Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 12 13 14 15 16
/ Compunerile mele

Charlizze Di Rino · 07 Jan 2008, 12:39

bravo, Dar termina cu pesimismul asta....

Avril Arakawa · 07 Jan 2008, 13:58

Nu s-a terminat

Intorc ultima fila. Citesc ultimul cuvant. "S-a terminat", imi zic eu. Dar nu pot sa cred. Mangai pagina. Ii simt mirosul obisnuit. „Asa au fost toate”, imi zic eu. „Magice. Dar acum s-a terminat”. „Dar cum sa se termine?” ma intreb eu. Nu se poate sa se sfarsit. O lacrima imi apare in ochi. Nu o gonesc. O las sa curga. Dupa secunde de chin se desprinde de pe geana. O urmaresc cum aluneca in neant. Intr-un final ajunge la destinatie. Cade pe ultima fila, cea a durerii. Curge, impastiind cuvintele. Nu se mai intelege nimic. „Dar nici nu vreau sa inteleg ceva” imi spun eu. Arunc cartea in cealalta parte a camerei. Cade, deschizandu-se la mijloc. Ma ridic. Pornesc spre ea. Clipele treceau, si eu tot nu ajungeam. Afara se auzea ploaia. Cate o picatura solitare mai ajungea pe pervaz. Si atunci se auzea „Pic! Pic”. „Este cantecul lor” mi-am zis eu grabind pasul. Ma simteam ca intr-un labirint. Nu mai stiam unde sunt. Nu mai ajungeam la carte. Totul era diferit.... Intr-un final am ajuns. M-am aplecat. Am apucat cartea cu blandete. Am intros-o. Am inchis-o. Timpul trecea atat de greu! M-am uitat la ea. Nu puteam sa cred ca e ultima. Nu acceptam. Am ridicat-o si m-am dus la raft. M-am uitat la el. La loc de cinste se aflau 6 carti, frumos asezate una langa alta. Langa ele mai era loc pentru numai o carte. M-am uitat la cea pe care o tineam in mana. Am mangaiat cotorul. Apoi incet, am pus-o pe raft. M-am departat. Dupa ani de zile raftul acela parea complet. Nu mai era loc pentru nimic. Am clatinat din cap. Nu vroiam sa accept ca se sfarsise. Am strans cartile unele in altele. Dupa cinci minute de munca m-am departat iarasi. Doar ca de data asta eram multumita. Langa cele 7 carti mai era un loc. Micut, dar exista. Am zambit. „Nu s-a terminat”, mi-am zis eu. „Nu atata timp cat exista speranta”. „Speranta pentru viitor”.

Compunerea asta am facut-o pentru ca eram suparata ca s-a terminat HP.

madalina_97 · 07 Jan 2008, 16:05

frumose compuneri doar suna triste

Avril Arakawa · 07 Jan 2008, 17:18

Quote:"Avada Kedavra!" and all it's finished. A green light and that's all. One tear, one sigh...and he falled down without life. But on his face you can see something different. You can see hope. Hope for tomorow. Hope for a batter life. That is why he is death. Because he wonted for us a batter life than he had. He fought for us to be free. He met dead with his arms opened. For us! So lets honored his memory! Let's fight foward for liberty! Let's prove that he doesn't died in vane. For REMUS LUPIN!!!

Asta nu e pesimista. Ba chiar din contra, iti spune sa lupti in continuare. Si nici celelalte nu sunt. Zice sa le cinstesti amintirea, etc. Poate triste, dar pesimist inseamna sa te gandesti la lucruri rele. Nu e chiar ce am facut eu aici. Daca faceam o compunere pesmista puneam "Vaiii, daca o sa se intample" sau "Vaiii ce rau a fost". Nu asta am vrut sa exprim, ci din contra, chiar daca sunt triste. E o diferenta intre a fi trist si a fi pesimist.

Iris Black · 08 Jan 2008, 00:01

Deci as vrea sa pot spune ceva care sa te critice(critica ajuta,si nu..nu sunt rea),dar nu am ce.
Iti asterni pe hartie(calculator,dar mrg) foarte frumos sentimentele si chiar am senzatia ca le traiesc pe unele..deci superb,really ^^(and i dont usually say that )

Avril Arakawa · 08 Jan 2008, 18:41

Multumesc mult Iris Kiss

Eu scriu doar ce simt. I have a new one. E in engleza, deci are multe greseli, dar mie imi place cum suna. Hope you like it ^^

Everything round is dark. Is heard a sob. A person weeps in a corner, Near she it found out a senseless person. Or not… Isn’t senseless. He is to calm. Too gated along with the world. Is dead. He was a man between two ages, with black addle hair the and hazel worm eye, but now without life. The person from corner is raised. It was a young boy. Is bent about the dead body. With tearfulness in eye whispers it:

"Why did you left me just now, when I need holds?" said Harry and then embraces him."Please, don’t leave me alone again, godfather!" Saied the boy weeping. "Why all the persons who try to protect me die?"Shouts he. Why? "I promise you that I’ll defeat Voldemort. For you, and for all the people witch gave their life protecting me."

Stiu ca toate sunt scurte, dar pur si simplu nu pot sa fac compuneri lungi....

Avril Arakawa · 14 Jan 2008, 19:19

O lumina verde.Atat apare pe cerul de azur. Soarele este ascuns de nori albi si moi, iar totul pare linistit. Dar nu e asa...In cer totul este calm. Pe pamant se duce o lupta apriga... In mijlocul acelei lupte se afla o persoana. Sta nemiscata pe jos... Nu mai respira. Ma uit la fata ei. Avea pielea fina, si ochii de cel mai pur albastru. Parul ii curge in rauri pe umeri. Este un par bogat, de un mov aprins. Dar acum fara viata. Deodata imi dau seama cine e.

-Nuuu.... TONKS!! Strig eu deznadajduita. Deodata se aude un strigat. „Avada Kedavra” zice o voce rece. Un trup cade inert langa Tonks. Este un barbat. Un barbat cu parul saten, si cu ochi mari, caprui, dar acum lipsiti de viata. Ochii mi se umplu de lacrimi. „Lupin” soptesc eu. Nu mai suport sa ma uit la ei. Ma ridic. Dar peste tot acelasi lucru...

Intr-un colt viata unui baiat cu par rosu ca focul este sfaramata. Intr-altul un barbat in varsta cade jos fara suflare. Peste tot numai crime. Incep sa alerg. Merg ca pe un culoar. Peste tot apar imagini cu oameni morti. Oameni pe care ii stiu, si la care tin. „Sirius!” strig eu uitandu-ma cum un barbat cadea fara suflare peste niste trepte. „Nu Mody!” „Nuuuuuuuuu”strig eu. In jur numai durere. In jur numai moarte. O lumina verde se indreapta spre mine. Ma nimereste direct in piept. Cad la pamant Sunt moarta. Dar poate ca in datorita acelui somn vesnic voi scapa de tot. De toata durerea!

Sper sa va placa. Nu este ca in HP, adica nu am spus cum scrie in carte ca mor unii. Asta este viziunea mea.

Iris Black · 19 Jan 2008, 04:58

Uh,intense ^_^
Imi place, mi-a trimis fiori pe shirea spinarii cand am citit:''Un trup cade inert langa Tonks. Este un barbat. Un barbat cu parul saten, si cu ochi mari, caprui, dar acum lipsiti de viata. Ochii mi se umplu de lacrimi. „Lupin” soptesc eu. Nu mai suport sa ma uit la ei. Ma ridic. Dar peste tot acelasi lucru...''

^_^ Like it...sad,dar expresiv...keep writing xD'

Avril Arakawa · 02 Feb 2008, 00:05

Fulgere...Tunete...Lacrimi amare.. Atat se vedea..Atat era in jur. Nimic altceva decat durere..Nimic altceva decat moarte.
George iesi din casa. Parul altadata rosu ca focul ii era castaniu si incalcit acum, iar ochii lui minunati erau inecati in lacrimi amare. In lacrimile pierderii...In lacrimile durerii si ale suferintei. Nimeni nu il intelegea...Toti ii spuneau sa uite. CUM sa uite? Sa uite ca el a supravietuit? Se simtea murdar. Se simtea ca un tradator. Cum sa uite ca din doi el a ramas? In milioanele clipe de lacrimi amare se intreba „De ce nu eu? De ce nu am murit eu in locul lui?”. Chiar asa...De ce?
Merse cu pasi tarsiti prin curte...Hainele ii erau imbibate in apa, dar fata lui nu era inecata de apa ploii, ci de lacrimi... Nu mai putea. Nu mai reusea sa supravietuiasca. In el se dadea cea mai crancena lupta. Cu cel mai amar castig. George se indrepta. Stia ce va urma. Nu ii era frica. Era doar trist. Trist ca se va termina asa. Se uita in urma. Vizuina era vesel luminata, si dinauntru se auzeau rasete. Nimeni nu stia unde e...Nu vroia sa le provoace si mai multa suferinta, dar nu putea....Nu putea sa mai traiasca asa...
Merse pe carare. Pe cararea pe care mersesera impreuna de atatea ori...Dar acum era singur. Singur pentru totdeauna. Dar in cazul acesta, cat insemna totdeuna? O frantura de secunda? Sau o viata intreaga? Pentru el era tot una...Tot durerea umplea timpul...Inchise ochii si se rasuci pe loc. Simti un vant care ii mangaia bland chipul. Cand redeschise ochii, dadu doar de moarte. Peste tot morminte...Peste tot lacrimi. Peste tot suferinta. Ajunsese intr-un cimitir.
Merse printre pietrele funebre. Erau cu sutele, dar ochii lui cautau doar una. Intr-un final o gasira. Era frumoasa, din marmura neagra. Langa ea se afla o poza cu doi baieti identici, care zambeau.
„In timpul vietii am fost mereu impreuna. Fie ca asa sa fie si dupa moarte” isi zise si rasuci bagheta. In mana lui aparu un pumnal. Arunca bagheta. Aceasta cazu cu zgomot pe pamantul mort. George inchise ochii... Totul se termina repede. Striga cu putere „Fredddddddddd” si o facu. Intr-o fractiune de secunde totul se termina. Pumnalul cazu la pamant. Trupul lui inert cazu peste mormantul fratelui sau. Pamantul il inghiti, ducandu-l langa Fred. In timpul vietii nu au fost despartiti. Nici dupa moarte nu va fi altfel.
Singurul lucru care dovedea faptul ca fusese cineva acolo, in afara de cutit si bagheta, era sangele. Pe pamantul negru se formase o propozitie, din sange de rubin. „Forgive and Remember”

Tocmai am terminat copunerea asta. Sunt intr-o stare melancolnica, si tocmai m-am certat cu o prietena, deci probabil ca e trista si nereusita. Si e cea mai lunga pe care am facut-o pana acum...Dar whatever....

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout « Previous 1 … 12 13 14 15 16 //  / Compunerile mele

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 … 12 13 14 15 16
/ Compunerile mele