Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 6 7 8 9 10 … 16 Next »

/ Cu totii vorbim.Dar lumea, ea ce ne spune?

Deci incep eu, bineteles, cu toate urarile de bine
Si cu fragmentele care-mi plac

Deci :

Quote: sa vorbeasca in mii de culori

.., asta spun si eu cateodata, da pot sa vorbesc in mii de culori, cand sunt trista, sa-mi colorez viata.

Quote: Cea mai grea lupta este cu tine insuti.
Te afli in ambele tabere.

Adevarat, foarte adevarat ce-ai scris aici.

Quote: Cand nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul.

Si asta, asta e .. cea mai reala parte pe care-ai scris-o. O ador. Continua Si bineinteles, neeext

Acum simtea de parca lumea se invartea injurul lui, de parca lumea a vrut sa vada cine este de fapt, a vrut sa-iarate prin suferinta, caci il iubea prea mult ca sa-l faca egoist prinfericire...
Era o zi de primavara atat de sugestiva, atat de trista si totusi se simtea fericit...
"Cand nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Cand am incercat a fi cine eram, m-am gasit pe mine insami..."


Unde gãseºti asemenea lucruri? De unde le scoþi?


Neeext!

Resemnarea

Acum ii parea rau de tot ce lasase in urma, de viata lui care candva fusese precum un decor plin de flori...

Timpurile nu se mai intorceau niciodata, desi ar fi vrut sa aiba o Roata a Timpului, pe care sa o invarte de fiecare data cand mintea lui, uita pe cineva.

Amintiriile sunt singurele care ne raman, dar daca le pierdem si pe ele atunci ne-am pierdut pe noi insine, ne-am pierdut intr-un univers mult prea mare ca sa ne putem regasi din nou...

Simtea o putere straina, care il forta sa se intoarca spre el insusi, sa se priveasca in oglinda si sa- si calauzeasca pasii in functie de reflectia pe care o vede. Acel cineva il ruga sa se intoarca in trecut si sa prinda din zbor toate lucrurile pe care le considerase neimportante.

"Alien, Alien, cred ca ar trebui sa mananci", se auzi o voce prefacuta.
Lupul alb, care raspundea la acest nume, se grabi spre voce, caci isi simtea stomacul in gat.In mai putin de cateva minute, ajunse langa prada, care parea a fi o caprioara, improscata deja de sange pretutindeni.
Alien se apropie si incerca sa "ciuguleasca" resturile ramase din vanatul familiei.Cand sfasie prima bucata de carne, fratii lui, Darwin si Alfred se apropiara. Darwin ii arunca o privire ucigasa si se napusti cu putere asupra lui, lasandu-l culcat, cu botul intre labele din fata.Avea numai cateva luni, era un pui care nici nu gustase din viata si stia deja cat de amara si nedreapta este.
Jurase ca o sa se razbune, ca o sa le arate el cum este sa suferi, sa iti fie teama ca peste cateva zile vei muri, sau sa stii ca de cate ori iesi din culcus cineva te-ar putea vana...
In acele momente ar fi vrut sa-ti scoata pur si simplu inima, sa o lase pe pamantul rece si umed, ca sa nu mai aiba din ce suferii.De multe ori trebuia sa-si asculte mintea, dar inima mereu ii opunea rezistenta, pana ce in cele din urma castiga lupta.

Dupa o vreme, Alien crescuse si era in stare sa-si poarte singur de grija, numai ca acum toti erau amenintati cu moartea, desi nu toti o meritau. Viscolul, rebel, ca de fiecare data, lasa in urma sferturi de copaci, de plante, pustiia tot ce gasea, omora tot ce era viu, era un mare ucigas al acelor timpuri...
Mancarea se terminase de ceva vreme, asa ca fura nevoiti sa plece impreuna la vanat. Totul era ingropat sub un asternut imaculat de zapada, nimic nu misca totul era ata de linistit, parca Dumnezeu le luase la toti viata, ca sa nu mai sufere frigul de afara...
Deodata, ceva se misca.Alien, inregistra si el mesajul si fiindca era cel mai agil fugi dupa cerbul care parea oricum destul de slab, fugi si fugi pana ajunse intr-un spatiu deschis, fara nici o urma de vegetatie.Darwin se afla nu la mare distanta de el, cand observa o teava lunga, cenusie, iar langa un om care avea un zambet ciudat, batjocolitor. UN VANATOR !!!
Incremeni, dar isi dadu seama ca nu avea timp nici macar sa se sperie, trebuia sa actioneze. Se napusti asupra lui Darwin cu gandul "Razbunare !" si il impinse pana glontul fu tras.
Parca si cerul se luminase, nici macar afara nu era atat de frig...isi salvase fratele, pe cel care ii mancase toata copilaria, cel care niciodata nu-si va sacrifica mandria ca sa-i multumeasca.

"Sunt castiguri ce te injosesc si infrangeri ce te inalta..."

Un ultim gand ii mai transmise Copacul Inimii :
'Nici o data sa nu uiti cine esti si nu te astepta de la nimeni sa-ti dea caldura care au primit-o.'
Se detasa de arbore, care aparent ii salvase viitorul, care il facuse sa nu-i fie frica de el insusi, dar apoi isi aduse aminte:
'Nu putem schimba pe nimeni, putem doar sa-i ajutam sa descopere ce se afla deja in ei...'

este foarte faina
ca de obicei ti'a iesit superb

Quote:"Sunt castiguri ce te injosesc si infrangeri ce te inalta..."

Asta e bestiala
Si adevarata

Vreau o continuare --->

Imi place foarte muuuuult sa stii ca chiar ai talent. Acum sa iau ce mi-a placut si ce nu...La ficul cu fata am scris ce mi-a placut...acum zic asa:
mi-a placut tot, mai putin:

Quote:ajunse cu labuta

parca era vorba de un lup nu? iar chestia cu lupul si labuta parca nu se potrivesc in aceeasi propozitie...zic eu...

Quote:sa se priveasca in oglinda

Nici nu stiam ca lupii stiu de oglinzi Dar in rest imi place la nebunie

DEci sunt extraordinare toate!



Cel mai mult imi place sfarsitul


DFa,intr-adevar nu putem schimba pe nimeni!


Ce sa mai, nu e nimic de comentat? Dupa cum am mai spus se vede ca pui multa inima ince scrii! Si interes!

Ah... Am avut diverse sentimente cand l-am citit. Citindu-ti ficul am avut o vaga senzatie ca lupul fusese candva un om. Poate intr-o viata anterioara de avea intelectul unui om.
Presupunand ca Alien a murit impuscat de un vanator(cea ce in mod firesc nu e un instinct de lup, o a doua demonstratie de intelect uman) intr-un fel ficul s-a terminat, nu?
Eventual ai putea sa il continui cu el ca o fantoma ca sa zic asa. El ramane pe pamant si urmareste actiunea.
Critici:
Pozitive: Ai scapat de greselile gramaticale, caci eu cel putin nu am vazut.
De asemenea mi-a placut si cum ai pus acele "citate" si cum ai descris sentimentele lupului insa l-a un moment dat mi s-a parut ca ai us descrierea si la un moment dat ai venit cu naratiune. Dar doar mi s-a parut, din fericire.
Ficul tau este de nota 10!

Va multumesc enorm fetelor, dar sa stiti ca o sa fie si o continuare
Adica ma voi gandi la una, caci m-am simtit mult prea bine in Sufletul unui Lup....
De multe ori as vrea sa ma pot refugia intr-un lup, o inima de lup.......

Inca o data mersi pentru comentarii

Deeeci Incep eu sa-mi dau cu parerea, ca un drac mic-mare ce sunt
Nu ma lua in seama, mi-o picat lantu :-j . Se intampla de 3-4 ori pe luna =]]]]].
Asaaaaaa Imi place mult titlul ;; )
Imi place ca scrii din perspectiva unui baiat, si te pricepi, stii nu ? >;d<
Si imi plac aceste fragmente :

Quote: Amintiriile sunt singurele care ne raman

Uneori nici ele .. :-<.

Quote: sa ne putem regasi din nou...

Oricand te potii regasii, parerea mea. Niciodata nu te poti pierde pe tine insuti in totalitate Oricum, imi place cum gandesti

Quote:Jurase ca o sa se razbune, ca o sa le arate el cum este sa suferi,

Si eu simt uneori aceste sentimente. Uneori chiar le transpun in realitate si reusesc ceea ce mi-am propus, apoi am regrete.

Quote: UN VANATOR !!!

Vai ce m-ai speriat =)))).

Quote:'Nu putem schimba pe nimeni, putem doar sa-i ajutam sa descopere ce se afla deja in ei...

Aceste cuvinte mi le-a spus odata o profesoara mai nebuna, care in acele secunde avea momentele ei de luciditate .

Btw .. Stii ca te pricepi >;d< Exista un next ? 3

Da exista, e in scriere
Si esti ... esti... esti... fantastica
Mi-ai pus zambetul pe buze cand am citit partea cu vanatorul si cu profesoara..
Citez:

Quote: care in acele secunde avea momentele ei de luciditate

Tare, adica interesant

Mersi mult Ashlyn