Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »

/ Coridorul de la etajul 7

Rosalie parea destul de schimbata.
- Bun... am soptit. Azkaban...
M-am apropiat si am ingenuncheat langa Porrin. I-am luat repede bagheta si m-am ridicat. O sclipire fugara. Am ridicat privirea ca sa observa lipita... oarecum... un fel de cusca. Era destul de micuta, iar zabrelele aveau spatii largi intre ele. Sigur nu era pentru noi si daca ar fi fost... ei bine... Abia putea intra un caine in ea. Si totusi... Era ceva acolo, ceva ce sclipea.
- Wingardium Leviosa! am spus, indreptandu-mi mana.
Obiectul se misca, dar se bloca in zabrele.
- Accio! am strigat incapatanata, dar tot nimic.
Trebuia cumva sa ajung acolo. Daca as fi avut-o pe Artemait... Artemait! Bufnita mea! Eu eram o bufnita! Sau, ma rog, puteam fi.
M-am retras in spatele armurii, ferindu-ma de privirea lui Rose. Doar cateva secunde mai tarziu, m-am inaltat spre cusca. Mi-am strecurat aripile destul de usor printre zabrele si m-am chinuit sa desfac cu ciocul micutul "nod".

Ma uitam la acea "bufnita" cu uimire. Imi dadusem seama in mare parte ca e Ema. Dar aceasta dilema o voi afla mai tarziu daca Ema va fi dispusa sa imi povesteasca cate ceva despre ceea ce se intamplase acum cateva secunde.
Acum aveam de gand sa aflu ceea ce va face ea.
Ma uitam la ea si am rostit:
-Ce faci?...
Dar ea deja era destulde departe de mine...Asteptam sa se intoarca si sa imi explice tot.

"Gata!" mi-am zis triumfatoare cand micul obiect se dezlega dintre zabrele. Prinzandu-l cu piciorul, am planat spre Rosalie si PUF!
Ma simteam ciudat sa stau iar in picioare. Am ridicat mana in care tineam obiectul. Arata precum un oval metalic inconjurat de mai multe cerculete verzui. Am intins mana spre Rose.
- Am vazut-o sus... am spus absenta. Oare ce poate fi?
Rosalie imi arunca o privire scurta. Ma bucurasem ca ma recunoscuse, dar sigur trebuia sa-i dau o explicatie.
- Sunt un animag... am zambit timid.

Ramasesem fara cuvinte,eram uimita ,dar in acelasi timp si fericita deoarece imi dadusem seama ca Ema are incredere in mine...
Am fost in stare sa spun doar:
-Aaa.Wow.Dragut.
Probabil nu o zisesem foarte convinsa ,dar chiar eram .
Apoi mi-am amintit de intrebarea ei si am cercetat cu atentie acel obiect:
-Nu stiu,sincer nu stiu...Dar voi incerca sa deslusesc...

Am zambit. Porrin mormai inconstient in spatele meu.
- Shush! am soptit inutil.
Apoi mi-am indreptat bagheta spre micul obiect.
- Alomora! a spus plina de incredere. Nimic...
Deci nu avea "usite" ascunse.
- Um... Accio interior? ... Eh... Merita sa incerc!

Ma uitam amuzata la Ema cum incerca sa afle misterul acelui obiect.
Mie nu-mi venea nici o idee de ceea ce ar putea sa fie...Ma gandeam,ma razgandeam...Si totusi,nimic.
Asteptam ca Ema sa mai faca vreo miscare in timp ce ma uitam la acel asa-zis Porrin care acum era aproape inconstient...
Daca privirile ar putea ucide ochii mei sigur ar face o victima acum...Pe Porrin.

- Bine, bine... m-am imbufnat. Am inteles. Nu trebuie sa stiu ce e cu tine! Cel putin, nu inca!
Nu era dubiu, chiar ii reprosam obiectului.
- Minunat! am bombanit. Sa vobesti cu lucrurile din jurul tau e primul pas spre nebunie!
M-am uitat insistent la micutul oval.
- Ah! Poti te rog sa faci ceva? Nu mai sta acolo ca un... ca un obiect ce esti!
Ma comportam prosteste si stiam asta. Cu un mic poc, obiectul straluci.
- Cred ca faci misto de mine? am mormait.

Ma uitam amuzata la Ema. Imi placea firea ei. Probabil ca si eu as fi vorbit cu obiectul...
Apoi i-am spus:
-Hei,nu-ti fa griji. Suntem intr-o Lume a Magiei. Noi facem magie.
Am zis chicotind.
Apoi din acel obiect iesi un sarpe si mai..ceva...DE fapt era un sarpe ,o iluzie..Apoi a luat o anumita forma si mi-am dat seama ca este semnul lui..Voldemont.
Apoi am rostit nervoasa printre dinti:
-Acum sunt sigura ca e un Devorator! Nemernicul....

- Devorator devorator, dar chestia asta a fost educata! am soptit uimi, privind ceea ce semana cu un norisor verzui.
Inelele incepura sa vibreze. Obiectul se inalta cativa centimetri in mana mea, apoi inelele au inceput sa se roteasca in jurul ovalului. Imi amintea mult de o nava extraterestra.
Se auzii un suier prelung din interiorul sau. Din cine stie ce motiv, il asociam cu un tipat de agonie. M-am uitat in spate spre Porrin.
- Cred ca trebuie sa-l ducem la un profesor sau ceva... am spus nu prea interesata, ce-i drept.
Ma fascina chestiuta din palma mea.

-Da. Il vom duce imediat. Dar acum te-as ruga sa lasi chestia aceea jos din mana . Este un obiect Intunecat ,iar acesta este semnul lui Voldemont.
In timp ce asteptam o reactie de-a Emei mi-am mutat din nou privirea spre acel barbat care il ucise pe Jake.
Pentru un moment m-am intrebat cum poate avea un asa suflet,apoi am spus mai mult pentru mine:
-Aaa,da,nu are suflet!
M-am dus langa el si i-am ridicat maneca sa vad semnul...
Apoi cu o voce putin ragusita am soptit:
-Incendio!
Doream sa vad reactia,dar apoi cand l-am auzit tipand imi amintisem ca am jurat ca il voi face sa plateasca printr-un mod drept. Si am spus:
-Finitum Incantare!