Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ chess game

**Lexie Stryder** · 26 Jun 2012, 13:50

ME AND KURT
[Image: jpE4O.gif]

Lexie cerceta cu privirea aleea, intrebandu-se unde naiba ajunsese. Nu ii statea in caracter sa fie aeriana si sa nu stie in ce directie ar trebui sa o ia, asa ca fu destul de surprinsa cand isi dadu seama ca tocmai asta facuse. Ofta, usor exasperata si isi adanci mainile in buzunarele blugilor. Era stresata si speriata. Stresata pentru ca nu stia ce se intampla. Si ura cand nu stia ce se intampla. Si speriata pentru ca se putea intampla ceva rau, ceva ce nu ar fi reusit sa controleze si intr-un final ar fi explodat si ar fi sfarsit toti morti.

Nu putea permite asa ceva. Trebuia sa discute cu Kurt. Avea nevoie de informatii si de prezenta lui. El era cel care stia ce sa faca. El stia ce face. Si totusi, de ce era atat de neincrezatoare si ingrijorata? Poate pentru ca era un barbat. Si nu avea incredere in judecata unui barbat atunci cand in fata lui se afla niste picioare lungi, o silueta perfecta si ceva cu care sa isi limpezeasca ochii.
Inainta pe straduta. Inca nu stia unde se afla. La naiba cu asta.

Isi scoase bagheta si Disparu, apoi Aparu pe o alta straduta, intr-o fundatura alaturi de un container parfumat. Viperina stramba din nas, usor dezgustata apoi iesi de acolo pe strada principala. Era goala. Nu se facuse foarte tarziu si Lexie era usor surprinsa ca Incuiatii nu isi aratasera fetele pana atunci. Oricum, nnu o deranja. Cu cat mai putini oameni prin preajma cu atat mai bine.

Simti o usoara senzatie de anticipare inainte sa auda un pocnet surd in spatele ei. Se intoarse in directia lui Kurt cu un zambet.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 26 Jun 2012, 14:05 by Kurt F. Malfoy.)

O privi pe Lexie si ii zambi pentru ca in final sa isi mute privirea asupra unghilor lui,putin cam prea lungi pentru un barbat. Albe,transparente si ascutite,gata sa sfasie. Si parca inelul cu onix si smarald se potrivea perfect cu costumul negru si cravata de un verde intens,dar placut. Ii zambi deasemeni lui Lexie,dar in acea seara se simtea atragator,se simtea viu si fericit. Moartea se apropia cu pasi repezi iar el ar fi stat asemenea unei femei in fata oglinzii,admirandu-se.

'' Nu m-am culcat cu Dupont,daca asta vrei sa ma intrebi. Dar da,am acceptat sa o ajut.''

De ce sa se mai ascunda dupa deget? Trebuia sa zica ce avea de zis repede,in mod direct. Trebuia sa se intample ceva o data si o data,de ce sa astepte mii de ani pana sa ajunga la acel subiect. Stia ca el stia ca ea stia ca el isi putea da usor seama ca ea vroia sa i se comunice tot ce el stia. Si se simtea prins in acel razboi in care cineva trebuia sa moara. S-ar fi sacrificat.

'' Sunt un tradator prin natura. Nu o sa ramana asa. Nimic din ceea ce se intampla acum. De parca s-ar intampla ceva interesant. Toti murim candva,de ce sa nu o facem acum? La timpuri noi,stapani noi si noi trebuie sa ii slujim. Pana cand ni se da ocazia sa schimbam unele lucruri.''

**Lexie Stryder** · 26 Jun 2012, 14:18

Lexie il privi, o privire rugatoare, insa lipsita de speranta. Se apropie de el cativa pasi.
"Nu imi spune ca tu vrei sa ne sacrificam pentru scopurile lui Dupont. Ronnie e verisoara mea, o iubesc si o respect insa niciodata nu am avutde gand sa ma alatur ei," spuse ea, pe o voce tremuranda, care incerca sa tina in frau nervii si disperarea care o cuprinse brusc.

Nu avea sa accepte. Nu se putea. Kurt pur si simplu cedase? Avea sa anexeze Sfintii Mortali la Intunecati? Exact lucrul pe care le interzisese lor sa il faca.
Isi scarpina ceafa cu un gest absent dupa care il privi din nou pe Kurt. Nu mai era nicio umbra de zambet bland pe fata ei. Era ranita si in acelasi timp obligata sa se raneasca singura in continuare. Nu voia sa isi incalce juramantul, insa nici nu se simtea in stare sa lucreze impreuna cu Ronnie pentru ca lumea vrajitoreasca sa fie 'purificata'.

Ii amintea de vremea primului razboi vrajitoresc si de planurile lui Voldemort. Acum oamenii voiau alt razboi? Era chiar necesar sau s-ar fi iscat doar din cauza egoismului, a materialismului si gandirii care ii conduceau pe oameni in aceste zile.
"Vrei sa imi explici macar?" intreba ea, brusc.

**Kurt F. Malfoy** · 26 Jun 2012, 14:31

Ii puse mana dupa gat,privind-o adanc in ochi apoi zambi bland,incepand in final sa rada nebuneste. Deci ei il vedeau ca pe un las care isi vindea averea pe un cal. Cam asa putea fi interpretat gestul. 'Regatul meu pentru un cal' ? Nu,clar nu. Era ' Regatul meu,temporar,pentru alte sase pe care sa le anexez la cel actual'. El nu vindea nimic,nu pierdea nimic. El doar isi punea la adapost viata si pe cei pe care ii iubea. Prefera sa accepte o umilinta relativa decat sa le vada pe ele murind. Pe Freyja,Callysto,Ivy si Lexie - tot ce avea mai scump pe lume.

'' O sa ne dam cu ea si o sa facem cum spune. Are multi,multi aliati si daca ne-am lua ' la tranta' cu ea,ne-ar bate de am incepe sa ciripim. Asa ca mai bine ne ducem de partea ei pentru o perioada,ne punem la adapost si eu voi avea grija ca domnisorica sa aiba incredere in mine. De ce sa ramanem doar 7-8 cati suntem - majoritatea femei si un singur barbat - cand putem foarte bine sa luam inca douazeci langa noi. Nimeni nu anexeaza nimic. E o alianta doar.O alianta in care eu am de castigat.''

Putea fi aliatul lui Ronnie,da,dar nu sclavul ei. Putea sa incerce sa isi duca la indeplinire indatoririle,dar sa esueze. Putea sa isi joace jocul din umbra.El era nebunul care umbla pe diagonala,din colt in colt,din patratica in patratica. Doar pe culoarea lui. Incepuse cu negru,cu negru avea sa ramana vesnic. Nu avea nevoie de nici o purificare. Sfintii Mortali se nascusera pentru a mentine echilibrul,pentru a fi pata neagra de pe panza orbitor de alba. Pentru a da sens lumii,asumandu-si rolul de personaje negative doar pentru ca povestea sa aiba un fir normal,o continuitate fireasca. El,ca intotdeauna,juca teatru pentru a-si pazi familia.

'' Ce v-am spus eu mereu? Ramanem uniti si luam ce este al nostru,incet dar sigur. Ce ne-a ramas noua acum? Sa jucam si sa trisam - desi detest sa trisez. Sa dam o lovitura finala,decisiva,cand se asteapta mai putin.''

**Lexie Stryder** · 26 Jun 2012, 14:40

Lexie nu stia ce sa spuna. Acum ca il vazuse, avea incredere deplina in Kurt, insa nu intelegea care era planul lui. Si avea nevoie sa inteleaga ca sa il ajute.
Bun, deci faceau o alianta cu Ronnie. Si apoi? O ajutau sa isi indeplineasca planul, si cu ei ce se intampla? Sau aveau sa o tradeze chiar in mijlocul luptei? Si cu asta ce rezolvau? Nu va fi tot acelasi lucru ca si cum ar refuza acum? Ea i-ar fi urat si ar fi vrut sa ii distruga. In aceste circumstante nu aveau nicio sansa.

Se gandi pentru o clipa la cata influenta avea Stark. Ar fi putu fi un aliat folositor. Bineinteles, nu spuse nimic, le fusese interzis sa ii mai rosteasca numele sau sa mai intre in contact cu el vreodata. Insa vremurile disperate cer masuri disperate.
Ma rog, avea sa isi dea cu parerea in legatura cu planul imediat ce il va intelege.

"Ce vrei sa spui cu asta?" intreba ea, usor incruntata. o enerva ca nu se prindea. "<Ramanem uniti si luam ce aste al nostru, incet dar sigur>? Ce vrea sa insemne? Cum vrei sa mai asiguram echilibrul dintre bine si rau daca ne alaturam uneia dintre parti?"

**Kurt F. Malfoy** · 26 Jun 2012, 14:57

Ii citise parca gandurile si in cele din urma se decise ca trebuia sa le spuna despre el,ca turnul era gata - cu ajutorul lui Wilde,da,dar asta nu mai conta acum - si ca Stark ii astepta cu un arsenal de lupta impresionant. Se apropia un razboi,se apropia o lume noua,veneau schimbarile si decesele. Trebuiau sa fie pregatiti.

'' L-am iertat pe Mike. Defapt,niciodata nu m-am suparat. E de acord sa ne dea o mana de ajutor,stii? Suntem...ca fratii. O sa avem nevoie de el,de toti fostii prieteni pe care tu si Ivy i-ati avut - in sfarsit,nu ma mai simt amenintat de masculi - si de toate domnisoarele care mi-au facut ochi dulci. Si de dragonii Freyjei,desigur. Ce inseamna 'luam ce este al nostru'? Ne luam oamenii inapoi si luptam pentru domeniu,pentru lumea vrajitoreasca.''

In realitate Kurt avea alte planuri,in realitate el era mai ciudat si mai misterios decat credeau toti. El avea mereu asi in maneca,scotea cate ceva salvator de fiecare data. Daca puterea consta in numarul de oameni,atunci el cu siguranta avea sa fie puternic.

**Lexie Stryder** · 26 Jun 2012, 15:15

Lexie se linisti si il privi pe Kurt cu ochii usor ingustati. Deci va incepe intr-adevar razboiul. Si el incerca sa o ia pe Ronnie de partea lui. Avea sa o duca de nas, sa conduca impreuna cu ea? Sau o va manipula astfel incat sa creada ca ea conduce? Sau invers.
Ronnie era o Dupont. Nu trebuiau sa uite asta in niciun moment din viata lor. Ronnie stia sa joace sah. Stia sa iti anticipeze fiecare miscare, sa te prinda la stramtoare. Kurt nu mai era singur. Asa ca mobilizarea ar fi fost cel mai bun lucru pe care il aveau de facut.

Avea nevoie de un plan si in cel al lui Kurt gasea prea putine dezavantaje incat sa spuna ca nu este unul bun. Asa ca in acel moment se gandea ca cea mai buna alternativa ar fi fost sa il ajute cu acel plan.
Iertarea lui mike o facuse sa tresara. Poftim? Il iertase pe singurul om care ii tradase? Era constient de faptul ca isi punea bazele intr-un om care probabil va face acelasi lucru cu fiecare ocazie?
Lexie avusese nenorocul sa il cunoasca pe Stark. Cu mult, mult timp in urma si nu era un om in care sa te increzi. Era un sarlatan, un manipulator plin de sine.

Nu ii pasa de cei din jur si i-o dovedise si lui Kurt. O dovada dureroasa. Asa ca fu mai mult decat surprinsa sa ii auda decizia. Insa era decizia lui. Si avea motive intelemeiate pentru a lua acea decizie.
"Esti sigur ca Michael Stark e omul pe care vrei sa te bazezi zilele astea?" intreba tanara vrajitoare ridicand din sprancene. "Orice tradare ne-ar putea face praf. Si daca Stark face ceva ce ne-ar putea distruge, suntem morti. Toti. Realizezi in ce pericol ne bagi, nu-i asa?"
Lexie isi stranse buzele, privindu-l pe barbatul din fata ei cu intelegere. Cuvintele ei spuneau ceva complet diferit fata de expresie.

Nu stia ce vor face si incepea sa cedeze. Lexie nu era o razboinica. Ivy, da, Freyja, da, India, da. Insa Lexie, nu. Niciodata nu fusese. Ea era inca o copila, o fata de optsprezece ani care in sfarsit incepea sa gaseasca ceea ce cautase mereu de la viata. Cum avea sa se descurce cu un razboi? Incepea sa isi simta tot mai mult instabilitatea si sa inceteze sa se considere puternica. Pentru ca nu era. Era slaba, mult prea iubitoare pentru acea lume si nu avea nimic in ea care l-ar fi putut ajuta pe Kurt intr-un razboi. Si atunci de ce voia sa o includa?

"Insa intr-un fel e bine ca il ai pe Mike," incepu ea. "Pentru ca nu stiu de ce ma mai 'pastrezi'. Cu ce te voi ajuta eu in razboi? Da-mi doua lucruri la care sunt sau am fost vreodata folositoare."

**Kurt F. Malfoy** · 26 Jun 2012, 15:32

Auzi ceea ce spuse cu privire la Stark apoi ofta,aducandu-si aminte ca nu le spusese fetelor cat de mult se incredea in Stark,cat de dator ii era el si ca incepura sa tina unul la altul. Si ca folosise Legilimantia pe el insa asta era altceva. Nu se putuse astepta de la un om de stiinta sa aiba un scut al mintii bine dezvoltat. Si nu te puteai pune cu un nebun care avea mintea fragmentata in minimum 60 de bucati. Daca se ducea una,ramanea alta. Era ca si cum 60 de persoane lucrau in acelasi corp,de 60 de ori mai multe amintiri...mai multa rautate si cruzime.

'' I-am spus ca daca o sa dea mana cu un inamic de-al nostru,in clipa urmatoare va ramane fara maini. Si ca pe una din ele si-o va taia singur cu cel mai putin ascutit topor,ca sa se chinuie.''

Spunand acele cuvinte se stramba scurt,imaginandu-si scena apoi grimasa de dezgust se transforma intr-un zambet larg,satanic,caracteristic lui. Cu o privire pe masura. Adevarul e ca de un an nu mai facuse baie intr-o cada cu sange,la propriu. De un an nu mai bause sange,nu mai mancase carne de om,nu mai eliberase fiara. Era timpul ca bebelusul de 31 de ani sa moara si sa dea drumul bestiei.

'' Avem nevoie de loviturile lui Ivy,de dragonii fiicei mele,de oamenii lui India dar avem nevoie si de tine. Tu ne tii uniti si ne temperezi,fato. Fara tine as fi acum la azilul de nebuni - pentru a patra oara,cred...am pierdut sirul,sincer. Micul nostru psihiatru.'' Si zicand acestea ii saruta fruntea.

**Lexie Stryder** · 26 Jun 2012, 15:50

Lexie ridica din umeri. Da, micul lor psihiatru. Perfect. Isi lasa mainile pe langa corp, lasandu-se pagubasa. Avea sa nu se mai gandeasca la ea. Era ceva mult mai important aici decat nevoia ei stupida de a fi apreciata. intrau intr-un razboi, pentru numele lui Dumnezeu.
Nu putea sa fie ca si Kurt. In momentul in care el ii bagase in mintea imaginea intentiilor lui cu Mike, Lexie stia ca in interiorul ei tresarise. Nu ii placea bestia. Ii placea Kurt. Insa Kurt va disparea. Stia asta. Kurt avea sa dispara si in locul lui avea sa intre bestia pentru ca se aflau in razboi.

Si poate ca era mai bine asa. Erau mai in siguranta cu bestia decat cu Kurt. Insa Kurt era mai uman decat bestia. Era mai intelegator, mai amuzant, parea mai mult un tata decat un lider.
Oricum, era aproape sigura ca era singura care avea acea viziune asupra lui Kurt. Stia ca Ivy se va bucura ca partenerul ei se intorsese, Freyja va fi fericita ca Kurt era din nou leul mare si fioros, nu cel bland si frumos, si Indiei ii va parea bine ca Kurt era din nou in stare sa ii protejeze.

Si poate ca asa ar fi trebuit sa gandeasca si ea. Insa nu putea. Lexie ura sa vada vieti curmate sau sange varsat. Era ceva ce ura din toata inima. Si nu stia cum ar fi putut trai cu gandul ca torturase si omorase persoane doar pentru distractia proprie. Ca luase un tata, un frate, un sot departe de cei apropiati sau ca lasase un copil fara mama. Era pur si simplu de neinchipuit pentru ea.
Insa acum erau in razboi. Stia ca va trebui sa faca asta. Stia ca nu avea de ales. Va trebui sa ii ajute pe ceilalti sa tina echilibrul. Ei asta faceau. Nu erau nici rai, nici buni. Ei erau acel ceva care impiedicau ca binele sau raul sa biruie.

Pentru ca trebuia mentinut echilibrul. Erau in razboi. Probabil reetase acele cuvinte de vreo zece ori in cap, infiltrandu-le in mod inconstient printre celelalte ganduri.
"Ma bucur ca sunt de ajuto," spuse Lexie, inghitind in sec si lasand acel subiect deoparte. "Deci. Ce vrei sa facem?"

**Kurt F. Malfoy** · 26 Jun 2012, 16:08

Pentru el era un lucru obisnuit. Fusese un pusti de 17 ani cand Voldemort venise la castel,cand Potter il distruse. Fusese doar unul din acei Viperini care dorisera sa il dea pe mana Lordului Intunecat si fusesera trimisi in camerele lor de catre McGonagall. Si atunci fusese las,se predase dar acum el era cel pe care ei il doreau. Nu,defapt nu el,ci ceea ce el si ceilalti ai lui aparau. Si trebuia sa continue sa lupte,mai mult si mai atent ca niciodata,pentru a nu fi ucis. Nu era orice razboi,era unul dus in liniste,in tacere pentru ca Ronnie sa nu se prinda. Nu vroia sa fie slujnicul ei,doar aliatul ei. Sa o aduca la un nivel respectabil apoi sa o lase sa se descurce. Si sa ii cheme pe Stark si ceilalti sa se ocupe de situatie,sa puna planul de lupta in aplicare.

'' Intreab-o pe Isabella despre asta si daca se poate afla parerea celor mai puternici dintre noi. Apoi vom avea grija ca Stark sa isi pregateasca armele si oamenii - vreau sa fii acolo si sa ii ordoni s-o faca. Eu si Ivy ne vom intalni cu Ronnie,spunand ca ea e negociatorul,ca ea va reprezinta pe voi si ii vom spune ca acceptam. Apoi vom astepta ceva vreme si in final,la momentul potrivit...vom lua ce este al nostru.''

Vroia din tot sufletul sa se termine bine. Ronnie vroia sa distruga Devoratorii din interior si probabil ca diavolita aia de Ophelia Wilde avea sa o ajute cu prima ocazie - ar fi trebuit sa o ucida de prima oara cand o vazuse,la primul sau proces in urma caruia fusese si inchis in Azkaban. Nu ea conta acum ci orice alta persoana care o putea ajuta pe Ronnie si de care ei nu stiau.

'' Da,si va trebui sa ii cunosti pe toti care o prefera pe Ronnie. Nu ma intereseaza cum,dar imi faci o lista completa. O sa le facem apoi o vizita,sa le schimbam parerea.'' Si spunand aceste cuvinte,ranjetul lui satanic se largi,facandu-l sa para mai nebun ca niciodata.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton 1 2 Next » //  / chess game

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton
1 2 Next »
/ chess game