Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

1 2 3 Next »

/ Crystal Wings

I se parea ei dar pana si fata isi lasa garda jos intr-un fel sau altul. Nu putea intelege ce este in regula cu ea si cu Hawkeye. Adica ea nu avea nimic dar pana la urma ce dorea sa faca? Se uita intrebatoare la ea in timp ce isi masa fruntea iar cand incepu sa vorbeasca, Cassie incepu sa asculte foarte atenta, incercand sa inteleaga ceva. Vazand oftatul fetei pana si a se simtea prost in acel moment. O asculta pana la capat iar dupa incepu sa se joace cu degetele si sa isi muste buza din cauza stresului pe care il simtea in acel moment. I se parea ca cerrul este peste ea si este extrem de greu iar fata trebuia sa il dea jos sau sa ii reziste.
- Pai.... am inteles asta doar ca am o problema. Inteleg asta dar pana la urma orice om greseste si din asta nu trebuie sa omoram pe cineva. Poate ca ar trebui sa inteleaga asta, nu merita sa se simta prost pentru o greseala. Chiar inteleg Ema doar ca imi ceri sa astept in timp ce eu deja m-am certat cu el. Ce mai pot face? Sa astept ceva care s-ar putea intampla cand termina el ultimul an? Pare ciudat! Oricum nu vreu sa se revanseze cu nimic. Personalitatile noastre nu sunt compatibile si am inteles, spuse ea oftand usor.
Nu era ea genul de persoana care sa lase lucrurile asa imediat pentru ca era incapatanata si ambitioasa dar la acest caz simtea ca nu mai avea de ce sa mai munceasca si trebuia sa il lase asa pana la urma.

• Pentru o clipa, se uita ciudat la Cassie, intrebandu-se de unde stia de greseala lui Hawk. Pentru ca era destul de sigura ca nimeni... Ah, corect! Irine. Ema ofta usor. Da, isi amintea acum cand Hawkeye spusese ca si Irine stia, desi destul de vag, ca el facuse o greseala intr-o misiune de a Ordinului. Insa ce se intamplase dupa nu parea sa stie nimeni. Nimeni in afara de ea si Hawkeye, cei implicati direct in problema. O privi analizator pe Soimeanca din fata sa, incercand sa-si dea seama daca era sau nu bine sa-i spuna povestea. Nu ii era frica cum ca fata ar putea sa spuna si altora. Era destul de convinsa ca daca o va ruga, Cassie o sa pastreze ce afla doar pentru ea. Insa asta nu era secretul Emei ca sa il poata spune mai departe. Fie... Macar de data asta. Situatia dintre Cass si Hawk era destul de grava.
  " Nu e vorba de greseala aia, draga mea. Hawkeye a invatat sa traiasca cu ideea. Doar ca, dupa ce s-a intamplat asta, soarta i-a ras in nas. Cei impotriva carora am luptat nu au uitat de el, iar cand li s-a oferit ocazia, intreaga poveste s-a terminat. L-au prins si l-au torturat. Si vorbesc cat se poate de serios si de practic pot. L-au torturat in adevaratul sens al cuvintelor, nu e doar o metafora pe care o folosesc. Pustiul a avut o gaura in piept doua zile. A avut un umar dislocat. Noroc cu medicina magica de a reusit sa se recupereze repede. Insa psihic, e inca socat. Si crede-ma cand iti spun ca nu e usor sa treci printr-o astfel de experienta. Eu nici macar nu am reusit sa ma apropii de oameni cand am patit-o, cu aproape doi ani in urma. Am trait ca un animal in padure"
  Ii venea usor sa vorbeasca detasat acum despre evenimentele prin care trecuse, desi inca se simtea o nota tremuratoare in vocea ei. Se uita la Cassandra, sperand din tot sufletul ca fata sa priceapa ce vroia sa-i spuna.
  

O asculta cu atentie pe fata si nu ii venea sa creada ca Hawkeye chiar patise asta. Pana la urma baiatul avea mare nevoie de ajutor si nu trebuia sa fuga sau sa izoleze de oameni. Dar ma rog, pana la urma Ema statuse izolata intr-o padure. Nu prea putea sa ii spuna ceva lui Hawkeye. ORicum se pare ca actionase foarte prost si nu trebuia sa faca asta. Ofta usor iar dupa se uita cu atentie la Ema. Nu stia ce sa zica dar pana la urma a iesit la suprafata ca Cassie gresise pana la urma. ISi recunostea greseala, asta era normal iar acum trebuia sa tina secret asta. Era sigura de acest lucru dar putea face asta.
- Ohhh nu stiam. Se pare ca pana la urma tot eu am gresit cel mai rau si va trebui sa imi cer scuze de la baiat. Oricum poti sta linistita pentru ca nu voi zice nimic cand vine vorba de asta. Macar asta sa fac mai ales pentru ca mi-ai zis si in al doilea rand pentru el deoarece eu am gresit si va trebui sa ma revansez cu ceva, spuse Cassie zambind dulce
Nu stia ce sa mai spuna sau sa mai faca. Era inconjurata dar era sigura ca trebuia sa isi ceara scuze chiar daca ii placea sau nu.

• Era mandra de reusita ei. De faptul ca putuse sa se tina tare pe pozitii, ca reusise sa-si blocheze absolut orice imagine terifica din minte. Le traise o data, le retraise in cosmaruri de zeci de ori. Nu mai avea nevoie de ele acum. Nu mai putea. Numai ideea camasii ei albe imbibate de sange si mainile ei inrosite de lichidul vital al unui prieten. Al unui om ce era mai mult de atat. Al unui om ce nu ii era ca un frate, ci mai degraba ca un fiu. Pentru ca in clipa in care toata nenorocirea se intamplase, Ema se gandise ca nicio mama nu merita sa-si ingroape pruncul. Tremura scurt, dar reveni in prezent.
  " Nu e nevoie, Cass. Nu e nevoie sa te scuzi. Cred ca as fi reactionat la fel in situatia ta"
  Ema isi musca buza, dandu-si seama ca ar fi reactionat la fel cand ar fi fost la varsta Cassandrei. Acum probabil doar si-ar fi scos bagheta si l-ar fi proptit pe Hawkeye de perete, maraind unul la altul ca niste caini turbati. Huh... Atata timp cat nu il vazuse pe Hawk in toata mizeria lui era ok. Cassie nu avea nicio imagine care sa-i pateze visele.
  Simti o nevoie brusca de a schimba subiectul inainte de a continua sa-si analizeze gandurile si sa se gandeasca la masacre.
  " Spune-mi despre tine" murmura Ema.
  

Parca tot din jurul ei incepu sa se destrame sub propriile sale picioare. Nu isi putea imagina niciodata lucrurile pe care i le zisese Ema. O auzii cum incepe sa vorbeasca iar cand auzii ca nu este nicio problema, Cassie zambii dragut dar totusi fals. Stia ca gresise dar nu stia ce putea face in aceasta situatie dificila. Doamne cateodata chia era un copil mic care nu isi dadea seama de orice este in jurul sau? Pana la urma, ea nu prea avea de unsa sa stie ce patise baiatul dar nici nu trebuie sa fie atat de rea cu el. Se uita la fata cand incepu sa vorbeasca si statu putin pe ganduri. ce putea sa zica despre ea? Deobicei nu prea avea o parere foarte buna despre persoana ei si zicea toate defectele din lume.
- Pai nu stiu ce sa spun despre mine. Sa vedem sunt un copil cateodata, dar stiu sa fiu matura. Nu prea imi place sa mi se zica ca sunt mica si proasta ca sa zic asa sau ca nu am trecut prin viata chestii. Sunt incapatanata, destul de calma dar in unele situatii care innebunesc. Activa, prietenoasa si multe altele, spuse aceasta zambind dulce
Nu stia ce sa mai spuna, oricum era tot ceea ce o reprezenta pe ea cel mai bine.

• Ema zambi, ascultand-o. Se simtea batrana, desi avea aproape douazeci de ani. Insa se vedea cumva ilustrata in Cassie, chiar daca personalitatile lor erau complet diferite. Ema era genul de persoana tacuta, dar care stia cand si cum sa intervina. Toate problemele prin care trecuse o formasera pentru a se putea impune. Insa, indiferent de acestea, ea incerca sa construiasca relatii cu cei din jur bazate pe respect. Rareori se dovedea impulsiva si rar isi pierdea rabdarea, dar cand o facea... Cand si sora ei era la Hogwarts, existase o vorba amuzanta. Nu enerva o Snow, caci stie sa ti-o intoarca. Nu in sensul de razbunare. Ema nu se razbunase decat o data in viata ei, dar atunci o cereau toate conditiile. In schimb, existau persoane cu care nu se putea abtine de la a le da o replica sarcastica. Soimeanca ramanea pana la urma omul la care ceilalti se confesau.
  " Semeni cu Irine" spuse ea cand Cassandra termina de vorbit.
  Zambi, gandindu-se ca cele doua se intelegeau probabil foarte bine.
  " Si sunt placut surprinsa sa vad ca nu te prezinti in stil traditional. Cu numele parintilor si numele tau complet si restul."
  Isi scoase bagheta si, fara sa-si mute privirea de la Cassie, murmura cateva cuvinte.
  " Draka leoth"
  Un mic dragonas de lumina aparu, cu o infatisare cat se poate de lipsita de infiorare, si se cuibari in palma Emei in timp ce aceasta isi punea bagheta inapoi la curea.
  

O asculta cu atentie pe fata si incepu sa rada. I se mai zisese asta, ca seamana cu Irine de foarte mult ori. Nu o supara,chiar i se pare dragut pentru ca erau ca si surorile. Iubea acest lucru si o iubea mult si pe Irine plus ca semanau, se gasisera bine.
- Multa lume ne-a zis acest lucru. Eu am simt mandra pentru ca iubesc pe IRine ca si pe sora mea.Face parte din familie, spuse aceasta zambind dragut.
Zambii si la a doua replica iar dupa privii bagheta cu atentie, fiind surprinsa de gestul fetei. Cand vazu dragonul zambii dragut si dorii sa puna mana. Isi duse mana si vazu ca trece prin el, era facut din lumina.Cat de tare putea fi acest lucru.
- Wow cat de super si de dragut poate fi dragonul. Pariez ca are si un nume, spuse aceasta zambind dragut.
Incepu din nou sa isi duca mana catre el iar dragonul incerca sa o muste. Ce dragut, acum avea sa se joace cu dragonul. Incepu sa faca asta de cateva ori iar dupa incepu sa rada, privind-o pe Ema.

• Ema observa cum mana Cassandrei trece prin dragon. Oh, corect! De cand crescuse, intotdeauna uita sa-l faca material. Cand era mica avea tot timpul din lume. Acum era doar un mic rasfat.
  " Golau gwireddu" murmura Soimeanca, ochii fixati pe dragon.
  Acesta straluci o clipa si reveni la forma initiala. Ema ii scarpina ceafa, testand astfel daca degetul ei se oprea sau nu de un obstacol. Din fericire, vraja functionase.
  " Nigel. Numele lui e Nigel" chicoti Ema.
  Dragonasul argintiu casca, gura lui formand un 'o' perfect. Se intoarse in palma Emei dupa propria coada. Era ciudat intr-un fel, deoarece, chiar daca tanara crescuse si se maturizase, Nigel parea sa detina acelasi nivel intelectual. Pana la urma, era doar un dragonas de lumina. Nu exista in realitate. Era doar o intruchipare din mintea Emei, nascuta din emblema Camelotului.
  " Uite" murmura si isi ridica palma, lasandu-l pe Nigel sa alunece pe umarul fetei.
  Nu dura mult pana cand dragonasul aluneca, deschizandu-si aripile mult prea mici pentru propriul trup si batand de doua ori din ele pentru a-si recapata echilibrul. Curand isi gasi cale printre suvitele Cassandrei si i se catara in crestetul capului.
  

Se uita atat de atenta la Ema cum facea vraja iar dupa la dragon care incepea sa devina un obiect solid. Incepu sa chicoteasca cand aceasta se puse in mana Emei. Se pare ca era un dragonas mic si copilas daca ar putea spune asta. O distra la nebunie asta. Si ii placea si ei dragonul si tot statea si se intreba cum o face fata asta. Chiar vroia si ea sa isi faca un dragon poate mai mare, sa zboare cu el si multe altele si toate astea doar cu ajutorul unor vraji foarte usoare. Oricum mai avea de invatat cand vine vorba de vraji si alte lucruri. Putea sa astepte ce este drept dar nu prea mult pentru ca murea de nerabdare inauntrul sau. Chicotii dragut cand ii auzii numele, Nigel iar dupa cand ridica fata mana, acesta aluneca pe umarul sau. Cassie incepu sa rada dragut iar dupa simtii cum dragonul se uita in crestetul capului sau si din cand isi lasa capul in jos si se uita la Cassie iar dupa isi ridica repede capul.
- Awwww cat de dragut este. Vreau si eu unul si pe langa asta dragonul asta este ca un copil. Chiar vreau si eu unull. Uite ce dragut este si cum se joaca, spuse aceasta chicotind incet
Se simtea ca o fetita mica si vesela la Ema iar dupa la Nigel. Cat de draguta este vraja asta. Chiar trebuia sa o invete cineva acest lucru si asta spera ca mai repede.

• Ema ridica o spranceana spre Nigel, privindu-l de parca ea era o mandra Guinevere Pendragon pregatita sa il mustre. Insa Soimeanca nu spuse nimic, ci doar pufni amuzata. Isi incrucisa bratele la piept, rezemandu-se usor de pervazul din spatele ei.
  " E doar o iluzie optica cu cateva vraji modelate. Ca atare, nu e dificil de creat, insa este greu sa-l mentii. Imi amintesc ca il faceam sa apara o data la fiecare doua minute cand eram mica"
  Era prea slaba ca si pregatire vrajitoreasca pentru a-l tine 'aprins' pe Nigel. Insa devenise mai usor de cand descoperise beneficiile magiei vechi. Pana la urma, nu era atat de veche, daca stateai sa te gandesti. Din instinct, Ema isi inchise ochii si isi concentra toata atentia asupra fiintei sale, cautand acea sursa de caldura care o deosebea de Incuiati. Esenta ei de vrajitoare, deoarece magia, in ciuda a ceea ce credeau unii, nu era o arta care se invata oricum. Zambi bland, imaginandu-si in minte cum atinge o sfera aurie de lumina.
  " Magia veche face lucrurile mai usoare, doar ca ai nevoie de termenii potriviti pentru a o putea controla. Si antrenament o groaza. Nu numai ca sa articulezi bine cuvintele, ci ca sa poti cobori in interiorul fiintei tale"
  Ochii verzi se aratara din spatele pleoapelor, fixand-o pe Cassie cu o privire cumva parinteasca.
  " Iar am dat-o pe filozofie, nu?"