Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Count to six and die

OOC: Me and Carsten

Isi lua un rucsac vechi si isi indesa in el niste mancare si niste apa apoi isi lua la revedere de la parintii sai si pocni din degete. Aparu in Padurea lui Dean dupa sase secunde chinuituare. Nu ii placea deloc senzatia Disparitiei si niciodata nu reusise sa se obisnuiasca cu ea.
Porni la drum printre copaci admirand natura inghetata. Iarna era anotimpul sau preferat si nu conta cat de frig era; nimic nu ii putea opri aceasta drumetie daca se poate numi asa deoarece nu era prima data cand mergea in Padurea lui Dean. Mai fusese acolo cu ceva timp in urma si ii placuse mult. Acum avea in sfarsit timp sa fie acolo singura, putand sa faca orice fara sa fie deranjata. Incepu sa fredoneze o melodie apoi sa cante in toata regula. Nu mai cantase de mult si era activitatea ei preferata. Ii parea rau ca nu avea si un pian prin apropiere.
-My mouth was a crib, and it was growing in lies, I didn't know what love was on that day, my heart's a tiny bloodclot I picked at it, it never heals it never goes away. I burned... se opri deodata, tresarind cand auzise un zgomot printre copaci.

• In aer se simtea un miros puternic de sange si fum ca si cum in urma cu cateva minute avusese loc un masacru,un razboi. Cativa corbi isi luara zborul de pe crengile copacilor,inaltandu-se in vazduh. In spatele lui Odette se contura o silueta,apoi,doua maini scheletice,reci,o prinsera de talie. '' Bau!''
  Reactia ei fu una potrivita atmosferei. Dupa ce auzi tipatul scurt,individul isi dadu jos gluga de pe cap,lasand la iveala un chip palid. Era el. '' Mi se pare mie sau Rea-Credinta a inceput sa se caiasca,devenind mai vulnerabila? Tipi ca o muiere. Oh,stai.Asta si esti.'' O privi superior,plin de mandrie. Reusise sa o sperie,chiar si pentru cateva clipe. Parca erau in Scufita Rosie,el jucand rolul lupului. Culmea,in urma cu cateva zile,chiar vanase cativa lupi in acele zone. Oare ea se intalnise cu vreunul? Nu,se intalnise cu el,si asta era de ajuns deocamdata.

Odette marai cand auzi ca "tipase ca o muiere". Avea sa plateasca mai tarziu pentru acele cuvinte. Un atac pe la spate avea sa fie perfect, tot ce trebuia sa faca era sa astepte momentul potrivit.
-Oh... pai imi pare rau ca m-am speriat ca o sa fiu rupta in bucati de vreun animal, spuse viperina printre dinti.
Ofta apoi il imbratisa strans spunandu-i ca ii fusese dor de el chiar daca parea foarte greu de crezut, il considera un prieten foarte bun si in urma tuturor tampeniilor pe care le facuse tinea la el ca la un frate. Incepu sa mearga nedorind sa stea pe loc si sa inghete si il indemna pe Carsten sa o urmeze. Nu ii strica putina companie.
-Si ce de aduce prin zona asta? intreba curioasa scotand din buzunarul de la geaca un pachet de tigari si o bricheta.
Isi aprinse o tigara, bucurandu-se de gustul amarui al fumului. Il servi si pe Carsten cu o tigara intre-bandu-l daca fumeaza.

• Lua o tigara si o aprinse deasemeni,tragand cateva fumuri. Gustul era groaznic. Clar,erau tigari ieftine dar stia ca Malfoy-ii nu isi prea lasau copilasii sa isi faca de cap. Ce bine ca era un Wildrig!'' Ca si tine. Ma distez. In singuratatea mea. Desi dat fiind faptul ca te-am intalnit,inseamna ca suntem singuri ...da' impreuna. Vorba tatei.'' Mai trase doua-trei fumuri,reusind sa termine tigara in mai putin de cateva clipe. O servi apoi dintr-ale sale. Pall Mall,nu se compara. O ardea cu tutun si o stingea cu whisky de obicei,dar acum nu stia daca Odette avea alcool la ea. O privi putin,asteptand orice reactie din partea tinerei Viperine.

Odette zambi cand puse o tigara de la Carsten intre buze. Nici nu se compara.
-Super, spuse viperina placut surprinsa. Eu trebuie sa fumez prostiile astea pentru ca celelalte mi-au fost confiscate, mormai apoi luand inca un fum.
Isi dadu rucsacul jos din spate incepand sa caute prin el ceva de baut. Nu neaparat de sete ci mai mult pentru a se incalzi. Scoase o sticla de Jaggermeister si doua pahare inamanandui-le lui Carsten. Nu se mai obosi sa il intrebe daca dorea sau nu pentru ca deja stia raspunsul. Lasa rucsacul in zapada in timp ca turna in paharele din plastic apoi baga sticla la loc si isi puse apoi rucsacul pe umar.
Savura bautura pana la ultima picatura apoi il privi pe Carsten cu coada ochiului. 'Acum e momentul' isi spuse in gand. Sari pe el luandu-l prin surprindere si reusind sa il tranteasca in zapada. 'Nu-mi vine sa cred ca am reusit' isi zise stupefiata in gand.
-Asta e pentru ca mi-ai zis ca tip ca o muiere, spuse Odette cu rasuflarea taiata.
Acum se luptau prin zapada ca doi copii de cinci ani Odette reusind intr-un final sa il prinda usor de gat. Incepu sa il gadile si se bucura atat de tare de moment incat nu o auzi pe mama ei strigand-o pe numele complet si asta era de rau iar faptul ca nu o baga in seama avea sa fie si mai rau.

• O simti pe Odette sarindu-i in spate. Adio pofta de bautura,da-i si lupta baiete! Nu era ca si cum ar fi stiut ca Oddy il ataca pentru a-l ucide,era o joaca. Nu ar fi ranit-o prea mult,era fata pana la urma,iar el nu dadea in fete. Vrajile erau o exceptie,de obicei dar nu vroia sa foloseasca pe ea un Cruciatus,doar pentru un joc. Se simti atins in zona gatului. Proasta miscare. Era foarte vulnerabil cand venea vorba de gatul sau asa ca se simti parca imobilizat.
  ''Vreau la mamiiii!''
  O dadu la o parte incepand sa rada in hohote. Nu o observa pe Karin Malfoy,mama Odettei. Femeia se apropie in liniste,dar cand ajunse in fata lui scapa lucrurile din maini.
  '' B...Benjamin Wildrig?Tu?'' – spuse ea cu voce tremuranda
  Carsten se ridica repede,facand semnul de pace,a la extraterestrii – pe scurt isi lipi ultimele respectiv primele doua degete de la mana stanga,zambind larg.
  '' Actually,I'm Carsten. Incantat sa va cunosc,doamna. Dar ce s-a intamplat? Pareti cam palida.''

Karin nu raspunse doar se uita suspicios la Odette care se ridica de pe jos scuturandu-se de zapada.
-Ce faci aici, mami? intreba inghitind in sec.
-Ti-ai uitat cortul, mormai Karin apropiindu-se de ea cu un pachetel in mana.
Odette il lua iar dar il scapa imediat la picioarele mamei sale deoarece ii tremura mainile foarte tare. Se intelegea foarte bine cu mama si nu avusesera niciodata probleme deoarece Odette nu mai indraznea sa spuna nimic cand ii vedea acea privire si era gata sa fuga mancand pamantul.
-Voi doi nu va intalniti, nu? intreba apoi Karin.
Odette se uita la ea de parca era nebuna apoi la Carsten si incepu sa rada.
-Nu, nu ne intalnim, Carsten o sa se insoare. Dar care ar fi fost problema daca ne-am intalni? Daca stau bine sa ma gandesc am fost un cuplu pentru hmmm cat Carst? Saptezeci si doua de ore? intreba Odette razand.

• Doamna Malfoy privi putin speriata inspre Carsten dar acesta ii facu semn ca nu se intamplase nimic intre ei. Nimic prea exagerat. Se vazu apoi nevoit sa spuna ceva care sa o linisteasca intru-totul pe femeie.
  - Bine ca a fost doar atat. Nu ma vad ca facand parte din onorabila ta familie.
  - Apropo de familie,ai un frate,nu? Ce mai fac Ben si Alesia?
  Tanarul vrajitor privi putin surprins inspre femeia din fata lui. Nu crezuse vreodata ca familia lui avea asemnea tangente cu Malfoy-ii. La urma urmei,parintii sai nu ii povestisera niciodata ca ii cunosteau pe sotii Malfoy. Mh,aflii lucruri noi in fiecare zi!
  -Tata este bine,ca intotdeauna. Cu paharul langa el,inecandu-si amarul in bautura. Iar mama si fratele meu nu mai sunt printre noi,din pacate.
  La auzul acesto cuvinte,mama Odettei simti o oarecare ameteala ca ii cuprinde trupul. Nu se asteptase ca unul din gemenii Wildrig sa moara atat de tanar iar Alesia,mama celor doi,parea sa fie o femeie extrem de puternica. Multe lucruri se schimbasera de cand ea nu mai vorbise cu tatal lui Carsten.
  - El e cel care a fost mancat de viu,in spate la Borgin and Burke's,nu? Imi pare rau. Defapt,sa lasam asta. Odette,Carsten,desi stiu ca e frig a-ti face bine sa luati loc.
  Carsten lua loc pe zapada. Oricum era ud si infrigurat,ce rau ar mai fi facut cateva grade in minus si alte cateva degete degerate? Oh,chiar nimic! Plus,nu puteai refuza un Malfoy,mai ales o femeie. Ar fi fost ca si cum ai fi insultat toata rasa Intunecatilor. Iar el era un Intunecat,un pur-sange. Ar fi fost mai rau decat dezertarea. Privi apoi spre Odette,care executa ordinul fara a mai sta pe ganduri.
  - Baiete,te-ai nascut in 3 iunie 1981,asa-i? Carst dadu din cap in semn afirmativ,putin nedumerit. Din pantecul meu. - continua femeia.
  Tanarul ramase putin uimit apoi incepu sa rada,crezand ca era cea mai buna gluma a anului.

Odette nu stiu ce sa spuna pentru cateva clipe apoi incepu si ea sa rada tinandu-se cu mainile de burta.
-Mama, nu e intai aprilie, spuse apoi viperina printre hohote.
Karin isi dadu ochii peste cap spunand pentru a doua oara ca si Carsten era copilul ei. Brusc nici Carsten nici Odette nu mai radeau, Odette isi intoarse privirile spre el analizandu-l din cap pana in picioare.
-Stai... stai... deci tu ai fost o... -Karin ridica din sprancene- o mama buna, spuse repede Odette neindraznind sa continuie cu ce voia de fapt sa spuna. Am avut o relatie cu fratele meu, murmura apoi Odette socata.
Nu stia ce sa mai spuna iar o rosie era mic copil pe langa fata ei. Ii venea sa il ia pe Carsten la bataie dar stia ca el nu avea nici o vina. Isi ascunse fata in maini incepand sa injure. Nu stia exact pe cine injura dar acum facea tot posibilul sa se calmeze.
-Linisteste-te draga se putea si mai rau, spuse Karina venind langa ea punandu-i o mana pe umar.
Odette intelesese perfect la ce se referea mama sa si se gandise deja la asta.
-Ah... Doamne... mormai Odette ridicandu-se in picioare ducandu-se in fata lui Carsten.Stii mereu mi-am dorit un frate, dar nu credeam ca o sa am unul, in nici un caz unul mai mare,spuse privindu-l in ochi.

• O privi pe Odette,spunandu-i ca sentimentul era reciproc apoi privi inspre noua lui mama. Intotdeauna o considerase pe Alesia Wildrig ca fiind mama lui,asta pentru ca avusese grija de el si il salvase de nenumarate ori insa acum realiza ca isi indeplinise datoria de mama doar de teama sotului agresiv si alcoolic,care ar fi ranit-o daca fiul lui cel mare ar fi fost macar zgariat.
  – Si de ce nu ai fost langa mine in acesti aproape 31 de ani?,intreba el,privind-o rece
  – Eram prea tanara. Aveam doar 17 ani iar tatal tau era deja casatorit. V-a scos din pantecul meu si v-a pus in bratele ei. Oh si da, Malfoy banuieste. Nu esti in padure la plimbare,nu?
  Barbatul privi rusinat in pamant. Nu degeaba mentionase despre placerea cu care tatal sau consuma alcool incontinuu. Il daduse practic afara din casa,spunand ca Natalie avea sa ramana cu el. La fel si copilul sau,cand acesta avea sa se nasca. Tot ce avea acum erau hainele de pe el,contul de la Gringott's si cobra regala ce se ascundea mereu in hainele sale. Nat si copilul din pantecele ei se aflau inca in conacul Wildrig.
  – Malfoy te va accepta. A spus oricum ca ar dori sa il cunoasca pe liderul Sfintilor Mortali. Nu intreba,am vazut insemnul de pe gat. Cred ca ii va placea sa aibe un fiu. Ben nu a fost niciodata genul familist,asa-i?
  Accepta fara sa clipeasca. O casa mai mare,o familie adevarata,bani cu care sa isi creasca propriul fiu si cu care sa aibe grija de Natalie. Eventual mai multi aliati pentru Sfintii Mortali si o pozitie sociala mai buna. Merita toate aceste lucruri.