Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

1 2 3 4 5 Next »

/ Crystal hearts

Si iarasi este frig, si iarasi lumea-i plina de pesimism, si doar el singurul merge pe drum cintind ca un scapat dintre nebuni. Jimmy. Jimmy, cum de ai ramas in tara asta plina de negativism si nu ai plecat in Hawai de sarbatori? Mereu visase ca sa plece undeva la caldura atunci cind toti amicii lui vor sta si vor ingheta de frig prin apartamente. Cu toate ca era un ger sprinten pe afara nu prea arata pregatit de iarna baiatul. Geaca era decheiata de fular nici pomina, capul in bataia gerului, macar isi luase incaltamintea potrivita.

Cu catile pe cap, mergea singurel pe drum si ar fi vrut ca cineva sa sinta tot ce simte el acum. Da ii lipsea timpitul acela care-i facea viata mai colorata iarna si in alte anotimpuri. Se bateau cu bulgari exact ca si copii cei mici, se tolaneau in zapada se mai si bateau, se duceau pe lac si faceau a crape gheata sub picioare, se trageau unul pe altul in apa, o data avea sa-l omoare caci il tinuse prea mult sub gheata. Ce vremuri bune erau, chiar si atunci cind el deja nu mai era singur tot se distrau impreuna. Ca si doi frati facuti de niste parinti nu prea intregi la minte.

Chiar ii era putin trist si nici chiar sutele de fete de prin preajama lui nu-l puteau consola, nu aveau ele cum sa-l inlocuiasca pe celalat nebun cu ochii albastri. Nici o data nu-l intelesese, dar nici nu o sa-l inteleaga. De ce si-a lasat prietena cind era atit de fericit, de ce a renuntat la libertate si viata usoara, de ce are doua diplome de studii superioare si cum le-a obtinut? Probabil ca nici o data nu avea sa priceapa ce-i in capul lui.

• Cu ajutorul baghetei curata zapada din curte imediat si zambi satisfacuta ca nu depuse nici mult efort si curtea arata splendid. Se gandi ca daca ar fi fost o Incuiata probabil i-ar fi luat ore sa stranga zapada si la cat de norocoasa e ca s-a nascut vrajitoare. Isi dadu ochii peste cap din instinct si intra in casa, se imbraca cu o pereche de blugi, o bluza alba si peste paltonul alb, iar in jurul gatului un fular alb si o pereche de manusi negre. Hosmeade..Hogwarts..Hogsmeade..Hogwarts, unde sa se duca? Intr-un final se hotara.
  
  - Hogsmeade! Spuse ea incantata privind in jurul ei cum totul era alb, ningea tot mai tare si zapada devenea tot mai abundenta. Iarna ii placea, mereu fusese pe gustul ei si de aceea venea de cele mai multe ori in locurile unde se depunea tot mai mult zapada, in Hogsmeade si deobicei in Rusia, acolo chiar era multa zapada. Isi afunda mainile in buzunarele paltonului si vazu in apropierea ei o bancuta, dadu zapada de pe ea si se aseza privind in gol.

Mergea incet fara ca sa deranjeze pe nimeni absolut. Cind din senin vazuse doua manusi negre ce plutesc in aer si dau al o parte zapada de pe o bancheta. Vazuse multe minuni, dar nu astea. Apoi desupra manusilor aparuse o suvita de par rosie care levita. Isi freca mai bine ochii si realiza ca nu era o fantoma sau ceva de genul, era o nebuna imbracata tot in alb. Chiar atit de tare vroia sa se piarda in spatiu? Nicico data nu-i intelesese pe ciudatii de teapa ei. De ce vroiau sa dea cineva peste ea, sa o omoare pentruca nu a vazut-o? Cu toate ca era nebuna lui ii placeau acest tip de fetite cu fustite, sau in cazul nostru in pantaloni. Se apropiase de ea fara ca sa-si schimbe dispozitia. Luase un bulgare de zapada in prealabil si dupa ce trecuse de ea il arunca nimerind-o. Sarbatori fericite! O spusese cu sarmul lui firesc, si zimbetul acela demonic.

Ar fi vrut sa fie mult mai politicos cu fetele sa fie galant, gentil ca si "frate-sau", dar nu se primeste mereu exista acel micut draculet in el care-l facea sa fie enervant, aiurit, neplacut, dar totusi iubit si adorat, daca reuseai sa-l cunosti mai bine.

• Isi intoarse privirea insa se feri instinctiv cand observa un bulgare venind inspre ea si apoi direct tinta catre umarul ei. Se uita in stanga si in dreapta ca sa vada cine o lovise si isi opri privirea catre un baiat, apoi auzi aceea urare de Craciun, "Sarbatori fericite", poate pentru el nu pentru ea. Nu mai prea sarbatoarea Craciunul, Pastele sau sarbatorile astea de cand singura persoana care ii mai ramasese aproape era Nina, pana si Artimei plecase.
  - Poate pentru tine, nu pentru mine. Ne cunoastem?
  
  Spuse ea usor nedumerita de faptul ca el se parea ca o cunoaste si ea nu. Spera doar sa nu aiba "pierderi de memorie" caci asta era grav, insa nu-si amintise sa fi dat cu capul de ceva sau sa se loveasca la cap, sau lucruri de genul. Si nici macar sa fi fost aplicata o vraja pe ea, poate ca pur si simplu nu retinuse chipul baiatului, sau fusese ceva nesemnificativ.

Waw asta fusese descoperirea secolului, daduse de persoana pe care nu crezuse sa o mai vada vreo data. I se lungise zimbetul amintindu-si ultima discutie cu Arty la aeroport. Trebuia sa aiba grija de pustoaica asta, prin orice mijloc. Luase castile de pe cap pentru a o auzi mai bine, prinsese doar ultimul cuvint, dar nu era de azi si intuise ce-i spusese. Se apropie cu pasi marunti si putin saltareti. Puse miinile la spate si strimba putin buzele. Da ne cunoastem, eu sunt viitorul tau iubit. Cu o expresie foarte serioasa pe chip, avea permisiunea acesta de la ex-ul ei, desi fata nu era deloc in gusturile sale. La capitoulu fete el si Arty nu s-au potrivit nici o data si asta se va intimpla doa cind va veni sfirsitul lumii, daca aveau sa traiasca pina atunci.

Facuse citeva cercuri in jurul ei uitinduse la ea. Frate, cum puteai sa iubesti o ciudata? Sa stii ca nu voi cu ea, nici daca trimiti un tanc sa ma stearga de pe fata pamintului. Mereu vorbea cu el, dar in ultimul timp discuta cu Arty, si ce reusea sa memoreze ii scria in scrisori. avea deja una trimisa si astepta raspuns. Stia ca scrisoarea ajungea intr-o zi, dar Arty scria romane, ii placea sa alcatuiasca poezii si alte timpenii.

• Isi arcui ambele sprancene si pufni intr-un ras haotic, zicand:
  - Oh da, si probabil vom stapani lumea impreuna. Spuse ea gesticuland cu mainile in aer insa le afunda din nou in buzunarele paltonului, sincer sa fie nu era in apele ei si nu avea chef de glume prostesti, se saturase de ele pana peste cap.
  - Daca ai chef sa faci misto de cineva, eu nu sunt persoana potrivita. Cauta pe altcineva. Spuse ea si il dadu mai deoparte, devenise incomoda toata chestia asta si in plus nu avea chef sa-si foloseasca bagheta.
  - Si poti sa nu te mai invarti ca un titirez in jurul unei banci. Spuse ea usor nedumerita ca baiatul inca se invartea, insa dadu absenta din umeri si se hotara sa-l ignore, poate avea sa plece. Insa nu voia sa-si verse furia pe el, altfel nu ar fi stiut ce-l astepta, si era sigura ca nici el nu voia sa stie.

Stapinim...lumea...impreuna? Asta era ceva de domeniul fantasticului, nu s-ar fi legat in vecii, vecilor cu o asemnea ciudata ca sa stapineasca lumea. Plus el deja era stapin pe un intreg univers, cel al femeilor, barbatii nu-l prea interesau. De unde Arty luase ca el s-ar putea indragosti de pustoaica asta, el tindea la ceva mult mai sus?. Nu prea dause atentie urmatoarelor cuvinte ale fetei si nici nu observa ca se invirte in jurul bancii pina in momentul in care ea nu pomenise niste cuvinte de acel gen.

Ah da scuze, m-am dezorientat putin cind ai inceput sa vorbesti. Stii se mai intimpla atunci cind vrei sa transformi vorbele cuiva intr-un zumzet. Fireste ca ultima propozitie nu ar fi spuso cu voce tare nici o data, dar nu dispunea de informatii cum ca piciul din fata lui avea abilitati de genul cititul gindurilor, sau scotocirea prin mizeria din capul cuiva, si da la el in cap era un dezastru total si permanent. Altii aveau toate gindurile puse pe policioare, amintiri de la virsta cutare, evenimentul cutare, persoana cutare, cosul pentru amintiri nefolositoare. La el totul era nefolositor si totul trebuia sa fie acolo, fara a sorare pe culori si tipul de pete.

Isi amintise brusc o stofa dintr-un poem, era poemul lui preferat scris de unicul poet pe care-l mai citea, Artimei.
Si iarasi vii,
Si iar te duci,
Ca frunza cind suspina
Si zimbetul tau nu-l uit
Imi este dor de tine.
Printesa mea sa nu ma uiti,
Cind razboiul vine,
Caci voi fi la granita
Cu gindul tot la tine.
Perfecta poezie, dedicata fetei ce statea prin preajma lui.

• Isi arcui ambele sprancene si apoi se ridica de acolo, zicand:
  -Grozav, acum...daca ai terminat de vorbit, ma retrag. Spuse ea politicoasa, fara sa para ca vrusese sa-l jigneasca, nu era in intentia ei insa lipsa lui de bune maniere probabil o deranjase, asa ca mai bine se retragea. Se ridica de pe banca incet si isi scutura paltonul de praf si zapada apoi isi adanci din nou mainile in buzunare si o lua in directia catre magazinele din Hogsmeade, era sigura ca avea sa gaseasca unul deschis.
  
  Brusc, baiatul cu care se intalnise..si care o enervase, nu statea bine cu nervii si nu-i placea sa fie calcata pe coada, ii aminti de Artimei. Insa nu stia de ce, probabil trebuia sa-l de-a uitarii si pe el, probabil nu avea sa se intoarca prea curand...sau cel putin la ea, trebuia sa-si traiasca viata in continuare indiferent de circumstantele care veneau, iar ea era o luptatoare. Poate ca inauntrul ei nu putea sa treaca peste asta, insa inafara o facea..fie ca voia fie ca nu.

Pufni nonsalant si continua sa-si vada de drum, totusi nu-i spusese cine este, de fapt pe ea nici nu o interesa prea tare. O fi el atit de vesel si timpit, lipsit de maniere, dar oamenii veseli au cel mai trist suflet si el nu era o exceptie. Stia ca insemna sa pierzi persoana iubita, mai ales cind ea te lasa si se marita cu cel mai mare dusman al tau. Arty nu facuse asta, dar totusi o lasase singura atunci cind ea ave anevoie de el, iar asta o sa fie mereu, fetele o sa aiba nevoie de umarul unui baiat indiferent de motiv, sau chiar si fara motiv.

O lua in directia opusa, fara ca sa se mai intilnesca cu ea. I se paruse ciudata, sau doar se transformase de cind ramasese singura. Ar fi trebuit sa vorbesca cu ea mai mult, dar daca va fi necesar ii va trimite o scrisoare, spera sa nu se ajunga la asta. Oricum Arty ii era ca si un frate si nici nu se putea gindi linistit la un asemenea scenariu in care el trebuia sa se intilneasca cu Julieta la discutii. Ei doi erau uncile rude al lui, adica persoanele pe care el le-a indicat ca rude in fisa personala. Dause din mina ca sa se duca gindurile negre. I se facuse putin foame si decisese sa se duca la noua cafenea ce se deschisese de curind, era un loc linistit, si aveau niste prajituri superbe. Cu pasi rapizi se duse acolo pentru a linisti stomacul.

• Isi continua drumul privind dansul fulgilor de zapada, ii se parea unic, chiar daca poate parea ca o fetita de gradinita sau cineva care vazuse zapada pentru prima oara. Insa nu era asa, iarna era anotimpul ei preferat..insa nu neaparat si sarbatorile. Parintii ei murisera in Ajun de Craciun, era ca si cum o parte din ea murise odata cu ei, aceea parte care nu avea sa o recupereze niciodata. Se adanci in gandurile ei si brusc simti ca ii se facu foame, sau pur si simplu frig si avea nevoie de o ciocolata calda belgiana, alba exact cum ii placea ei.
  
  Deschise usa de la prima cafenea care o gasise, insa il observa inauntru din nou pe tipul cu care se intalnise. Il ignora si se aseza la masa opusa cu mult lui, isi dadu jos paltonul si se lasa in bluza alba care ii evidentia tenul destul de mult, si isi puse bagheta pe masa. Chelnerita venise sa-i ia comanda, asa ca puse la comanda exact de isi dorise: ciocolata calda, care venise destul de repede. Lua o gura si apoi observa un ziar langa ea, era Profetul zilei, de ce sa nu-l citeasca? Era pe ziua respectiva, deci il prinsese bine.