Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Complicated

• Un suras aparu pe chipul fostei cercetase cand ajunse in fata usii; se intoarse spre Ema si o lasa pe ea sa intre prima. Inchise usa in urma ei dupa ce intra si ea, fiind invaluita inca din prag de un miros dulceag, specific acelui bar. Ii era dor de aglomeratia si distractia pe care o intalnea de fiecare data cand venea la Trei Maturi.
  "-Uite acolo o masa libera" murmura ea, vioaie.
  Pentru prima data in acea zi, se simtea plina de viata si dornica de aventura.
  "-Oare Alice e astazi?" continua Bell, intorcandu'se spre Ema.
  Soimeanca aproba usor din cap, cu un zambet.
  "-Teoretic, da" chicoti aceasta.
  
  Se asezara la o masa mica din colt si asteptara; Bell isi dadu jos pelerina lunga si neagra, ramanand in bluza subtire si blugii negri. Isi arunca privirile in jur, analizand lumea din jurul sau. In fata lor statea un grup restrans de vrajitori adulti, care pareau sa discute probleme importante. Iar in stanga lor erau cativa astropufi de la Hogwarts, ce se distrau cu un pergament ce parea vrajit. Voia-buna domnea in cafenea, dovedindu'se a fi chiar molipsitoare.
  
  "-Cu ce va servesc?" intreba o tanara care ajunse in dreptul lor.
  Bell zambi usor incomodata, asteptandu'se sa apara si Alice de undeva.
  "-O ciocolata calda" raspunse ea, repede.
  "-Si un ceai pentru mine.." continua Ema.
  Isi nota cu repeziciune pe carnetel comanda, si dupa cateva minute se intoarse.
  "-Alice Morris nu lucreaza azi?" intreba Bell, privind'o pe chelnerita.
  Aceasta dadu usor din cap in semn de nu, spunand ca era ziua ei libera.

Ema analiza mirosul familiar din incapere. Deja putea identifica parfumul fructelor si isi imagina aroma ceaiului.
Un timp, a privit fetita de la masa alaturata. Avea zurlufi aurii si niste ochi mari si caprui; era o frumusete de copila, iar Emei i se parea cunoscuta. Poate ca o mai vazuse prin Hogsmeade... Nu isi putea aminti.
Chelnerita a revenit cu doua cesti.
" - Multumesc!" zambi firav Soimeanca.
Imediat ce aceasta pleca, Ema se uita la Bell.
" - E totul bine? Pari trista"
Isi simti umerii incordati, cine stie din ce motiv. Dar nu a apucat sa primeasca un raspuns, caci fetia de mai devreme isi incolaci mainile in jurul taliei Emei, iar tanara tresari surprinsa. A rezut ca poate a fost confundata. Se uita cu mirata la copila, apoi isi ridica privirea spre fosta Cercetasa.

• Bell isi ridica usor privirile spre chipul fetitei ce isi incolacise mainile firave, neobisnuit de albe, in jurul taliei soimencei. Zambi, incercand sa realizeze ce anume facea copilul.
  "-Se pare ca te place" chicoti ea, cu glasul scazut.
  Ema zambi, aparent incantata; micuta o privi cu ochii mari si un suras larg; era atat de frumoasa, o adevarata intruchipare a inocentei copilariei intr'o fiinta umana.
  "-Cum te cheama?" o intreba Bell, impreunandu'si mainile pe masa.
  Fetita isi muta ochii pe chipul ei, pironind'o cu privirea; ii zambi timida, dupa care isi desprinse mainile din jurul Emei.
  "-Juliette" raspunse fata.
  
  Avea o voce dulce, pitigaiata, specifica micutilor. Nu erai om daca nu te induiosa tonul plapand, plin de nesiguranta, si totodata dorindu'se a fi indraznet.
  Soimeanca se aseza din nou la masa, incercand sa nu o scape din ochi pe Juliette. Se intoarse spre masa alaturata, la care statea un tanar. Nici el nu parea sa isi scape micuta din priviri, pentru ca ii urmarea fiecare miscare.
  "-Oare or fi rude?!" murmura Bell, incercand sa intrebe astfel incat Juliette sa nu auda.
  Urma o clipa de tacere, in care Ema ridica usor din umeri.
  "-E fratele meu" remarca Juliette, cu o urma de mandrie in glasul vioi.
  
  Fosta cercetasa isi dadu ochii peste cap, zambind; probabil el invata la castel, din moment ce Ema o vazuse pe sora sa atat de des in Hogsmeade. Il analiza pret de cateva minute, incercand sa isi aduca aminte daca il mai vazuse si inainte.
  In cele din urma baiatul se ridica de la masa alaturata si veni spre ele.
  "-Imi pare rau daca sora mea v'a deranjat" spuse el, cu o voce lipsita de inflexiuni.
  Chipul ii era insa strabatut de un suras plin de afectiune cand privi micuta copila; o lua usor de mana si o privi cu blandete.
  "-Nu ne'a deranjat; e un copil minunat" ii raspunse Bell, plina de incredere.
  El clatina usor din cap, cu ochii sclipindu'i de mandrie.
  "-Eu sunt John" remarca tanarul, dupa alte cateva minute de tacere.

OOC: Mii de scuze ca nu am continuat; am uitat de rpg'ul asta.

OOC: Stai linistita ^_^ ; oricum a fost o perioada agitata cu scoala

" - Eu sunt Ema, iar aceasta este Bell" raspunse fata, cu o oarecare retinere in glas.
Juliette isi puse degetele pe masa prea inalta pentru ea. Parca analiza forma comuna a cestilor, maturand cu privirea suprafata lucioasa a mesei. John o ridica in brate, iar fetita se cuibari automat la pieptul sau.
" - Va deranjez doar cu o intrebare, domnisoarelor. Stiti daca este vreo posta prin apropiere?"
Ema clipi de doua ori si-i descrise traseul. Putea ajunge cu usurinta, caci strazile principale din Hogsmeade nu erau intortocheate. Tanarul dadea din cap si spunea scurte"Aha"-uri, adaugate dupa cateva propozitii ale Soimencei.
" - John?" ciripi copila la un moment dat. " Imi poti lua o agrafa ca a Emei?"
Soimeanca a fost oarecum surprinsa ca Juliette retinuse numele. Stia din experienta ca mai toti copiii mici se gandeau la alte chestii cand cunosteau pe cineva, sau se gandeau prea mult la persoana din fata lor ca sa-si aminteasca numele respectivului.
Tanara duse mana in par mai mult din reflex. Nu avea decat clema rozalie, cu un model simplu de frunze de artar. o desfacu si i-o inmana Juliettei, punandui-o in pumnul micut.
" - Poti s-o iei" zambi Ema.
John se incrunta, dar nu a putut spune ceva cand a vazut ochii surioarei lui.

• Micuta lua agrafa, uitandu'se cu atentie la ea; o analiza in detaliu pret de cateva minute, dupa care isi ridica privirile spre chipul Emei si zambi.
  "-Multumesc" sopti aceasta.
  Soimeanca aproba usor din cap, privind'o cu blandete; Bell in schimb continua sa ii priveasca fratele. I se parea foarte cunoscut, si nu avea idee de unde il stie.
  "-Ai terminat Hogwarts'ul?" il intreba ea, cand acesta se asezase la masa.
  John isi pironi privirile pe chipul sau palid si cu o urma de amuzament in glas:
  "-Dap; ai fost sefa Cercetasilor".
  
  Era clar; il stia de la castel.
  "-Dar tu nu ai fost la Cercetasi" chicoti Bell.
  Tanarul o aproba usor din cap.
  "-Am fost la Astropufi; in prima generatie a lui Alice" ii raspunse acesta.
  Abia atunci realizase unde il vazuse de atat de multe ori - in turnul prietenei sale, cand mergea sa o viziteze.
  "-Te vedeam destul de des pe la noi; si pe la bilbioteca, si prin spital" remarca John.
  "-Asa este" chicoti Bell.
  
  John isi indrepta privirile spre sora sa, iar Ema incepu sa rada.
  "-Vreau si eu asa o sora" remarca ea, cu un zambet pe chip.
  Tanarul surase slab si se ridica.
  "-Ar fi timpul sa plecam" spuse el.
  Bell ofta usor si se intoarse spre Ema.
  "-Plecam si noi" continua ea.
  Micuta ii sari in brate fratelui sau; cele doua ii urmara indeaproape, parasind barul.
  "-Sper sa ne mai intalnim" murmura soimeanca, incet.
  John dadu incet din cap in semn de aprobare, iar Juliette zambi vioaie.
  "-Pe alta data" sopti Bell, facandu'le cu mana.
  Se indepartara in lumina blanda a pranzului, care se cernea printre sirurile de nori cenusii.
  
  OOC: Topic Closed!