Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 8 Next »

/ Cantece dupa furtuna

"Pasarile canta dupa o furtuna. De ce nu se simt si oamenii la fel de liberi a se bucura de razele de soare ramase?" - Rose Kennedy
Ploaia de afara ma deprima. Imi placea ca venise primavara si totul tindea spre caldura, dar ma saturasem de umezeala.
M-am plimbat prin fata unui perete de trei ori, repetand in gand dorinta si oprindu-ma doar cand un grup de elevi au trecut pe langa mine.
Usa prafuita isi facu aparitia, iar eu m-am strecurat inauntru.
'Am nevoie de un loc linistitor' erau cu siguranta cuvintele potrivite pentru camera din fata mea. Era chiar si un pian, chiar langa fotoliul scund. Pe o masuta rotunda erau mai multe teancuri de carti, cu titluri de care nu auzisem pana acum.
M-am asezat in fata pianului si m-am jucat putin cu gamele, transformand mai apoi melodia intr-un cantec lin, cuminte, trist.
" - Sunt atat de obosita sa fiu aici... oprita de propriile-mi visuri... Si daca trebuie sa pleci... Imi doresc doar sa pleci, fiindca prezenta ta tot pluteste pe aici.... si nu ma lasa singura"
M-am lasat prinsa in melod sa cant mai tare decat planuisem. Si am realizat asta doar cand usa se deschise greoi.

Ploaie, polaie si iar ploaie. Nu se mai termina odata? Ploua de zile intregi, nori plumburii acopereau cu totul razele blande ale discului de foc. Iarna abia a trecut. Au fost doar cateva zile insorite si apoi totul s-a mohorat din pricina ploii. Sunetul stropilor de ploaie aproape m-au facut sa innebunesc. Aveam nevoie disperata de o schimbare. Era o necesitate. Atunci mi-a venit ideea: Camera Necesitatii.
Am traversat coridoarele intunecate am urcat scarile de marmura am tercut prin pasaje totul doar ca sa nu ma vada nimeni. In sfarsit am ajuns la peretele gol. Am spus unde vroiam sa merg si se ivi usa magica. Am apasat pe clanta si usa se deschise greoaie.
Am pasit inauntru unde am fazut-o pe Ema, sefa de casa a Ochi De Soimilor.
-"Buna." am spus eu.

" - Buna" i-am zambit bland Cercetasei.
M-am ridicat aproape instantaneu din fata pianului, rezemandu-ma de marginea lui.
Eram pe cale sa o intreb ce o aduce in Camera cand un tunet molcom se facu auzit in departari. Am gesticulat spre fereastra.
" - Imi place ploaia, dar ca orice lucru in exces... strica... Si abia asteptam vremea insorita" am adaugat melancolic. "Ce mai faci?"
Vroiam sa inveselesc atmosfera, asa ca nu imi permiteam sa devin ganditoare.

-" Buna! " i-am raspuns cu acelasi zambet cald pe buze. Ma bucurasem ca o vad pe Ema.
Am intrat in camera si m-am uitat dupa ceva pe care puteam sa ma asez. Un fotoliu moale si confortabil ma striga sa stau in el. Nu am putut rezista tentatiei. M-am asezat in el si o caldura puternica imi cuprinse trupul. Atata comfort, atata caldura pe care o asteptam cu nerabdare.
-" Si eu abia astept primavara. Speram la o saptamana insorita nu una mohorata plina de ploaie. " am spus eu. " stii sa canti la pian? Eu mereu vroiam sa invat. Poti sa canti unpic? Te rog."

" - Te avertizez ca nu sunt buna la asta" am zambit stramb.
Am ramas cu degetele deasupra clapelor o clipa, nehotarata ce as putea canta. Am jonglat usor cu mi si mi bemol, incepand "Fur Elise" a lui Beethoven.
In timp ce cantam, mi-am amintit cat imi dorisem candva ca melodia sa aiba versuri, desi rcunoscusem mai tarziu ca ar fi greu de cantat vocal.
Am incheiat cu cateva armonii discrete si am zambit cu jumatate de gura.
" - Ta-dam" am spus banal.

-" Uau, nu inteleg de ce zici ca nu esti buna la asta. " spun eu sincera. " As vrea mult sa cant ca tine."
Mi-am amintit o secunda de melodia care tocmai o cantase Ema. "Foarte frumos" mi-am spus eu in minte.
M-am uitat pe fereastra la stelele tesute perfect pe valul negru de matase ce se numea cer.
-"Si ce te aduce aici?" o intreb eu pe Ema.
-"..."

" - Multumesc" i-am zambit. " Um... Plictiseala, ce-i drept. Toti Soimii din turn dorm sau citesc, asa ca am venit sa-mi distrag mintea de la vreme"
Imi amintesc ca in al saselea an un coleg imi sugerase ca sunt un soi de animal nocturn.
" - Si nici nu imi era somn" am recunoscut cu un zambet. "Dar tu?"
M-am indreptat spre masuta rotunda si m-am asezat turceste pe covor, aproape de fotoliul in care se afla Anaella. Am incercat sa-mi incrucisez picioarele precum practicantii de yoga, dar dupa doua esuari lamentabile, m-am multumit sa-mi tin coatele pe genunchi.

-" Si eu plictiseala. Mai toti Cercetasii joaca sahul vrajitorilor sau pun pariuri sau cine stie ce chestii ciudat de plictisitoare din punctul meu de vedere."
M-am uitat la Ema o secunda sau doua apoi m-am uitat prin intreaga camera. Era ciudat ca amandoua ne-am gandit la acelasi lucru. Totusi era un lucru bun. Asa puteam sa mai stam putin de vorba.
-" Nu este ciudat cat de bine Camera Necesitatii ne da ce ne trebuie noua intr-un moment de plictiseala sau de tristete sau chiar bucurie. In orice stare ne-am afla Camera Necesitaii ne implineste toate dorintele. "

" - Cu adevarat ciudat. Dar daca am invatat ceva aici, acela este cu siguranta vointa de a lasa logica in urma. In primul meu an, cautam raspunsuri rationale la orice, iar asta nu te poate ajuta prea mult. Totul este... magic..."
Mi-am intins mana spre masa, luand cartea din varful teancului.
" - Infinitul Sudului..." am citit cu glas tare titlul.
Asta era un nume ciudat pentru o carte. Mi-am aruncat privirea spre celelate carti, inclinindu-mi capul ca sa pot citi pe cotoare.
" - Arta, A crede in supranatural, Miracolul, Steaua Nodului, Poalele vestice, Cranguri de Rasarit"
M-am incruntat si m-m ridicat de pe jos, asezand toate cartile pe masa.
" - Parca este un puzzle"

Ema avea mare dreptate. Totul se imbina ca un puzzle urias. Magia era un puzzle. Daca lipsea o piesa nu era complet.
-" Ai mare dreptate, totul de aici e un puzzle. " am aprobat-o eu. "Foarte ciudate nume de carti nu?"
Ema aproba dand usor din cap.
Am intors capul la 90 de grade si am privit pe geam. Imi placea enorm sa ma uit pe fereastra. Ce pacat ca era innorat.
-" Ema, daca ti-ai putea dori orice, ce ti-ai dori? " am intrebat-o eu.