Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ change the voices in your head

**Mark Wilson** · 05 May 2012, 13:33

Me and Agnes
[Image: tumblr_m22ketgvff1qjzda3o2_250.gif]

[Image: tumblr_m22ketgvff1qjzda3o4_250.gif]

Îşi ridică gluga pe cap, aşa încât să nu vadă decât în faţa lui. Era începutul primăverii, şi, chiar dacă acasă la el, în Wilminghton, era cald, în Peştera lui Godric trebuia să umble cu blugi lungi şi hanorac. Zăpada se topise, totuşi, însă soarele încă se ascundea după nori, iar soare era singurul lucru care îi trebuia orăşelului. În rest, casele era foarte drăguţe şi îngrijite, cu flori la pervaz şi toate cele. Îşi aduse aminte că atunci când era mic dorise să se mute aici. Poate că acesta era motivul pentru care se tot întorcea.
Îşi trecu mâna prin păr, lăsându-şi gluga să cada pe spate. Atunci, observă ce era împrejurul lui. De fapt, un singur lucru observase şi îl făcuse să se oprească. Era o fată, ceea ce era neobişnuit. În faţa lui, o roşcată puţin mai scundă decât el, cu nişte trăsături frumoase şi un păr superb.
Nu i se întâmpla de obicei să se oprească să se uite la fete. De fapt, fetele nu îi stârniseră niciodată niciun interes. Însă roşcata din faţa lui îi atrase atenţia mai ales prin privirea ei, care avea o strălucire blândă şi inteligentă. Se porni de pe loc, hotărât să vorbească cu ea.
"Bună," zise el patetic. "Eu sunt Mark."
După ce termină de vorbit îşi dădu şuturi mentale. Se pare că zicala "Dacă nu vorbeai, filozof rămâneai" tocmai s-a adeverit.

**Agnes Marie Lovel** · (This post was last modified: 05 May 2012, 15:58 by Agnes Marie Lovel.)

Mainile ei transpirau incontrolabil. Erau reci si umede. Privea in jur framantata si isi tot freca mainile , sau pocnea degetele , ceea ce nu-i facea bine , insa nici ca inceta. Ea nu locuia acolo. De fapt fusese trimisa intr-o misiune , oarecum. Probabil asta era motivul pentru care arata atat de stresata. Oraselul acela era cam umbros . Ar fi preferat sa ploua.

Se intoarse pe jumatate si chiar atunci o alta persoana facu acelasi lucru , intorcandu-se spre ea . Isi musca buza inferioara si privi putin spre locul in care soarele se indupleca sa iasa si sa lumineze. Cand isi intoarse privirea inapoi , observa ca persoana era de fapt un baiat, si era destul de aproape de ea acum. Acesta o saluta , oarecum emotionat. Probabil daca ar fi fost in toane proaste l-ar fi lasat cu ochii-n soare , insa facea asta numai cu cei pe care ii antipatiza, iar in al doilea rand nu era soare . La prima vedere , tanarul era mai inalt decat ea , solid si hotarat. Daca nu ar fi avut personalitatea aceea , ar fi crezut ca baiatul mai avea putin si o calca in picioare. Se parea ca nu era singura care ..simtea ca soarele nu avea sa treaca de stanca aceea inalta , incat sa lumineze si ocul acela , in acea zi. De aceea purta niste blugi clasici , ridicoli , o bluza cu maneca lunga si tenisii aceia gri de la All Star.
"Salut!" Intentiona sa ridice mana in semn de salut , insa nu o ridica decat pe jumatate , ramanand ca o fluturare in aer."Ag-Agnes."ii intinse mana , care era inca rece si umeda.Era bine de stiut ca cineva indraznise sa se apropie de ea . Avea nevoie si de un ghid , oarecum.Fiindca era pentru prima data cand venea acolo.

**Mark Wilson** · (This post was last modified: 05 May 2012, 16:57 by Mark Wilson.)

"Agnes..." cugetă el, mai sigur acum că îi ştia numele.
Mark îşi dădu seama că Agnes era puţin dezorientată. Şi dădea semne de nervozitate. Îşi frământa mâinile şi se tot uita în jur nestingherită. Se întrebă oare ce era cu ea.
Fata nu părea mai în vârstă de nouăsprezece ani, însă nici mai mică de şaptesprezece. Mark se întrebă dacă fata avea ceva probleme personale pe care trebuia să le rezolve, sau avea ceva important de făcut.
"Ai păţit ceva?" o întrebă bărbatul confuz.
Încercă să nu mai dea cu presupusul la ce se gândea fata şi să se concentreze pe gândurile lui. Nu venise la Peşteră fără niciun motiv. Trebuia să se gândească cum să rezolve problema de vinerea trecută. Erau câţiva bărbaţi care se legaseră de o domnişoară, iar 'spiritul lui cavaleresc' îl făcuse să se ridice de la masă şi să le spună să o lase în pace.
Nu era vina lui că cei trei nu înţeleseră cu frumosul. Mda, explică-i tu asta barmanului. Pun pariu că va fi extrem de înţelegător când îşi va aminti că a sărit în spatele tău şi tu i-ai spart nasul. Nu era bine atunci când ceilalţi se furişau în spatele lui- tatăl lui îl învăţase faptul că trebuia să fie mereu atent.
Îşi aminti că încă aştepta un răspuns de la Agnes, aşa că îşi reîndreptă atenţia spre fată.

**Agnes Marie Lovel** · 05 May 2012, 21:28

Isi intoarse privirea incruntata spre el , si inceta sa-si mai framante gandurile si sa-si mai pocneasca degetele. Nu era sigura. De fapt , de cand Kurt ii facuse acea oferta , iar ea o acceptase era ceva mai stresata decat gaina la taiere.
"Probleme personale.."Incerca sa fie ceva mai convingatoare , desi nu-i iesea. "..Cred"Iar asta stricase totul. Dovedise ca nu este o persoana impunatoare. Hotarata. Isi cobori privirea spre tenisii ei , apoi si-o ridica spre cer ca apoi sa se razgandeasca si ii zambeasca lui Mark. Parea o persoana destul de sociabila , iar roscata incerca sa-si scoata din minte gandul ca tanarul urma sa se transforme in Hulk daca ea pasea gresit , probabil fiindca arata a fi protector.
"Locuiesti aici?"Fusese o intrebare stupida? Era specialista in a pune intrebari stupide. De obicei acestea suparau oamenii , iar adesea ii amuzau. De cele mai multe ori ii lasa rece. Isi trecu mana prin par , ducand totodata o suvita de par dupa ureche.
Probabil , daca si-ar fi petrecut copilaria acolo , totul ar fi aparut diferit in ochii ei acum. Ii placeau locurile ascunse. Insa daca se gandea mai bine , si camera ei de acasa era bine pazita si cu mii de semne cum ar fi " Nu inaintati! Pericol!" sau " Pastreaza distanta!". Reveni acolo , si zambi. Un zambet putea insemna orice.

**Mark Wilson** · (This post was last modified: 05 May 2012, 21:45 by Mark Wilson.)

Bărbatul îi întoarse zâmbetul, însă în timp ce zâmbetul ei fu fermecător, a lui fu destul de timid, dar călduros.
"De fapt, nu," îi răspunse el. "Stau în Wilminghton, North Carolina. Ştiu că e departe, dar te ajută bagheta şi permisul de Apariţie," râse Mark.
Îşi trecu mâna prin părul lui destul de scurt şi o privi pe fată zâmbind. Cu siguranţă prima impresie nu fusese una greşită. Era inteligentă şi blândă şi cum îi mai spusese. Avea acea strălucire pe care nu o vedea la celelalte fete, aşa că Mark era foarte curios în privinţa ei.
"Iar tu presupun că nu locuieşti aici," spuse el ridicând din sprâncene şi ducându-şi mâna la ceafă. "Mi-am dat seama după privirea dezorientată pe care o aveai atunci când te-am salutat," explică pentru a nu fii luat drept ceva urmăritor ciudat.

**Agnes Marie Lovel** · 05 May 2012, 22:05

Rase lung , ciudat dar sincer. De obicei , cand i se parea ca o gluma este cam nesarata radea scurt si fals , sau , de cele mai multe ori nu radea. Sufleca manecile bluzei maro , descoperindu-si pielea usor alba.
"Curios!" spuse ea privindu-l cu un ochi si zambind in coltul gurii. "Franta. Dar sunt la Hogwarts, ca eleva, deci ma poti gasi usor." termina , fiind toata numai un zambet.
Acum ca tot adusese vorba de Franta. Isi aminti de fratele ei, totodata. Isi scarpina radacina nasului, sperand insa sa nu ia bataie.Oare Mark avea ..frati? Se indupleca . Nu indrazni totusi sa-l intrebe ceva.Intalnise persoane care ramasesera fara parinti , iar indrazneala ei de a intreba de familie , ori stranise razboiul mondial intre nervii persoanei respective ori ii lasase rece.
"Aveam alte banuieli. Speram sa-mi arati imprejurimile.."Ii facu cu ochiul , insa asta fusese destul de prieteneste. Nu stia daca baiatul era singur sau intr-o relatie deschisa , poate chiar cu o sotie alaturi. Insa din moment ce el avusese curajul de a o baga in seama totul era clar.

**Mark Wilson** · 05 May 2012, 22:33

Mark clipi uimit. Nu se aşteptase la asta, însă nu putea spune că se plângea. De fapt, era perfect. Abia aştepta să o cunoască pe fata asta mai bine.
"Bine," zise el sec.
Făcu semn către cel mai apropiat turn şi întrebă:
"Ce-ar fi să începem de acolo? Apoi mergem la casa unde s-a născut Harry Potter."
Cei doi porniră spre turnul spre care tocmai arătase Mark, plimbându-se unul lângă altul, destul de aproape, însă fără să se atingă. Bărbatului i se părea liniştitor. Se simţea bine în compania fetei.
"Deci, povesteşte-mi despre tine. La ce Casă eşti la Hogwarts?" începu el.

**Agnes Marie Lovel** · 05 May 2012, 23:37

Deschise ambii ochi pentru a putea vedea clar , turnul pe care i-l aratase Mark. Nu locuia acolo , dar ce facea? Din cate isi dadea seama acesta stia oarecum imprejurimile. Totul incepuse bine. Daca ziua aceea avea sa mearga asa in continuare , atunci putea spune ca era cea mai buna zi ever.
"Potter."suspina ea. Turnul acela arata destul de inalt , insa nu stia daca si era. Uneori aparentele inselau , si erau la o oarecare distanta de acesta.Ii placea cum fusesera plantati copacii. "Sunt Ochi-De-Soim. Am saptesprezece ani , desi nu par, si sunt de partea Raului."Precizase si asta.Pana la urma considera ca era necesar.Din moment ce el era adult , probabil avea o slujba , fiindca a elev nu arata. Insa el era un gentleman , ceea ce insemna ca avea sa se prezinte singur. Sa-i povesteasca el insusi , fara ca ea sa-i mai ceara asta.
Observa ca drumul se bifurca. Incetini usor , dar nu de tot , ci doar pentru a-l lasa pe el inainte. Pentru a-i arata drumul."Mark?"intreba ea , zambind."Tu locuiesti singur?"

**Mark Wilson** · 06 May 2012, 00:07

Mark zâmbi nostalgic la întrebarea ei.
"Mda, locuiesc singur de când au murit părinţii mei. Asta se întâmpla când eu eram prin anul patru. Tata era campion la box. M-a învăţat şi pe mine şi am continuat antrenamentele singur după ce s-a dus."
Mark ridică privirea spre cerul înnorat, retrăind a o mia oarp amintirile lui cele mai dragi. Agnes nu îl întrerupse în mica lui pauză, probabil ştiind că va mai urma ceva.
"Niciodată nu am fost un copil sociabil. Nici măcar înainte să moară părinţii. Îmi plăcea să petrec timpul liber singur, aşa că nu m-am obosit să-mi fac prieteni. Am absolvit Hogwarts-ul, fiind la Viperini, şi am vândut casa. Mi-am cumpărat alta tot în oraşul natal pe care n-am împărţit-o cu nimeni până acum- niciun prieten, nicio prietenă. Ştii, încă nu sunt un tip prea sociabil."
Nu era sigur de ce simţise să îi spună toate astea. Era viaţa lui pe larg şi nu se putea plânge de ea pentru că i se părea destul de bună. Nu avea nevoie de mai mult şi asta era bine.
Poate că era inocenţa din vocea ei, însă simţise că trebuie să îi spună toatea astea. Aşa era corect.
Îşi drese glasul şi se uită spre ea.
"Cum adică, de partea Răului?" întrebă el.

**Agnes Marie Lovel** · 06 May 2012, 00:52

Il privea in timp ce vorbea. Ii placea sa asculte ce aveau de spus ceilalti. Se simtea ca un jurnal , ca un loc in care veneau si spuneau tot ce aveau pe suflet.Presimtea ca trecutul lui nu era atat de fericit. Cel putin nu partea cu moartea parintilor , fiindca restul era partea a II-a.
"Nu-mi pari asa. Ba chiar dimpotriva. Adica , heei! Eu sunt Agnes , probabil aceeasi Agnes pe care ceilalti o cunosc drept fata sadica , izolata, o piesa de-a Satanei probabil. Daca ma crezi , nu exista multe persoane cu care sa vorbesc asa deschis cum o fac .. cu tine."rase usor , dupa are isi puse mana pe umarul sau.
"Ma rog, uita partea cu piesa Satanei , aia a fost doar asa de invigorare. Insa nu sunt sigura , poate ca sunt persoane care-mi spun si asa..pe ascuns." spuse aceasta apropiindu-se incet de urechea lui , si tinand mana dreapta in partea stanga , pentru a-si acoperi gura.Apoi se retrase si zambi ridicandu-se pe varfuri.
"Adica sunt Intunecata.Devoratoare."

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric 1 2 3 4 Next » //  / change the voices in your head

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ change the voices in your head