Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »
/ Children of the damned

**Alice Morris** · 05 Jun 2010, 12:50

pai posteazal
si sa nu spui ca nu poti sal postezi ca sa nu faci dublu post

**Bella Emily Rose** · 05 Jun 2010, 12:51

Hai Desiree
Vreau nextul acum

**Desiree Rose Goth** · 05 Jun 2010, 13:22

Capitolul 3-A tear,a friend

Mi-am facut loc incruntata printre zecile de elevi.I-am impins brutal cu coatele ca sa ajung pana la dulapul meu incarcat cu carti.Aveam nevoie de caietul de matematica si trebuia sa-l iau rapid,inainte sa ma observe cineva.
Am suspinat si apoi am gemut.Chiar langa locul unde trebuia sa ajung era un grup de 5 fete ce sporavaiau vesele,fara sa le pese ca aproape se suna de ora.Aveam impresia ingrozitoare ca asteptau pe cineva.
Mi-am tinut privirea indreptata spre podea in timp ce luam decizia.Nu-mi placea ca trebuia sa dau ochii cu ele,dar mi-ar fi fost sila de mine daca as fi dat inapoi ca o lasa.Am pasit incet,intentionat,numarand fiecare pas pana la dulapul meu.
Fata din centrul grupului isi ridica capul,privind interesata in jur.
Oh,nu.Ochii ei caprui ma studiara cu viclenie pret de o clipa,apoi trecura la actiune.
Fustita ei roz se infoie in timp ce pasea elegant spre mine.Parul ei blond se rasfira delicat,conturandu-I fata perfecta in forma de inima.Celelalte fete din gasca facura la fel ca liderul lor;incercau sa ma inconjoare.
Chiar am crezut ca ziua asta va fi diferita.
“-Salut,draga”,spuse fata blonda in timp ce afisa un zambet de superioritate.”Ai avut bani ca sa mananci azi?Si ce-s cu hainele astea?”
Doamne,cat o uram pe Lilith Thorton.Atat pentru dispretul ei pentru oamenii saraci,cat si pentru comentariile rautacioase din fiecare zi.
Am continuat sa caut carnetelul din dulap,incercand sa le ignor.
“-Hei!”continua Lilith.”Ma auzi sau esti moarta?”
Am constatat cu satisfactie ca in vocea ei ironica era si un strop de enervare.
“-Alooo!”spuse ea lovindu-ma cu degetul pe spate.”Ai surzit de la atata saracie sau ce?”
Asta era picatura care umplea paharul.Cu ce tupeu putea sa-mi vorbeasca despre…situatia mea?M-am intors infuriata spre fata cu parul blond stralucitor si am izbucnit:
“-Nu poti sa ma lasi dracului in pace odata?!Sunt satula pana peste cap de tine si de tarfele tale.Nu puteti sa plecati nai…”
M-am oprit subit din insiruirea de injuraturi.Ochii caprui ai lui Lilith erau concentrati pe ceva ce se afla in spatele meu.
“-Doamna profesoara,Vivian m-a lovit”, zise fata dramatic,parand ca avea sa izbucneasca in lacrimi de nefericire.
“-Ce am…?”am intrebat eu absenta,in timp ce ma intorceam spre persoana necunoscuta.
“-Domnisoara Taylor,tin sa va reamintesc ca violenta nu este tolerata in aceasta scoala.Si nici injuraturile”,adauga rece vocea.”Va trebui sa mergeti cu mine la biroul directoarei,ca sa discutam problema.”
Nu-mi venea sa cred ce se intamplase.De ce partea neplacuta a vietii mi se arata constant,precum o umbra ghinionista?
Profesoara de matematica se uita incruntata la mine si imi facu semn sa o urmez.In timp ce mergeam pe culoar,am mai aruncat o ultima privire in spatele meu.Si nu era o priveliste prea placuta Tounge

e chipul lui Lilith aparu un zambet satisfacut in timp ce ma arata cu degetul prietenelor ei.
Am oftat si am simtit cum furia se aduna in venele mele asemenea otravii.De ce viata era intotdeauna atat de incorecta?In fond,nu facusem nimic rau.
“-Doamna profesoara,n-am…”,am inceput eu,insa am fost intrerupta:
“-Nu e treaba mea,domnisoara.Va fi hotararea directoarei”,spuse ea hotarata.
In acest fel se spulbera si ultima mea picatura de speranta incarcata cu amaraciune.
Femeia ma conduse chiar langa cancelarie intr-un fel de sala de asteptare.M-am asezat pe un scaun cu spatar de metal si m-am uitat rapid in jurul meu.
Peretii aveau o nuanta inchisa de crem,ce imi amintea de culoarea palida a piersicilor.Intr-un colt al incaperii era un birou din mahon,special facut pentru elevii de servici.In partea opusa a camerei mai era o persoana ce astepta cuminte,insa nu eram destul de interesata ca sa vad exact cine este.
“-Te voi chema cand iti va veni randul”,aduga profesoara in timp ce disparea in spatele usii de la cancelarie.
Ma intrebam ce va discuta cu directoarea si cu ceilalti profesori.
Incercam in general sa ma detasez de realitate,sa ignor asteptarea apasatoare.Pur si simplu ma uitam printre picioarele mele tremurande la covorul gaurit de pe parchet.
Auzeam sunete obisnuite in aer:melodia unui telefon mobil,click-ul mouse-ului,ventilatorul ce producea brize placute.
Nu am mai fost niciodata pedepsita intr-un fel si simteam socul experientei neplacute.De fapt,eram destul de sigura ca nu am mai fost atat de nervoasa in toata viata mea Tounge

almele imi erau ude de transpiratie,iar degetele mi se jucau furioase cu materialul scaunului.
Toata lumea va fi atat de dezamagita de mine…
Simteam cum lacrimile imi tremurau nervoase in ochi.Da,toata lumea va fi dezamagita.Inclusiv mama.Ce ii puteam spune mamei?
Eram atat de inconjurata de griji,incat abia am auzit vocea ce imi spunea:
“-Salut!”
Vocea aceea angelica.Era oare real?
M-am trezit incet din gandurile mele ca sa o vad pe fata ce mi se adresase.
“Frumoasa” nu era nici pe departe cuvantul potrivit pentru a o descrie.Era mult mai mult.
Avea niste ochi mari,albastri,ce exprimau parca nuanta valurilor marii.Parul negru ii cadea in suvite drepte peste gatul palid,urmand apoi linia umerilor.
“-Ma numesc Katherine”,zise ea zambind vioaie.
“-Uh…salut.”
Ce raspuns stupid.Am simtit cum mi se incalzesc obrajii,asa ca mi-am intors privirile in alta directie.
Oricum nu va vrea sa fie prietena cu mine dupa ce ma va cunoaste.Cel putin,nimeni nu a facut lucrul acesta.
Eram atat de singura,atat de parasita.Nu aveam niciun prieten.
O lacrima de neputinta si amaraciune imi fugi pe obrazul drept,iar lucrul acesta nu a scapat neobservat.
Am auzit-o pe Katherine cum se apropia incet de mine.Lua loc in stanga mea si isi puse o mana subtire pe umarul meu.
“-Totul va fi bine”,sopti ea.”Iti promit ca te voi ajuta.”
“-De unde stii tu ce se va intampla?”am intrebat-o eu amarata,in timp ce incercam sa-mi stapanesc valurile de lacrimi.
Ce buna era.Nimeni nu ma consolase pana acum,nimeni nu mi-a mai zis cuvinte atat de frumoase.Fata asta era un inger din toate punctele de vedere.
Tocmai vroiam sa o intreb din ce motiv se afla acolo cand o voce rasuna din camera alaturata:
“-Vivian Taylor,poti intra acum!”
Am tresarit si am inceput sa tremur violent.Katherine imi observa panica si isi puse bratele in jurul meu.O imbratisare calda,ca intre prietene.
Ca intre prietene.
“-Totul va fi bine”,imi murmura ea inca o data.”Pur si simplu ai incredere in tine…”
Cand i-am vazut ochii albastri si luminosi,m-am calmat.Chiar aveam incredere totala in ea.Cum puteai sa nu te increzi in vorbele rostite de un inger?
M-am ridicat de pe scaun si m-am simtit increzatoare in propiile forte.Katherine ma vazu si imi zambi aprobatoare.
Insa imediat ce am intrat in incaperea ticsita cu profesori,inima mi se facu cat un purice.Fiecare ma privea incruntat,cu sprancenele ridicate mult prea sus.
Am inghitit in sec si am asteptat ca furtuna sa inceapa…