Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului
« Previous 1 2 3 Next »
/ Consequences

**Rosalie Vivienne Alden** · 03 Feb 2011, 20:07

Am oftat zgomotos. Da,intr-adevar,totul a fost din vina mea. Acum eram fericita ca Bell isi revenise,ca era in viata. Dar...avea prea multe rani. Cred ca va trebui sa stea o bucata buna de timp in pat in Aripa Spitalului si eu voi sta aici fiindca va trebui sa imi cer iertare de mii de ori. Nici acum nu pot sesiza cum am reusit cu 'indemanarea' mea sa o lovesc in frunte cu acel balon-ghiulea. Era prea mult pentru mine,zilele acestea au fost un chin cumplit. Daca nu erau problemele interminabile cu Porrin si Lestrange trebuia sa se intample ceva care sa ma faca sa ma simt vinovata. Daca Bell nu isi va reveni pana deseara nu mi-o voi ierta niciodata. Si avand in vedere ca are atat de multe rupturi ma indoiesc ca se va face bine curand.

**Bell Evans** · 03 Feb 2011, 21:38

Bell isi privi piciorul badajat si ofta; ii va lua zile intregi pana va reusi sa mearga din nou. Cu toate potiunile pentru sudarea oaselor, fractura era destul de grava. Stia asta, la fel si Meredith. Iar coastele rupte, credea ca erau vre'o patru, aveau sa stea si ele mult timp sub un bandaj elastic.

Macar fruntea era ok; sau tampla. Nici nu stia unde se lovise. Pardon - Unde Rose o lovise . Stia ca avea sa faca haz de necaz cu ea, de indata ce avea sa inceapa cu scuzele. Normal ca nu trimise intentionat acel balon spre ea. Totusi, mai avea putina minte cat sa nu faca asta.

"-Haide, mai" chicoti cercetasa.
Rosalie ofta.
"-Daca ai de gand sa stai asa pana ma fac bine..si cred ca va dura destul de mult..mai bine ma lipsesc de compania ta" mormai Bell.
"-E adevarat; are nevoie de cineva care sa o inveseleasca" intari Meredith.
"-Rosalie" chicoti Bell.
"-Imi pare rau" sopti ea.
"-Stiu..dar mai stiu ca nu ai facut'o intentionat; iar acum sunt bine" replica Bell, zambind.

**Rosalie Vivienne Alden** · 03 Feb 2011, 22:25

Poftim? Cred ca era o gluma nesarata. Eu pana acum m-am ingrijorat pentru ea,iar ea avea chef sa rada? Cu ce am gresit de trec prin asa ceva? Adica era pe cale sa moara si daca nu ar fi venit Meredith sa ii bandajeze fruntea si nu i s-ar fi oprit sangele ea acum ar fi fost...plecata dintre noi. M-am uitat ciudat la ea dupa care i-am spus:
"Cred ca mingea aia te-a afectat putin!"
Stiu ca era bine daca nu o durea si voia sa se simta bine,dar imi era frica de faptul ca ar putea sa se simta din nou rau de la atat de mult ras si prea multe miscari. Apoi am adaugat serioasa:
"Si ai face bine sa stai intinsa in continuare..!"
Am ramas ingrijorata,dar ea se pare ca nu ii trecuse spiritul de gluma..

**Bell Evans** · 04 Feb 2011, 12:44

Bell continua sa rada; acum ajunsese si Rosalie doctor?! Nu era de ajuns Meredith? Cea din urma o privi pret de cateva clipe si dadu usor din cap; o expresie serioasa i se intipari pe chip, iar Bell inceta sa rada. O data cu asta, interveni si o durere muta, dinspre coaste. Ofta indelung si pipai oasele.

Erau sfarmate; sau cel putin asa se simteau.
"-Trebuie sa iei asta" sopti Meredith, intorcandu'se cu o sticla fumurie.
Potiunea pentru oase; cercetasa se supuse si bau intreg continutul lingurii.
"-E groaznica" mormai ea.
"-Stiu..toti se plang" chicoti Meredith.
"-Ah, urasc sa fiu pacient!" remarca Bell, dandu'si ochii peste cap.

Greseala fatala - si asta durea. Incepuse sa'si simta fruntea grea, iar privirile i se incetosau din cand in cand. Nu vroia sa pice lata din nou, dar se simtea epuizata. Simtea cum intunericul o atrage din nou in bratele lui, si inchise ochii. Cu o fluturare de gene, o amorteala ii cuprinse intreg corpul obosit.

**Rosalie Vivienne Alden** · 04 Feb 2011, 17:33

Am observat faptul ca Bell nu se simtea prea bine din nou. Eram sigura ca excesul de ras pe care l-a avut ii va face rau din nou. Nu ma ganfeam ca o sa doreasca sa glumeasca tocmai cand se simte atat de rau. Loviturile ei erau grave si asta doar din cauza mea. Cand am observat ca s-a intins din nou pe pat m-am bucurat ca in sfarsit tinuse cont de ce i-am spus eu si Meredith-din priviri, dar m-am si intristat fiindca se simtea vizibil mai rau. Nu stiam daca acea potiune pe care verisoara sa i-a dat-o o va ajuta in vreun fel insa speram sa si fie asa. Mi-am mutat privirea catre ea si cu vocea joasa pe care o avea momentan Bell imi spuse:

"Pleaca,du-te odihneste-te!"
"Nu plec nicaieri!",am spus eu hotarata si nu avea cum sa ma faca sa ma razgandesc oricum .

**Bell Evans** · 05 Feb 2011, 13:06

Cercetasa simti cum intreaga fiinta ii urla din cauza durerii; nu vroia sa o faca pe Rosalie sa se simta prost, dar ii venea sa urle si ei. Coastele pulsau atat de dureros, incat durerea din frunte nici nu mai conta. Iar piciorul strans in atele incepea sa se inflameze..simtea cum sangele pulsa sub greutatea celor doua atele din lemn, asa ca deschise ochii si o cauta pe Meredith din priviri.

"-Stiu ca doare" sopti ea, apropiindu'se.
Bell clatina usor din cap.
"-E prea strans..imi opreste circulatia" mormai aceasta.
"-Nu are cum" replica Mer, inspectand atela.
"-Daca iti spun" ofta Bell.
Ar fi vrut sa se ridice chiar ea si sa vada ce e in neregula; dar stia ca nu in stare.
"-Acum e mai bine?" sopti Meredith.

Mult mai bine..isi simti din nou piciorul, fara durere de data aceasta; coastele in schimb erau in curs de..sudare si probabil de aceea o dureau in halul ala. Zambi usor fortat si se intoarse spre Rose.
"-Sunt bine" sopti ea, incet.
Rosalie ofta.
"-Sincer..chiar sunt" chicoti cercetasa.

**Rosalie Vivienne Alden** · 05 Feb 2011, 18:40

Doar nu aveam sa o cred. Cum putea sa imi spuna ca este bine dupa o asemenea lovitura si o asemenea cazatura? Asa ceva era bineinteles,imposibil. Voiam sa vorbesc cu ea,dar imi era oarecum rusine pentru fapta mea. Stiam ca minte ca este bine si asta doar ca sa ma faca pe mine sa nu ma simt prost. Dar eu stiu ce consecinte a avut fapta mea,desi logic ca nu am vrut sa ii fac asa ceva. Ar fi fost culmea! Mi-am indreptat privirea catre ea si i-am spus:
"Nu esti bine!"
Aceasta insista , dar eu stiam ca nu e asa. Mama este Vindecatoare si stiu cat de cat treaba cu medicina Vrajitoreasca.

**Bell Evans** · 05 Feb 2011, 22:32

Bell o privi pe Rosalie si ofta; stia probabil cat de vinovata se simtea. Dar incerca sa o faca sa se simta mai bine. In fond, ea cazuse de pe matura. Rosalie nu facuse decat sa trimita un balon-ghiulea care se indrepta spre capul sau..nimic mai mult.

Chicoti slab cand isi aminti intamplarea; probabil fusese foarte amuzanta, cand a cazut de pe matura. Macar nu o vazuse nimeni - cu exceptia lui Rosalie. Si chiar daca ar fi vazut'o. Tot aia era; cazuse..toata lumea mai cade. Bine..poate nu asa des ca ea. Dar asta era deja partea a doua din poveste.

"-Am cazut comic tare?" sopti ea.
Ceva din glasul sau o facu pe Rosalie sa zambeasca ironic.
"-La asta te gandesti tu?!" intreba ea.
"-Aa...da" chicoti Bell.
"-Sincer..esti cu capu' rau de tot" mormai tanara.
"-Stiu Si ma mandresc cu asta " chicoti Bell.

**Rosalie Vivienne Alden** · 05 Feb 2011, 22:57

Ma gandeam intruna cand ii va trece aceasta stare de rau,dar privirea ingrijorata a lui Meredith nu imi dadea prea mari sperante. Cu siguranta va mai sta putin la pat in Aripa Spitalului. Mi-am mutat din nou privirea catre Bell. Se pare ca astazi avea chef de glume incontinuu. Adica noi ne gandeam cum sa facem sa ii fie cat mai bine,iar ea ne lua peste picior. Intr-adevar lovitura o afectase putin dar sunt sigura ca ii va trece imediat. Totusi este destul de bine ca are chef sa rada, astfel nu se mai gandeste la durerea provocata de sudarea oaselor. Stiam ca atunci cand isi va mai reveni ma voi simti putin mai bine,dar acum vinovatia asta nu mai imi dadea pace.

**Bell Evans** · 05 Feb 2011, 23:03

Cercetasa inchise ochii, simtind nevoia sa ia o pauza; de ajuns cu glumele, macar pentru moment. Simtea cum moleseala ii cuprinde tot corpul. Era mai bine totusi..durerea disparuse aproape in totalitate. Potiunea pe care i'o daduse Meredith incepu sa'si faca efectul calmant. Era atat de recunoscatoare, incat s'ar fi dat jos sa o imbratiseze.

Nu stia insa ca Mer ii daduse de fapt o potiune ca sa doarma; incerca sa nu alunece in intuneric, dar cu fiecare rasuflare se simtea mai molesita, pana cand in cele din urma inchise ochii si adormi. Era atat de bine; se simtea libera, de parca si'ar fi parasit propriul corp.

Nu se mai auzea niciun sunet in jurul sau; tacerea inghitise intreaga camera. Nici macar ea nu se mai vedea. Intunericul devenise dintr'o data odihnitor; era perfect. Dupa atatea lucruri ingrozitoare, putea sa se odihneasca in sfarsit. Desi stia ca avea sa se trezeasca dupa cateva ore, vroia sa profite din plin de acele clipe.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului « Previous 1 2 3 Next » //  / Consequences

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului
« Previous 1 2 3 Next »
/ Consequences