Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 12 13 14 15 16

/ Compunerile mele

Sper ca nu e nici o problema daca am deschis doua topicuri aici. Daca da, rog adminele sa il stearga.
O sa va pun aici cateva din compunerile mele. Sper sa va placa... Pe acesta deabia am terminat-o. Nu o cititi daca nu ati terminat HP7.


Ploua cu picaturi mari si grele. Un baiat iese din casa trantind usa. Este roscat, dar parul ii este lipsit de viata iar ochii ii sunt inecati in lacrimi. Merge prin ploaie. Asta il ajuta. Il linisteste. Este...ca si cand nu ar mai fi singur. O parte din el a murit demult. Intr-o lupta crunta. Uneori se intreaba...De ce nu a murit si el? De ce nu a cazut pe el tavanul, de ce nu i s-a sfaramat viata intr-o secunda? Merge...nu face decat sa mearga. Nu stie unde a ajuns. Deodata da cu ochii de un gard. Este un gard vechi, brazdat de amintiri si imbatranit de vreme. Ca si inima lui. Baiatul se apropie. La lumina unui fulger vede ceva scris pe lemnul putrezit. Scrie „Fred & George Weasley”. Amintirile il covarsesc. Isi aminteste dimineata aia insorita, cand doi baieti identici s-au semnat aici. Ochii i se umplu de lacrimi. Mangaie cu maini tremurande mica potiune unde scrie „Fred”. „De ce m-ai parasit? Ar vrea sa strige. Nici odata nu a mai fost el insusi... Din noaptea aia...Cand a aflat ca fratele lui geaman a murit. Isi aminteste perfect. Noptile de nesomn si de lacrimi amare. Chiar si acum se mai trezeste tarziu in noapte...Si isi aminteste de ei. Cand erau tineri. Si fara griji. Cade pe iarba umeda. Inima lui nu mai poate indura. Incepe sa planga din tot sufletul. Isi ridica spre cer capul brazdat de lacrimi, si striga cu toata puterea „Freddd!!!! Unde esti??? FRED!!”

Este luna plina. Toata lumea se afla langa lac. Toti isi tineau capul plecati, unii chiar plangeau. O femeie intre doua varste, cu o infatisare de pisica statea in fata lor, tinand in mana o lumanare. Parea ca tine o cuvantare.
-Astazi este o zi de atat de bucurie, cat si de tristete. Acum 1 an, lumea noastra s-a vindecat de un rau. Un rau care ne contamina, ne facea sa ne pierdem speranta in noi si in prietenii si familile noastre. Un rau care se nume Voldemort. Cu pretul a multe vieti, el a fost ucis acum un an de Harry Potter. Ne aflam aici in amintirea celor care au murit. Care s-au sacrificat pentru ca noi sa ducem o viata lipsita de griji. In memoria lui Sirius Black, Albus Dumbledore, Alastor Moody, Fred Weasley, Severus Snape, Nymphadora Lupin si Remus Lupin. Sa ne amintim de cei care au fost curajosi si loiali. Sa ne amintim de cei care au lupat pana in ultimul moment. Sa ne amintim de ei, si sa le cinstim memoria!Nu ii uitati pe cei care au luptat pentru noi! Amintiti-va!
-In memoria lor! Repetara toti.

Stiu ca nu sunt minunate, dar asta mi-a venit sa scriu si asta am scris...

Frumoase
Bravo

Un voal intunecat acopera totul. Toate sperantele, toate visele. In urma ramane doar durerea. Acum o secunda victoria parea aproape. Acum e inghitita in lacrimi fierbinti. O vraja, o lumina a curmat totul. O lumina verzuie i-a stins lumina vietii. A cazut... si nicicand nu se va mai ridica. Voalul flutura nepasator. El si-a facut datoria. L-a inghitit, l-a dus departe de noi. Un baiat plange intr-un colt. Un barbat suspina intraltu-l. Dar buzele lor formeaza acelasi cuvant. Acelasi nume, la care de acum inainte nu va mai raspunde nimeni. „Sirius” murmura ei. Dar degeaba o fac. Viata s-a scurs din el. Acum sta nemiscat, incremenit pe vecie in spatele voalului care il ascunde de privirile altora. Buzele usor tuguiate indica faptul ca el a ras. A ras de curand. Dar nu va mai rade. Nu ne va mai lumina fetele cu glumele lui, S-a dus...pentru totdeauna. Fata lui a pastrat expresia fetei. Usor batjocoritoare, dar buna la suflet. Si o va pastra in continuare. Si daca o sa se intample vreodata ceva...si nu o va mai avea, noi o sa o gasim undeva. Undeva unde nimeni nu se poate atinge de ea. In inima noastra. In suflet, in memorie. Nimeni nu va putea sa ne-o ia! Asa ca ridicati-va si strigati „Sirius Black”. Cinstitii memoria acestui om care a trecut prin atatea, si care a murit aparandu-i pe altii. Nu uitati...Este mort, dar nu este uitat! In memoria lui SIRIUS BLACK!

Frumoase, dar triste.

Wow, multumesc mult
O sa mai pun una. Nu e prea inspirata dar mie imi place....


O lacrima, un suspin, si gata. Te intrebi: Doar atat? Nu, nu este doar atat! A murit, dar surasul ei va ramane cu noi pentru toata viata. In inima noastra. A murit cand trebuia sa stea acasa. A luptat cand nu ar fi trebuit. Dar noi ne vom aminti mereu de parul ei roz, de fata ei vesela. Ne vom aminti cu drag de nazbatiile ei, vom revedea cum darama lucrurile. Dar acum nu mai e. A murit pentru a ne face noua o viata mai buna. A luptat pentru ca Binele sa invinga. Dar moartea ei nu a fost in zadar! Noi am invins, si ne vom aminti mereu de ea. O pata de culoare in intuneric. Un suras intre lacrimi. Dar nu trebuie sa fim tristi! A murit exact cum a vrut! Aparandu-ne pe noi, alaturi de cea mai draga fiinta a ei: Lupin! Doar o strafulgerare verzuie! Totul s-a terminat repede. Viata ei s-a sfarsit, dar amintirea ii va danui in timp. Dar a lasat in urma ei un prunc, o speranta de viitor. Asa ca nu mai fiti tristi! Stergeti-va lacrimile! Ea nu ar fi vrut sa va vada plangand! Fi-ti veseli si sinceri, cum a fost ea, si amintirea ei v-a danui. Daca tineti la bine, si la pacea in lume, duceti-va mana la piept si strigati „Nymphadora Tonks”.

Vreau sa pun aici o poveste de dragoste. Este trista dar nu prea reusita ^^.



Era intuneric bezna. Fata se plimba singura pe malul apei. Totul era atat de linistit! Luna stralucea cu putere. La lumina ei observa pe cineva langa lac. Se apropie. Acel cineva se intoarse. Era un el. Se uitara pentru o clipa fermecati unul la celalalt.
-Buna. Sunt Carlos, se prezenta baiatul zambind.
-Iar eu s-sunt Lisa, sopti fata.
-Lisa...Ce nume frumos. Ca si tine, mumura el mangaindu-i fata. Se apropiara unul de celalalt. Dupa cateva clipe de sovaiala se sarutara. Au stat mult timp privindu-se, tinandu-se in brate.La un moment dat fata se departa.
-Trebuie sa plec, spuse ea sarutandu-l din nou.
-Bine. Dar vin-o maine la mine acasa. Nu pot sta mult fara tine.
Cei doi consimtira sa se intalneasca a doua zi. Cum ajunse acasa fata se culca fericta, ganduindu-se la iubitul ei.
A doua zi era foarte insorit iar pasarelele ciripeau fericite. Fata se aranja, dorind sa isi impresioneze iubitul. Ajunse la el acasa si batu la usa. Nu raspunse nimeni. Fata apasa pe clanta si usa se deschise. Intra in casa, cautandu-si iubitul. Intr-un final il gasi in gradina. Dar nu era singur. Se saruta ca alta fata. Lisei i se umplura ochii cu lacrimi. Se intoarse si incepu sa alerge spre las. Baiatul o vazu si se lua imediat dupa ea.
-Lisa, stai, asculta-ma! Totul a fost o inselatorie pusa la cale de Andreea. Eu pe tine te iubesc! LISA!
Dar fata nu il asculta. Ajunse la lac si se scufunda in el. Cand o ajunse din urma baiatul era prea tarziu. Fata se inecase. De durere Carlos lua o funie si se spanzura deasupra lacului, langa iubita sa. De atunci lacul se numeste "Lacul suferintelor" si este un loc nefast pentru tinerii indragostiti.

Sper sa va placa.Stiu ca e scurta, dar nu prea ma pricep sa fac povesti lungi. Si am mai facut acum inca ceva, un fel de scurta compunere in engleza. Nu ma prea pricep la engleza. asa ca este posibil sa aiba o gramada de greseli.

"Avada Kedavra!" and all it's finished. A green light and that's all. One tear, one sigh...and he falled down without life. But on his face you can see something different. You can see hope. Hope for tomorow. Hope for a batter life. That is why he is death. Because he wonted for us a batter life than he had. He fought for us to be free. He met dead with his arms opened. For us! So lets honored his memory! Let's fight foward for liberty! Let's prove that he doesn't died in vane. For REMUS LUPIN!!!

Ce frumoase sunt povestile.. dar prea triste |_| o sa incep si eu sa scriu povesti de dragoste ; )) dar sper k nu o sa ma apuce perioada lacrimilor sa scriu ka aia mor ma rog... poate. Doar k este o chestie micutza...
Povestile de dragoste ar trebui sa fie mai lungi. Adik, aia se vad ji sunt impreuna. De obicei, se mai... scufunda na povestile. Astfel incat sa incepem sa urlam efectiv ca aia mor. sau cv de genu ma rog...

vrei sa ma faci sa plang?
o sa ajungem ca in reclama aia cu romanii care sunt cei mai tristi oameni de pe golob bravo, scrii frumos!

O sa pun aici doua compuneri care se refera la dragoste. Le-am facut cand eram indragostita lulea de un coleg. Sunt cam nereusite, dar deh, eram indragostita : ))

Clipele trec incet ca melcul. Simt o rasuflare in ceafa mea. Ma intorc. Si te zaresc pe tine. Tie, care inainte nu iti pasa de mine, ti-am dat inima mea. Vrei sa ma saruti. Ma dau cu un as in spate. Nu vreau sa ma atingi. Nu vreau sa imi frangi iarasi inima. Nu vreau sa ma mai las amagita de tine. Nu vreau sa mai sufar...Nu vreau sa te mai vad. Dar te iubesc. Te iubesc nespus. Te iubesc mai mult decat viata insasi. Vreau sa ma strangi in brate si sa ma saruti. Nu stiu ce sa fac.Picioarele nu ma mai tin. Cad pe nisipul fin. Incep sa tremur si o lacrima imi cade pe obraz. Tu te apleci. Imi iei mainile in ale tale. Imi stergi lacrimile si ma saruti. Ma imbratisezi si imi soptesi la ureche ca nu ma vei mai face sa sufar niciodata. Imi spui ca ma iubesti si ca vrei sa fi cu mine pentru tot restul vietii.

Atunci eu deschid ochii si ma uit intr-ai tai.Imi dau seama ca tot ce spui e adevarat. Imi dau seama ca ma iubesti. Si mai presus de toate, imi dau seama ca de acum inainte nu o sa mai fiu singura, pentru ca te am pe tine.

Asta ar fi una. Si cealalta...

O lacrima... Doar o lacrima. Se prinde de geana mea. Ma uit in jur. E apusul. Eu inchid ochii. Ma trantesc in iarba si plang. Plang cum nu am mai plans niciodata.

Plang pentru ca nu ma iubesti. Plang pentru ca nu iti pasa de mine. Tu stu ce simt pentru tine. Dar nu spui nimic. Esti rece ca gheata. Ma lasi sa sufar. Plang pentru ca, oricum ai fi, si orice ai face, eu tot o sa te iubesc. Ceilalti imi spun sa te uit. Dar nu pot. Am incercat de nenumarate ori. Dar fara rost. Nu pot trai fara tine. In nenumaratele clipe in care sunt singura ma gandesc la tine. Ma gandesc cum ar fi sa ma iubesti....sa ma strangi inbrate. Stiu ca imi fac iluzii de sarta. Nu o sa fie asa niciodata. Niciodata nu o sa ma iubesti. Incerc sa imi zic ca sunt prea buna pentru tine...dar nu e asa. Stiu ca nu e asa. Nu esti cel mai tare su cel mai frumos. Chiar daca ai fi, nu pentru asta te iubesc, ci pentru felul tau de a fi, de a te purta, si mai ales, te iubesc pentru ca...esti TU!

A doua reflecta mai mult ce simteam know, sunt oribile. Dar le faceam ca sa ma descarc pe ceva. Stiu cum vroiau colegele sa le citeaasca si dupa ce le citeau se uitau asa la mine, cam ciudat, si imi spuneau "Diana, tu chiar ai innebunit de tot" Eh, atunci chiar eram nebuna : ))