

Debby îi explicase totul Adelei, care fusese de acord sã pãstreze secretul ºi sã mã ajute cu acest sport.. Sã mã ajute sã mã pregãtesc de olimpiadã.
- Ok, va fi o muncã grea, Angela, sã mergi la Olimpiadã ºi chiar însãºi sã fii patinatoare este ceva ce trebuie efectuat corect, ºi prin multã muncã. Va trebui sã depui mult efort… îmi explica Adela patinând încet în cerc.
Eu o priveam uimitã de graþia ºi precizia ei. Cum putea sã patineze aºa.. adicã.. nu îi era fricã sã cadã sau.. Dar apoi mi-am dat seama cã nu. Mi-am dat seama cã fetele ca Adela sau Debby s-au nãscut pentru a patina.
- Bine.. am înþeles.., am rãspuns eu aproape absentã.
- Bun.. Sã începem cu ceva uºor.. Cred cã trebuie mai întâi sã exersãm la echilibrul pe gheaþã, apoi putem lucra la un program simplu fãrã sãrituri, pentru a exersa graþia. Hmm.. dupã care, putem sã trecem la sãrituri.. Frate, avem mult de lucrat.. ªi în doar douã sãptãmâni.. Trebuie sã te strãduieºti mult, Angela..
- Aºa voi face, am zis încercând sã par încrezãtoare.
- Da.. haide, vino! mã îndemnã ea.
- Acum? am întrebat-o eu derutatã.
- Nu.. mâine! Normal cã acum, Angela, doar nu vrei sã pierdem timpul! Hai! Adela râse cristalin apoi îmi zâmbi încurajator.
Am întins piciorul… ªi apoi celãlalt.. Iar în clipa urmãtoare simþeam gheaþa rece sub spate.
Adela era deasupra mea arãtând îngrijoratã.
- Deci.. da.. Avem muuult de lucrat..
Dupã ce am reuºit sã mã ridic, ea mã luã de mânã ºi am pornit împreunã în jurul patinoarului. Dupã vreo zece ture de patinoar, am reuºit sã-mi menþin echilibrul, asta ºi dupã alte câteva cãzãturi, ce-i drept.
- Bine.. Acum, trebuie sã patinezi singurã, mã anunþã ea încurajându-mã.
- Dar o sã cad.., m-am plâns eu.
- Angela, cu atitudinea asta nu ajungem nicãieri..
Avea dreptate.. dacã voiam sã ajung la olimpiadã ºi sã o ajut pe Debby sã îºi împlineascã visul, trebuia sã mã strãduiesc din greu..
- Bine.. pot sã fac asta.., mi-am ºoptit.
Ea îmi dãdu drumul la mânã, apoi am fost surprinsã sã vãd cã încã rãmãsesem în picioare.
- Acum, încearcã sã patinezi puþin.., mã îndemnã ea.
Am respirat adânc, apoi mi-am luat avânt uºor ºi.. BUF!
- Au.. Asta a durut..
Nu m-am mirat cã am cãzut, nici nu mã aºteptam sã reuºesc din prima.
- E ok, mai încearcã o datã..
M-am ridicat, de data aceasta mai sigurã pe mine, ºi mi-am luat din nou avânt.. Am fost luatã prin surprindere când mi-am dat seama cã alunecam pe gheaþã fix în direcþia peretelui, iar eu nu ºtiam cum sã mã opresc..
- Adela.. Unde sunt frânele.. ?!
ªtiam cã e o întrebare foarte stupidã, însã.. Nu am mai avut timp sã reformulez..
În sala patinoarului se auzi o bufniturã puternicã.
ªtiu cã în acea zi am luat mai multe trânte decât aº fi luat într-un an întreg.. Când am ajuns acasã m-am lãsat sã cad pe pat ºi am adormit adânc în doar câteva minute..
Alarma ceasului mã trezi la ora 7 dimineaþa. Era ora la care începeam antrenamentul..
- Ahh.., am gemut încercând sã mã ridic. Începem.. Sper sã nu-mi mai fac încã o serie de vânãtãi..
Adela mã aºtepta în faþa casei. Tot drumul am vorbit despre ce vom face astãzi.. Era timpul pentru echilibru ºi graþie.. Cu cât ne apropiam mai mult de sala unde se afla patinoarul, cu atât îmi era mai fricã.. Dar trebuia sã o fac.. Pentru Debby.. Pentru sora mea..


Sorry pentru dublu-post.. Asa, daca nu mai primesc nici un comentariu, nu mai postez..

Cum sa nu mai postezi tu?...Vrei sa te bat?
Imi place foarte mult ceea ce scrii...Te facem scriitoare...(mie imi dai cartile pe gratis sau macar la reducere)
Oricum imi place mult si de abia astept continuarea....

Ms Bellatrix.. Apreciez mult..

JUR CA NU AM VAZUT CE AI SCRIIS
cum altfel sa trec fara sa dau comm?

DECI PREA TARE POVESTEAA
ma enerveaza doar ca treci prea repede peste detalii:-w mi se pare putin ciudat ca Angela sa accepte asa, una-doua, imediat ce'o vede pe Debby:-s as fi zis ceva de genul, dupa ce Debby ii cere ajutorul:
O vedeam pe Angela privindu'ma temator... cred ca ii e cu adevarat frica de gheata.
"Nu," imi spuse ea bland, ghicindu'mi gandurile. "Pot face ceva in sensul asta. Dar o sa te dezamagesc, Debby, nu sunt suficient de buna... "
Am oftat. Orice as fi zis acum ar fi sunat prea aproape de replica "da'mi si mie un ban" pe care o auzi atat de des in coltul blocului. Sa fiu sincera, nici nu prea imi pasa de premiu in aceste momente...
Ba da, iti pasa, am auzit vocea tradatoare din adancul sufletului meu.
Ba nu. Prefer sa o vad pe sora mea ajutandu'ma, vreau sa ma faca mandra...
"Anggie?" am inceput usor. "Nu trebuie sa o faci. Nu e nevoie."
Se uita suparata la mine - cred ca am ales cea mai buna cale posibila de convingere.
"Nu," zise, cu o hotarare care ma surprindea in adevaratul sens al cuvantului pe chip. "O sa o fac. Pentru tine."
Intelegi, descrie mai mult)

btw, oricum, daca ficul e mic, nu e nevoie de atatea tampenii:-j mi'a placut mult ca nu ai lasat'o pe Angela sa reuseasca din prima pe gheata:-> ar fi fost culmea sa reuseasca
oricum, acum trebuie sa inceapa antrenamentul dur si chestii.. ABIA ASTEEPT
bafta [am luat asta de la nenorocitele de Ada si Anna=)) prevad un viitor in care absolut toate frazele mele se vor termina asa..] ><

Edit : vezi ca si eu vreau reducere la carti. numai Bella sa aiba pile? =]]

Ms Ginny..
Chiar apreciez ca te implici asa mult desi.. nah e o prostie povestea..
Ai dreptate.. o sa includ fragmentul scris de tine in fic..

EDIT: Pai.. mda.. nu puteam sa o las pe Angela sa reuseasca din prima.. vreau sa spun, ar fi culmea.. Deci, sa luam un exemplu.. sa zicem ca mi-am luat o bicicleta dar nu stiu sa merg pe ea si astazi incep sa exersez, ca sa invat.. Ma urc pe ea, pedalez putin si... oaaau.. nici o tranta, nici o cazatura, no vanatai, no stres.. Ce culmea..
Deci.. in concluzie.. multumesc, fetelor! Apreciez muuult, si apreciez si mai mult, din partea ta, Ginny, ca imi spui si ceea ce am gresit, ceea ce ar trebui sa mai adaug, ce e bine si ce nu, multumesc.. ma ajuta mult pentru urmatorul fic! ><

Wow ma simt onorata ca imi apreciezi comentariile
esti foarte draguta ><

si nu uita ca imi place la nebunie ficul)) pe bunee:-> si e oricum foarte bine scris..nu am remarcat nici'o greseala de ortografie :-> si nici'o chestie inestetica.. stie Bella foarte bine cate zile pot sta analizand o singura fraza=))))
tine'o tot asaa ><

Mersi.. din nou.. Si nu, eu ma simt onorata sa primesc comentariile tale!! Esti o persoana foarte draguta si de treaba.. Sa nu te schimbi, ai inteles?
Asa.. sa revenim la subiect, mai usor cu sentimentalismele.. Pai.. m-am apucat de aseara de capitolul 4.. Sper sa iasa ceva.. Logic.. carti gratis pt tine si Bellatrix..
Poate reusesc sa postez in seara asta capitolul urmator..