Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Close your eyes

Era pana peste cap cu rutina zilnica a castelului. Ore, teme, colegi. Si ziua urmatoare te trezeai doar ca sa o iei de la inceput. Niciodata nu ii placusera rutina si lucrurile considerate normale. Era o ciudata si i se parea...potrivit. Nu ii pasa deloc ce cred altii despre ea. Vantul de afara facea ferestrele sa se cutremure. Avea impresia ca va urma o furtuna sau altceva de genul acesta. In orice caz, nu urmau sa se intample lucruri prea placute.
Hotara ca in acea zi, dupa ore, isi va petrece timpul intr-un loc in care nu mi fusese de mult timp. Camera Necesitatii i se parea tocmai potrivit. Incerca sa treaca neobservata, sau cel putin cat de noebservata poate trece o fata cu parul negru si suvite roz. Desi probabil marea majoritate a lumii se obisnuise si cu asta. Uneori i se parea fascinant cu cate lucruri se pot obisnui oamenii. Atata timp cat pe ei nu ii afecteaza, pur si simplu trec peste. Ajunsa in fata peretelui, isi concentra gandurile asupra unui loc linistit si calduros, genul de loc in care vrei sa iti petreci tot timpul daca este iarna, dar la care nici nu te gandesti daca este vara. Un loc pe care l-ar putea descrie intr-un singur cuvant...pufos. Usa aparu si Viperina apasa clanta. Nu se intampla nimic. 'Grozav, nu putea castelul sa genereze o usa unsa?'. Ma apasa odata, de data aceasta ajutandu-se si cu umarul. Neavand de ales, usa ceda, lasand-o sa intre.
Locul era exact asa cum si-l imaginase. Peretii aveau o culoare bej spre portocaliu, ce te ducea cu gandul la un foc calduros in vatra de acasa. Niste fotolii captusite cu matase rosie te imbiau sa te asezi. Pe o masuta, intr-un colt, se afla o carte si doua cani cu ciocolata calda. In coltul opus se gasea o perna din aceea mare pe care puteai sa te asezi, tot de culoare rosie. Lua cartea de pe masa si se aseza pe perina. Isi scoase bagheta si facu sa apara un foc jucaus in vatra pe care o observa numai dupa ce se uita mai atent la perete, atat era de bine ascunsa. Acum isi creease un mediu unde ar fi putut sa stea zile intregi daca ar fi fost nevoie. Srangand ciocolata la piept deschise cartea. Era un volum lucrat in piele al Calatoriilor lui Jaen Neopritul. Desi mai citise odata aceasta carte, asta nu o impiedica sa savureze primele cinci pagini. Cand sa treaca de a sasea, clanta se misca. Puse cartea si cana langa ea si se uita la usa. Vazu o fata cu o roba mare care intra in camera, rotindu-si privirile. 'Probabil e prima oara aici...'. Intr-un final fata se uita si in coltul ei. O mica tresarire a umerilor ii semnala Viperinei faptul ca fusese, in sfarsit, observata. Parca umblau la ceva curs impreuna. Aylee putea sa jure pe ciocolata calda de langa ea ca fata este in anul trei. Zambi si ii facu discret cu mana.
-Pot sa te ajut cu ceva, sau ai de gand sa stai in fata acelei usi toata ziua. Si ca veni vorba de usa, inchideo! Asta nu e cine stie ce intrunire, unde vi asa de parca ai avea ce cauta. Noi doua in camera asta suntem oricum deja mult prea multe persoane. Sau nu ti se pare?

Viperina astepta calma pana cand fata binevoi sa inchida usa. Nu se putea spune despre ea ca s-ar fi miscat prea repede. Apoi paru ca fata reusi sa termine de procesat ceea ce ii spuse si o inchise. Se vedea clar pe ea ca nu era foarte sigura pe ceea ce avea de facut in continuare. Aylee scapa un zambet in momentul in care ochii fetei se marira la vederea insignei verde cu argintiu. La randul sau, o masura din cap pana in piciore. O fata scunda, cu o roba mult prea mare pentru ea si cu insigna cu bursucul galben. Ei bine, putea sa spuna ca bursucii nu erau animalele ei favorite. Nu ca ar fi avut vreo problema anume cu Astropufii, doar ca ii pareau genul acela de persoane mereu zambitoare si care nu se bagau in certuri. Din acest motiv avea impresia ca nu prea stiau sa lupte pentru ceea ce vor. Mai degraba credeau in "lucruri predestinate" in loc sa isi faca singuri destinul. Desigur, nu erau asa toti. Cunoscuse o persoana, o astropufa, pe care o iubise intradevar. Fusese o fata geniala. Insa intr-o zi a disparut. Desigur, mai primea uneori scrisori de la ea, insa atat de rar incat de-acum mai putea sa o numeasca doar o veche cunostinta. Isi scutura capul ca sa alunge gandurile de genul acela. Layla plecase si nu mai era nimic de facut. Acum avea o alta astopufa de care sa se ocupe. Aceasta zisese ceva, insa Aylee nu era sigura ce...
-Ma numesc Emily, zise fata intinzand mana, desi erau cativa metri intre ele. Probabil ca se gandea ca ea avea sa se ridice ca sa dea mana cu ea sau ceva de genul acesta.
-Ma bucur pentru tine, raspunse ea simplu. Stiam ca o sa vi. Ti-am facut o ciocolata calda, e acolo, pe masuta, zise Viperina cu un zambet malitios.
Nu avea de ce sa ii spuna ca habar nu avusese ca cineva avea sa vina peste ea in timp ce isi savura cartea. Fata merse incetisor catre masa si lua cana in maini.
-Si nu, nu am pus otrava in cana, zise Aylee, in privire strecurandui-se o sclipire de rautate. Ochii cenusii aratau ca cerul de dinaintea furtunii care toccmai a fost luminat de un fulger.