Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Cumparaturi buclucase

In fata celor doi aparu un Infer, care ii privi rautacios.
"-Incendio!" tipa Bell, aprinzandu'i hainele.
Cadavrul umblator scoase un geamat de durere si se scufunda in pamant.
"-Uhmm e normal sa dispara asa?!" intreba Bell, usor panicata.
"-Nu cred, dar ma rog. Sa continuam!" murmura Stefan, cu vocea tremuranda.
Mai mersera cativa pasi in intuneric, iar de data asta le aparu in cale un grup de dementori.
"-Trebuia sa ne asteptam la asta. Inchisoarea e renumita pentru ferocitatea creaturilor astora" spuse Stefan. Se luptara indelung, folosind vraja Patronus si Bombarda . Intr'un final, dementorii disparura, dar lasara un frig chinuitor in urma si o tristete apasatoare.
"-Mi'e frrrig" dardai Bell, inghetata.
"-Haide, nu trebuie sa renuntam" o incuraja baiatul.
Se indreptara spre un pasaj ce parea mai luminat, dar regretara. Locul era plin de paianjeni monstruosi, de dimensiuni mari, cu picioare paroase si corpuri negre.
"-Off, asta mai lipsea" spuse Bell, enervata.
"-Impedimenta!" striga Bell.
"-Confrigo!" tipa si Stefan, iar roiul de paianjeni se mai diminuea.
"-Nu reusim asa, sunt prea multi!" tipa Bell, fiind acoperita de monstrii.
"-Protego!!" tipa Stefan, iar paianajenii zburara de pe Bell.
"-Ughh, ms mult" raspunse Bell cu un zambet.
"-Hai sa plecam de aici, sunt prea multi!!!" striga baiatul.
"-Colloportus!" spuse Bell, si usile masive de arama se inchisera in urma lor.
"-Nu mai vreau sa stau in locul asta!!!" zise ea suparata.
"-Stiu, dar trebuie sa gasim umbrela, numai ea ne poate duce inapoi la Hogwarts" incerca Stefan sa o consoleze.
Isi continuara drumul prin catacombele intortocheate ale inchisorii pana cand ajunsera intr'o camera slab luminata. Privira in incaperea ciudata, iar Bell scoase un tipat speriat.
"-Un SCHELET!!" urla ea.
"-Tai, Bellyshor, ca trezesti si mortii!!" spuse Stefan.
"-Scu..ze" balbai fata, ingrozita de ce vedea.
"-Mai bine hai sa mergem in cealalta parte, nu cred ca umbrela e aici" o sfatui baiatul si pornira inapoi.
Mersera in continuare prin praf, dardaind de frig, pana cand o gasira. Era asezata pe un stativ de piatra, cu un mic pergament langa ea.
"-Daca risti, si ai gandirea limpede, portalul te duce inapoi la destinatie. Dar daca ai sufletul muscat de indoieli, aspru iti vei regreta gestul." siti Bell.
"-Riscam, nu avem ce face" spuse baiatul, ca pe o afirmatie, nu ca pe o intrebare.
Atinsera din nou manerul stacojiu al umbrelei, si avura parte de aceeasi senzatie urata din spatele buricului. Se asteptara sa ajunga inapoi la Hogwarts, dar fura purtati de portal intr'o pestera de pe malul marii.
"-Unde suntem?!" intreba Stefan.
"-Cu siguranta nu la Hogwarts. Dar se aud valurile marii, deci probabil la tarm pe undeva.." murmura Bell, inspaimantata.
"-Hai sa incercam sa iesim de aici" spuse si Stefan.
Dar cand sa se indrepte spre iesirea din pestera, isi facura aparitia mai multe statui: 2 pesti uniti, un scorpion si un rac, care pareau foarte nemultumiti de prezenta musafirilor.
"-Zodiile de apa" sopti baiatul speriat.
Bell privea statuile incremenita....

"Ce inseamna asta? Cine sunteti? Cum ati ajuns aici? Ce cautati aici?" incepura cei 2 pesti sa intrebe.
"Cui ii pasa?! N-au ce cauta aici! Sa le aratam noi!" striga furios scorpionul.
"Calmati-va, fratilor!" interveni racul.
"Sa ma calmez?! SA MA CALMEZ?!?!?!" il repezi scorpionul cu coada. In urmatoarea clipa cele 3 zodii de apa incepura sa se certe.
Bell si Stefan erau siguri ca, daca zodiile nu ar fi stat in dreptul iesirii, ar fi reusit sa fuga neobservati.
Dupa un minut de cearta, fiecare din cei 2 pesti se izmi de crestetul uneia dintre celelalte zodii, facandu-le sa inceteze cearta, dupa care se ridicara deasupra lor si incepura sa vorbeasca:
"Ascultati un minut! Analizand situatia am ajuns la o concluzie! Acesti copii stiu despre cele 4 oglinzi! Calmati-va si voi si veti simti prezenta oglinzii de apa!"
"Da, ai dreptate!" spuse scorpionul imediat ce se calma. Apoi, cele 3 statui argintii se apropiara de Bell si Stefan.
"Unde este oglinda de apa?!" spuse scorpionul indreptandu-si coada spre cei 2 colegi. Fara sa spuna nimic, Stefan scoase din geanta cu oglinzi o oglinda rotunda, cu rama de aur impodobita cu o perla si cu suprafata sidefie si bombata.
Atunci scorpionul se rasuci, il lovi pe rac cu coada, izbindu-l de peretele pesterii, ii apuca in clesti pe cei 2 pesti si ii arunca pana in fundul pesterii, dupa care vantura coada prin fata lui Stefan, facandu-l sa scape oglinda din mana. Aceasta zbura prin pestera si ateriza pe spatele scorpionului, unde incepu sa straluceasca puternic, la fel ca si corpul scorpionului.
"HA HA HA! VRAJITORI PROSTI! ATI INCERCAT SA ADUCETI ARMONIA INTRE CELE 12 ZODII! HA HA HA! ACUM, CU PUTEREA ACESTEI OGLINZI, ZODIA SCORPIONULUI VA ASAMBLA OGLINDA ARMONIEI SI VA DOMINA CELELALTE ZODII! SI NIMENI NU MA VA PUTEA OPRI! NICI CAPATANOSUL ACELA DE BERBEC, NICI ENERVANTUL ACELA DE VARSATOR CU CAPATANA MAI SUS DE NORI! HA HA HA!"
Vocea scorpionului, amplificata de puterea oglinzii si de ecoul din pestera, rasuna in mai tare decat o urlatoare.
"Am mai mentionat ca nu pot suporta zodia scorpionului?" intreba ironic Stefan, care se ascunsese dupa un bolovan, impreuna cu Bell.
"Cum invingem chestia asta?" intreba Bell speriata.
Insa inainte ca Stefan sa raspunda scorpionul se opri din ras. Observase ceva. Intr-un colt al pesterii stralucea ceva rosu: oglinda de foc.
"Hmmm... deci acesti copii au reusit sa il invinga pe berbecul incapatanat, si sa ii ia oglinda. Ei bine, nu vor reusi sa il invinga si pe scorpion. Berbecul grabit si naiv a folosit puterea oglinzii doar pentru a deveni mai puternic, insa scorpionul va avea niste orizonturi mai largi de gandire."
In momentul urmator avu loc o strafulgerare de lumina, iar Bell si Stefan se trezira deasupra marii, mai precis, in cadere libera. Niciunul din ei nu stia sa inoate, asa ca intrara in panica. Din fericire, exact inainte de a atinge apa, racul urias ii prinse in cei 2 clesti si ii puse pe spatele lui, pe care se aflau si cei 2 pesti si oglinda de foc, pierduta de Stefan.
Scorpionul plutea in aer la o inaltime mai mare, iar rasul sau inca se auzea.
"Deci la asta s-a referit cand a spus despre orizonturi mai largi de gandire!" glumi Stefan vazand ca se aflau in largul marii.
"Trebuie sa ii dezlipim oglinda de pe spate!" spuse unul din cei 2 pesti.
"Cum facem asta?" intreba racul.
"Scorpionul are multa putere, dar nu e invincibil. Daca am avea oglinda de aer si un plan bun..." incepura pestii sa explice.
"Avem oglinda de aer!" spuse Bell in timp ce Stefan scotea din geanta oglinda octogonala de diamant.
"Si cred ca stiu cum putem imobiliza scorpionul!" exclama Stefan, dupa care incepu sa le spuna planul. Cele 2 zodii acceptara.
Racul sari asupra scorpionului si isi inclesta clestii sai cu cei ai scorpionului.
"ZODIE PROASTA!" striga scorpionul, pregatindu-se sa roveasca cu coada. Insa cei 2 pesti infasurara sfoara care ii lega in jurul cozii scorpionului si incepura sa traga in cealalta directie.
"Daca apuci un scorpion de varful cozii, nu are cum sa te mai atace." explica Stefan.
"Genial!" il felicita Bell.
"E timpul pentru faza a doua!" spuse racul.
Stefan arunca oglinda de aer pe spatele scorpionului. Acolo, oglinzile de aer si apa incepura o adevarata lupta, ce se sfarsi intr-o explozie. Cele 2 oglinzi alerizara pe spatele racului, inapoi la posesorul lor. Racul se elibera din inclestare, rupand clestii scorpionului, iar pestii trasera puternic de coada scorpionului, rupandu-i varful ascutit. Statuia mai apuca doar sa strige un: "Inca nu s-a terminat!" inainte de a se sfarma in bucati.
Urma o noua strafulgerare de lumina iar Bell si Stefan se trezira pe o plaja, cu statuile pestilor si a racului, care nu mai pareau nemultumiti de prezenta lor. Acestia li se adresara:
...

OOC: scuze de intarziere, dar inceperea scolii mi-a omorat atat timpul liber cat si inspiratia.

OOC: Nu e nicio problema, si eu am foarte multe teme care imi ocupa foarte mult timp..

Cei doi erau pe o plaja aurie, scaldata in razele soarelui de dupa-amiaza. Probabil erau intr'o zona tropicala, pentru ca temperatura aerului era mult prea ridicata pentru Anglia, iar umiditatea deja le dadea batai de cap. Nisipul fin, imprastiat pe suprafete intinse, oglindea stralucirea fierbinte a soarelui, iar valurile marii sopteau alinturi dulci tarmului inspumat.
Bell se ridica incetisor de jos, si se uita la Stefan. Acesta era pierdut in splendoarea peisajului, dar cele doua statui continuau sa'i priveasca uimite.
"-Ehemm" isi drese glasul Racul.
"-Uhmm?!" murmura Bell, tresarind usor. Stefan se ridica si el, venind langa ea.
"-Deci, incep prin a va intreba sub ce semne astrale v'ati nascut" spuse statuia celor doi pesti. "Am o vaga banuiala ca fata este o zodie de apa" ii sopti el Racului, care aproba din cap.
"-Da, eu sunt in zodia Pestilor" zise Bell, iar Stefan adauga:
"-Iar eu sunt Leu".
"-Deci, un peste si un leu..Interesant.." murmura Racul, ca pentru el.
"-Leul este un semn foarte creativ, un om de actiune. Creativ este si Pestele, deci de aia se inteleg ei asa de bine.." raspunse statuia ce infatisa cei doi Pesti.
"-Pai da, ne intelegem foarte bine" murmura Bell, usor confuza.
"-Nu conteaza" adauga si Racul, concentrandu'se asupra oglinzii de apa.
"-Asa, acum spuneti'ne cum de ati reusit sa luati oglinzile" zisera Pestii.
Cei doi le povestira intreaga aventura pe care o petrecusera in cautarea oglinzilor si a cheilor lor. Statuile ii priveau atente, sorbindu'le fiecare cuvant. In cele din urma, Racul spuse:
"-O sa mai discutam si maine, acum este tarziu. Va vom duce intr'un loc unde va veti petrece noaptea, in conditii foarte bune".
"-Nu putem reveni la Hogwarts?!?!" intreba Bell, uimita din fire.
"-Nu, inca nu, sunteti in pericol acolo" raspunsera Pestii cu sinceritate, privind'o cu afectiune.
"-E bine asa" ii sopti Stefan fetei, incercand sa o linisteasca.
"-Acum, prindeti'va de noi si tineti'va bine" zise Racul, aplecandu'se. Bell imbratisa strans stauia Pestilor, iar baiatul incaleca pe spatele racului. In cateva secunde de ameteala continua, se trezira in fata unei casute fara etaj, de pe o strada prafuita.
"-Unde suntem?!" intreba Stefan, derutat de peisajul tomnatic.
"-Sunteti in Thailanda, si curand vor veni musonii. Dar veti petrece doar noaptea aceasta aici" le raspunsera Pestii.
Ii condusera pana in casa, unde ii lasara singuri.
"-Ne vom intoarce dimineata, pe la ora 8, bine?" intreba Racul, privindu'i suspicios. "Fara incercari de evadare, vom fi cu ochii pe voi".
Statuile disparura in urmatoarele secunde, cu un poc discret, iar cei doi copii ramasera singuri in casa.
"-Pai, hai sa vedem ce e cu locuinta asta" spuse Stefan, intrand in prima camera.
Era o incapere relativ mare, vopsita intr'o nuanta placuta de auriu cu verde, si simboluri chinezesti pe pereti. Un semineu din piatra de rau domina partea sudica a camerei, iar peretele estic era in intregime din sticla, oferind o priveliste extraordinara spre jungla. Iesira din sufragerie, intrand intr'o mica baie, si apoi in bucatarie. Acolo gasira mancare, si fiind infometati se asezara numai-decat la masa din mahon. Dupa ce isi potolira stomacul, mersera in celelalte doua camere, care erau dormitoarele: unul smaraldiu, cu un pat cu lenjerie de matase verde si unul albastru, cu o canapea extensibila de culoare bleu deschis.
"-Eu cred ca voi dormi aici.." spuse Stefan, iesind din camera vopsita in verde.
"-Ok, atunci eu dorm in camera albastra.." murmura Bell, usor infricosata ca va dormi singura intr'o casa necunoscuta.
Baiatul merse in camera lui, dar Bell se intoarse in sufragerie. Simtea ca nu poate dormi, si nu vroia sa se intoarca singura in camera ei. Lua o carte de pe raftul bilbiotecii si se cufunda in lectura. Nici nu observa cand se facu ora 11, pana cand Stefan venise la ea.
"-Sti macar cat e ora?!" o intreba el, amuzat.
"-Nu, de ce? E tarziu? Sau foarte tarziu" spuse Bell, razand.
"-E 11 noaptea, iar dimineata trebuie sa fi treaza la 8, deci ar trebui sa te culci.." mai zise el.
"-Dar nu vreau sa merg in camera aia!!!" spuse Bell.
"-Ok, facem altfel, Wingardium Leviosa" sopti el, iar patul de o persoana din camera sa pluti pana in camera lui Bell.
"-Mult mai bine" spuse aceasta, linistindu'se.
"-Nu stiam ca ti'e frica sa dormi singura" raspunse Stefan, razand.
"-Mda, e ciudat aici" murmura ea, privind prin peretele transparent.
"-Da, asa e, dar hai sa ne culcam, maine cine stie ce ne asteapta" spuse el.
Noaptea trecu foarte repede, iar primele raze de soare patrunsera prin ferestrele mari, invaluindu'i pe cei doi intr'un leagan auriu..

Dis de dimineata, cele doua statui isi facura aparitia in dormitorul lui Bell.
"-Trezirea, somnorosilor!" striga racul, speriindu-i pe cei 2 copii "E timpul sa pornim!"
"-Ce? Unde mergem?" intreba Stefan, ridicandu-se cu greu din pat.
"-Se pare ca aveti nevoie de un mic ajutor pentru inviorare!" exclamara cei 2 pesti. Unul din cei 2 incepu apoi sa se invarta cu o viteza uimitoare in jurul lui Stefan, iar celalalt, in jurul lui Bell, provocand doua vartejuri albastre. In 2 secunde cei 2 erau inviorati si imbracati in niste haine noi. Bell purta o bluza si un pantalon portocaliu, cu un sarafan maro, fara maneci pe deasupra, cu o brosa cu simbolul pestilor prinsa in piept si cu o pereche de ghete rosii, in timp ce Stefan purta un pantalon de vara, de culoarea galben-sters, cu o curea de piele pe a carei catarama se afla simbolul leului, un tricou turcoaz cu o vesta aurie si o pereche de adidasi.
"-Nu stiam ca zodiile pot fi si designeri vestimentari!" exclama Stefan, starnind rasul lui Bell.
"-Destul cu glumele! Trebuie sa pornim in cautarea oglinzii de pamant! Prindeti-va strans de noi!" striga racul.
Bell se aseza pe sfoara care ii lega pe cei 2 pesti, ca intr-un leagan, in timp ce Stefan incaleca pe spatele racului.
Dupa 10 secunde de calatorie, ajunsera pe o mare, cu un oras-port la orizont.
"Unde suntem? Ma simt de parca am parcurs vreo 3500 de kilometrii in 10 secunde!" spuse Stefan revenindu-si din starea de ameteala.
"Si nu esti departe de adevar, tinere leu! Va uram bun-venit in Coreea de sud!" spusera cei 2 pesti.
Bell se dezechilibra din leaganul facut de pesti si ateriza pe spatele racului.
"COREEA DE SUD?! Aveti idee cate eforturi am depus pentru a-mi scoate din minte aceasta tara? Ce cautam aici?"
"Pai, tanara noastra nativa, oglinda de pamant." raspunsera calmi cei 2. pesti.
"Si drumul pentru gasirea acesteia va fi mult mai greu decat cel dus pentru gasirea evantaiului. Oglinda e ascunsa sub vechea fortareata Daeya, si e pazita de mai mult decat inferi, dementori, paianjeni uriasi sau sfincsi. Aceasta va fi cea mai grea misiune din aceasta serie." explica racul.
"Avem nevoie de Rose." spuse Bell.
"Si poate ca avem nevoie si de bunicii mei..." se gandi Stefan.
"Cazati-ne repede undeva si mergeti sa ii aduceti!" le spuse Bell celor doua zodii.
"Nu avem timp de asta. Tinere leu, gandeste-te intens la locuinta bunicilor si vom putea calatori pana la ei. Pestii se vor ocupa de cea pe care o numiti Rose." spuse racul. Bell intelese ca prin pesti se facea referire si la ea.
Cele 2 zodii ii transportara pe cei 2 copii catre persoanele de al carui ajutor aveau nevoie. In 3 minute ceile 2 statui erau inapoi pe Marea Galbena, in apropiere de tarmul Coreei de sud.
"Acum, ca am ajuns, ne explicati si noua ce cautam aici?" intreba Samantha, bunica lui Stefan.
Bell si Stefan incepura sa le povesteasca bunicilor si lui Rose intreaga poveste. Cand cei 2 colegi terminara explicatiile, cele 2 statui ale zodiilor hotarara ca e timpul sa mearga la vechea fortareata. Dupa alte doua secunde de ameteala, statuile si pasagerii lor ajunsera deasupra ruinelor fortaretei.
"Roshyor, fara lectii de istorie in timpul zborului!" o atentiona Bell pe sora sa.
"Nu-ti face griji, nuni... aaa... Bellyshor."
Cele doua statui le aratara celor 5 pasageri intrarea secreta catre catacombele fortaretei. Odata intrati...

OOC: drumul pana la oglinda si inapoi ar trebui cuprins in mai mult de 4 posturi.

O data ce intrara, cele doua statui disparura. Se lasa o bezna ciudata, densa, care nu reusea sa fie luminata de vraja Lumos!.
"-De ce nu functioneaza vraja asta idioata???" incepu Rose sa tipe, dar fu intrerupta de o serie de zguduituri ce prabusira o parte din tavan. Mii de tone de piatra cazura intre cei 5, despartindu'i.
"-Rose!!!!!!" striga Bell, speriata. "Esti bine???" intreba ea.
"-Da" se auzi un sunet infundat, de dupa mormanul de bolovani. "Tu?"
"-Si noi suntem bine" raspunse Bell, prinvindu'l pe Stefan, care o asigura ca e ok. "Bunicii sunt in regula?"
"-Suntem bine, dar nu putem muta aceste pietre" se auzi vocea bunicului.
"-Trebuie sa continuam drumul despartiti" spuse si Rose.
"-Succes, nunim!!" spuse Bell, iar Rose incepu sa rada.
"-NUNIM? Surioara, sigur nu te'ai lovit la cap?" intreba ea.
"-Nu, ai grija de tine" zise Bell, si doua lacrimi calde se pravalira peste fata palida.
"-Si tu de tine" spuse Rose, pe un ton mai serios.
"-Haide, Bellyshor, totul va fi bine" spuse Stefan, apropiindu'se si imbratisand'o. "Nu iti fa griji".
Pornira impreuna spre capatul liber al tunelului. Mersera cativa pasi, dupa care dadura peste o ceata de dementori.
"-Bellyshor, patronusul tau!" striga Stefan.
"-Expecto Patronum!" striga si Bell, iar leul baiatului si veverita ei de zapada terminara dementorii nervosi.
"-Buna treaba" spuse Stefan, zambind.
"-Nu imi vine sa cred ca sunt in Coreea de Sud, intr'o catacomba idioata" chicoti Bell.
"-Haide, sa ne continuam drumul" o incuraja baiatul.
Dupa alti cativa pasi, un infer le aparu in cale.
"-Ti'am spus ca uras tara asta!!!!!!!!" spuse Bell, in timp ce Stefan rosti Incendio!, iar hainele cadavrului se aprinsera, acesta risipindu'se in umbra intunecata a fortaretei.
"-Crede'ma, nici mie nu'mi plac aceste catacombe, dar trebuie sa gasim oglinda. Asta e scopul nostru" spuse Stefan.
"-Si statuile alea afurisite unde au disparut? Bine ca ne lasa pe noi sa facem toata treaba" incepu Bell, dar fu intrerupta de aparitia altor statui :un taur, o fecioara si un capricorn.
"-Zodiile de pamant" murmura Stefan, si o lua pe Bell de langa statui.
"-Buna ziua!" saluta Capricornul, cu un ton limpede. Raspandea o aura luminoasa, care facu bezna mai putin densa. In incaperea obscura se observau acum numeroase schelete, prinse in lanturi. Bell tresari cand le vazu, si spuse ceva de genul ca mai bine sa fie intuneric sa nu le mai vada.
"-Am inteles de la Pesti si Rac ca sunteti in cautarea Oglinzii de Pamant" incepu Fecioara, privindu'i atent.
"-Da, e adevarat. Avem deja oglinda de aer, de foc si cea de apa, ne lipseste cea de pamant" spuse Stefan, curajos.
"-Noi va vom da cateva indicii pentru a o gasi" spuse si Taurul, care fu tacut pana atunci.
Copiii se uitara unul la altul neincrezatori, dupa care intrebara:
"-De ce Pestii si Leul au disparut cand am ajuns la intrarea in fortareata?" intreba Stefan.
"-Ia ganditi'va" spuse Fecioara. Dupa cateva minute, Bell exclama:
"-Ele sunt zodii de apa, iar Oglinda de Pamant e aici. Cand au simtit prezenta ei, au trebuit sa dispara, nu?" spuse ea.
"-Asa e. Se vede ca sunteti amandoi la Cercetasi" spuse Capricornul.
"-Dar bunicii mei???" intreba Stefan.
"-Si sora mea??" intreba si Bell, la randul ei.
"-Sunt in siguranta, voi faceti'va griji pentru gasirea oglinzii" spuse Taurul.
"-Si de unde ar trebui sa incepem cautarile?" intreba Bell.
"-Va conducem noi" spuse Capricornul.
Bell se tinu strans de statuia Fecioarei, iar Stefan incaleca statuia Capricornului. Dupa cateva secunde de ameteala, cei doi se trezira in adancurile strafunde ale fortaretei, inconjurati de...

Dupa cateva secunde de ameteala, cei doi se trezira in adancurile strafunde ale fortaretei, inconjurati de 12 troli neobisnuit de scunzi. Cele 3 zodii de pamant se repezira la lupta. Stefan ofserva ca fecioara era acum imbracata intr-o armura si era inarmata cu o sabie si un scut.
"Trebuie sa scapam de monstrii astia si sa gasim oglinda!" striga Stefan.
"avem nevoie de patronusi, explozii, serpi de apa... si toate celelalte vraji car ne vin in minte." spuse Bell.
In secunda urmatoare, Taurul arunca unul din troli in peretele incaperii, iar acesta se transforma in praf. Insa, exact in acelasi moment, ceilalti troli crescura cu 10 centimetrii.
"Nu merge in felul asta! Cand doboram unul ceilalti devin mai puternici!" striga Bell.
"Ne putem descurca!" spuse capricornul in timp ce lovea cu coada un trol, izbindu-l cap in cap cu alt trol, care se lupta cu fecioara. Taurul alerga spre cei 2 troli si ii lovi din plin, aruncandu-i in perete. Acestia se transformara in praf, dar cei 9 troli ramasi se facura si mai mari, ajungand acum la 2 metri.
"Sa ne implicam si noi!" propuse Stefan. Cei 2 isi trimisera la lupta patronusii. Leul si veverita zburatoare atacara unul din troli si, multumita vitezei, reusira sa il ameteasca si sa il trimita in zid. Acum, ceilalti troli ramasi crescura cu 40 de centimetrii.
"E timpul pentru o explozie care va accelera lucrurile! Adunati-va cu totii!" le striga Bell zodiilor. Acestea atacara impreuna unul din trolli si reusira sa il izbeasca de perete. In acelasi timp, ceilalti 7 ajunsera la aproape 3 metrii inaltime. Zodiile se adunara langa cei 2 copii. Acestia rostira impreuna "Protego" si "Bombarda Maxima".
Vrajile provocara o explozie uriasa. Cand fomul disparu, pe langa Bell, Stefan si cele 3 zodii se mai gaseau 5 troli mai inalti de 3 metri si jumatate si cei 2 patronusi.
Zodiile pornira din nou la lupta. Ajutate de patronusi, acestea mai scapara de unul din troli, insa ceilalti 4 ajunsera la 4 metri.
"Nu cred ca exista o vraja destul de puternica pentru ceva atat de inalt!" striga Stefan speriat, insa in acelasi moment, geanta in care tinea oglinzile incepu sa vibreze. Stefan scoase de acolo oglinda de apa, care stralucea puternic.
"Cum functioneaza oglinda asta?!" intreba Bell ingrijorata.
"Oglinda de apa amplifica puterea vrajilor de apa!" striga fecioara.
Cei 2 colegi atinsera cu varful baghetei rama oglinzii si rostira "Aguamenti".
Un jet puternic de apa tasni din oglinda, aruncandu-l pe unul din troli in perete, unde se transforma in praf. Ceilalti 3 ajunsera la inaltimea de 4 metri si jumatate.
"Va trebui sa improvizam!" spuse Bell si ii sopti lui Stefan un plan. Cei 2 se imprastiara, fiecare atragand dupa el un trol, in timp ce zodiile si patronusii il tineau ocupat pe cel de-al treilea. Trolii ii prinsera pe cei 2 copii in 2 din cele 12 colturi ale camerei, si se pregateau sa loveasca. Bell si Stefan indreptara baghetele spre capetele trolilor si murmurara "Diffindo".
Cate o bucata din tavanul incaperii cazu in capul fiecarui trol. Acestia se dezechilibrara si atinsera peretele, transformandu-se in praf. Ultimul trol ramas atinse inaltimea de 7 metrii si arunca cei 2 patronusi si cele 3 zodii in zid.
"Acum va trebui sa folosim o combinatie de vraji si puterea oglinzii de apa pentru a scapa de acest monstru!" spuse fecioara. Pentru a doua oara, Bell si Stefan folosira oglinda de apa pentru a amplifica puterea vrajii "Aguamentii". Jetul de apa lovi trolul, insa acesta ramase neclintit. Stefan rosti "Oppugno, iar apa lua forma unui sarpe care se incolaci in jurul trolului. Patronusii incepura sa zbuare in jurul capului trolului pentru a-l ameti, iar cele 3 zodii incepura sa alerge spre trol. Stefan si Bell rostira in cor "Histedius" si 10 inele verzi se indreptara spre trol, odata cu zodiile.
Zodiile si inelele lovira trolul urias si il impinsera in perete. Cand atinse peretele, trolul se transforma intr-o gramada de nisip.
Bell si stefan rasuflara usurati, insa nu avura timp sa se bucure. Gramada de nisip prinse brusc viata, devenind un urias de nisip.
"Oh, nu! de asta cum mai scapam?" intreba speriata Bell.
"In natura nimic nu se pierde, nimic nu se creeaza, ci totul se transforma." murmura taurul, enuntand legea conservarii maselor.
"Si cum transformam monstrul asta in ceva inofensiv?" intreba Bell speriata.
"L-am putea transforma in sticla!" spuse Stefan.
"Buna idee!" il felicita capricornul.
"Mai intai trebuie sa il udam." explica Stefan. Din nou, cei 2 folosira puterea oglinzii de apa. Apoi, Stefan scoase oglinda de foc si o folosi pentru a amplifica puterea vrajii "Incendio". Uriasul de nisip deveni un urias bibelou de cristal. Bell se uita atent la sticla si observa ca in mijlocul gigantului se gasea ceva mic de o culoare verzuie: oglinda de pamant.
"Se pare ca am descoperit ultima oglinda!" ii instiinta Bell pe Stefan si pe zodii.
"Trebuie sa o luam de acolo!" striga Stefan. "Diffindo!"
Sticla nu pati absolut nimic. Capricornul lovi in sticla cu coada, insa fara efect.
"Cum ajungem la oglinda acum?" intreba Bell.

Stefan se uita la ea, gandindu'se la aceeasi intrebare, iar cele 3 zodii vorbeau in soapta in spatele lor. Dintr'o data, Taurul spuse"
"-Pentru numele lui Dumnezeu, sunteti vrajitori!! Faceti niste vraji, trebuie sa scoatem oglinda de acolo!"
"-Diffindo!" spuse Stefan, pentru a doua oara, dar bibeloul ramase intact.
"-Nu merge asa. Trebuie o vraja mult mai puternica, si ar fi una" murmura Bell.
"-Si ce mai astepti, Bellyshor?" o indemna Stefan.
"-Ok, dar daca nu imi iese, asta e" spuse cercetasa, dupa care se concentra asupra vrajii si rosti "Defodio!".
Sticla incepu sa vibreze, iar oglinda zbura printr'o scobitura aparuta din cristal exact in mainile tremurande ale lui Bell.
"-Bravo, fetito!" o felicita Capricornul, iar celelalte zodii fura de acord. Stefan ii raspunse cu un zambet.
"-Deci, avem oglinda de apa, de pamant si de foc. Lipseste cea de aer" spuse Bell, victorioasa.
Dar fu intrerupta de aparitia unei trupe de centauri, inarmati cu arcuri si sageti ascutite.
"-Nu veti scapa vii de aici. Oglinda de pamant ne'a fost data in grija, si am jurat sa o aparam cu pretul vietii. Ati trecut de troli si celelalte creaturi, dar pe noi nu ne veti invinge" striga un centaur cu pieptul auriu.
Bell se facu mica langa Stefan, iar cele 3 zodii se asezara protectoare in fata lor.
"-Macar lasati copiii sa plece teferi, ei sunt pui. Si noi nu facem rau puilor" incepu Taurul, dar acelasi centaur il intrerupse:
"-Ma crezi prost? Crezi ca nu simt atractia oglinzilor din acea geanta??" intreba el, indicand spre rucsacul lui Stefan, ce statea cuminte la el pe umar.
"-Haideti, fratilor, noi suntem asemanatori" incepu Capricornul.
"-Nu ne asemanam cu o ceata de tradatori. Si in plus, tu si prietenii tai ati face bine sa lasati oglinzile in pace. Nu le veti reuni niciodata, eventual veti muri incercand".
"-Sti ce? Scuteste'ma de opiniile tale sadice si pesimiste, nu am nevoie de ele" riposta Taurul, iar Fecioara incepu:
"-Daca nu ne lasati sa plecam de buna voie, atunci vom lupta. Sa castige cel mai bun".
"-Asa e corect" striga Stefan, iar fata tresari langa el. In loc sa stea tacut, el aprinse scanteia ce facu sa explodeze furia centaurilor.
O ploaie de sageti cazura pe deasupra lor, dar Fecioara creease un scut protector, ca o cupola de cristal in jurul celor 2.
"-Nu putem sa va lasam sa luptati singuri!!" striga Bell.
"-Dar vrajile trec prin scut, acesta e menit sa va apere doar de obiecte materiale" sopti Capricornul.
La auzul acestei vesti, cercetasii se mobilizara, incepand atacul.
"-Deprimo!" striga Bell, iar un vant naprasnic se starni, indreptand sagetile otravite spre cei care le trimiteau.
"-Expulso!" tipa si Stefan, iar o mare parte din tavan cazu peste cativa centauri, blocandu'i.
"-Bravo, copii, tineti'o tot asa!" le striga Fecioara, care se lupta cu 2 centauri de o data.
"-Furnunculus!" sopti Bell, indreptand bagheta spre centaurii ce atacau zodia Fecioarei. Acestia se simtira arsi, ca scufundati in apa clocotita.
"-Mersi" ii striga Fecioara, in timp ce lua la rand alti doi adversari.
Doi pasi mai incolo, Stefan se lupta cu un centaur, dar mai avea foarte putin pana ce sa iasa din cupola ce ii apara. Acest lucru se intampla cand baiatul rosti ultima vraja Incarcerous! si iesi din zona sigura.
"-Protego!" tipa Bell, si vraja ei scut se interpuse intre pieptul dezgolit al centaurului furios si Stefan. "Intra inapoi sub cupola de aparare" ii striga ea baiatului, iar acesta reveni langa ea.
"-Cat mai dureaza oare? Parca e un duel pe viata si pe moarte" spuse el.
"-Chiar e, sper sa iesim vii de aici" spuse Bell, dupa care trimise un alt blestem Furnunculus! spre un centaur ce vroia sa'l atace pe Capricorn din spate.
"-Levicorpus!" striga Stefan, iar un centaur fu atarnat cu capul in jos.
"-Oppugno!" tipa si Bell, iar centaurul sef spuse:
"-Gata, ne'ati omorat prea multi membrii din trupe. Ne predam si va lasam sa plecati de aici, fara a va mai ataca".
"-Sti ce, eu nu'l cred deloc" ii sopti Bell lui Stefan.
"-Bine zis" murmura baiatul.
Zodiile intrara in cercul protector si se apropiara de copii.
"-Muffliato!" spuse Bell, iar conversatia lor era acum in siguranta.
"-Nu am incredere in ei" spuse Taurul, iar Capricornul aproba scurt din cap.
"-Si atunci ce facem? Trebuie sa scapam de aici, eu nu mai rezist mult" spuse Fecioara, cu un glas stins.
"-Vom arunca niste vraji protectoare in jurul nostru si vom fugi. E singura varianta sigura" spuse Stefan.
"-Numai putin. Sa ne gandim mai intai ce vraji folosim" spuse Bell.
"-Eu propun Obscuro!" spuse Stefan.
"-Si ce face aceasta vraja?" intreba Taurul.
"-Cauzeaza o bezna totala pentru ochii adversarilor" raspunse Bell.
"-De acord, voi va prindeti de noi si Bell arunca vraja" spuse Fecioara.
"-Impreuna" sopti fata.
"-La 3! 1..2..3!"
"-Obscuro!" soptira cei doi, in timp ce se prinsera de statui, purtati intr'un vartej de culoare...

OOC: din moment ce nu am descoperit inca de unde iti trimit PM, iti transmit aici ca da, avem si oglinda de aer. Am folosit-o ca sa separam scorpionul de oglinda de apa. Momentan, rezolva situatia aceasta si nu-ti face griji, aventura nu s-a terminat odata cu gasirea oglinzilor.

BIC: Cand isi revenira din ameteala, Bell si Stefan se gasira intr-o alta camera din catacombe.
"De ce suntem inca in catacombe? Avem oglinda pentru care am venit!" le striga Stefan zodiilor de pamant, scotand din rucsac oglinda sub forma de floare.
Capricornul isi vantura coada de peste si oglinda zbura din mana baiatului. Capricornul sari dupa ea, dar se izbi de taur si de fecioara, care sarisera tot dupa respectivul obiect. Statuile se prabusira cu zgomot la pamant, iar oglinda ateriza in mijlocul lor.
"Ce a fost in capetele voastre de erbivore?! Nu sunteti demni de puterea oglinzii! Eu sunt singura care ar putea sa o utilizeze cum trebuie!" striga fecioara, in timp ce se ridica.
"Eu sunt singurul demn de acea oglinda! Eu sunt singurul indreptatit sa o ia!" striga taurul.
"Fraierilor! Doar eu am puterea si ratiunea care te fac demn de acea oglinda! Nu incercati sa interveniti!" striga si capricornul, la fel de furios.
In secunda urmatoare, cele 3 statui se repezira la oglinda, insa se izbira din nou cap in cap. Oglinda se ridica de la pamant si se lipi de tavanul camerei intunecoase.
Cele 3 statui nu mai spusera nimic, si incepura sa se lupte.
Stefan si Bell se retrasera intr-un colt.
"Ce facem acum?" intreba Bell speriata.
"Acesta e defectul zodiilor de pamant: sunt prea atasate de... pamant. Taurul este materialist si nu accepta ca alta zodie ar putea detine puterea oglinzii! Fecioara perfectionista crede ca este singura care stie cum sa foloseasca oglinda, iar capricornul este obsedat de putere. In aceasta situatie, sa luam partea vreunei zodii nu e o optiune. Si nici nu putem astepta pana cand una din ele invinge, pentru ca va trebui sa ne confruntam cu ea singuri." formula Stefan o explicatie bazata pe cunostintele despre astrologie.
"Ma declar depasit de situatie! spuse Stefan privind suprafata oglinzii de foc pe care o scosese din rucsac.

Bell privea ingrozita lupta celor 3 zodii. Simtea ca se va intampla ceva rau daca nu se vor linisti.
"-Stefan" murmura ea.
"-Uhmm?" raspunse acesta, uitandu'se la ea, iar panica din ochii ei se regasea si in ai lui.
"-Trebuie sa luam oglinda si sa le despartim cumva" sugera ea.
"-Cum sa luam oglinda, daca este lipita de tavan??" intreba baiatul disperat.
"-Accio oglinda!" incerca Bell, dar fusese mai mult ca sigura ca vraja de chemare nu va functiona.
"-Sa incercam sa o atragem cu celelalte oglinzi, poate le va simti prezenta" propuse Stefan.
"-Buna idee".
Scoasera cele trei oglinzi din geanta: Stefan le tinea pe cele de uscat si foc, iar Bell pe cea de apa. Curand, se produse o strafulgerare luminoasa, iar oglinda de pamant zbura in mainile lui Bell. Aceasta se apropie tinand oglinzile in mana de Stefan, si avuse loc o alta strafulgerare. Dupa lumina orbitoare, copiii vazura oglinzile prinse impreuna, intr'un stativ de diamant. Oglinda de apa alaturi de cea de aer, iar cea de foc alaturi de cea de pamant.
"-Uluitor" murmura Bell, dar un sunet ca o explozie se auzi din dreptul statuilor. Stefan tipa, iar in urmatoarea secunda fura acoperiti de un praf inecacios.
"-V'am spus sa nu va puneti cu mine!!" urla Taurul, privind mormanul de praf.
"-Nuu!" tipa Bell ingrozita. Fostele statui ale Fecioarei si Capricornului zaceau acum intr'un morman de moloz.
"-Acum, dati'mi oglinda sau aveti aceeasi soarta" ii ameninta statuia pe cei doi.
"-Distrage'i atentia" sopti Stefan.
"-Cum ai putut sa faci asa ceva? E un lucru ingrozitor, erau fratii tai" incepu Bell sa se planga, auzind ordinul prietenului sau. In acest timp, Stefan baga inapoi in geanta stativul ce aduna oglinzile si se uita in jur dupa o cale de scapare.
"-Da'te din drumul meu, fetito!!" tipa statuia si o arunca pe Bell in peretele cenusiu. Fata scoase un tipat de durere, simtind mana pocnind ingrozitor de la lovitura cu cimentul.
"-AI PROBLEME GRAVE!" urla Stefan.
"-Ai grija" tipa si Bell.
Taurul se indrepta amenintator spre baiat, iar Bell sopti Confundo!. Brusc, statuia se simti foarte dezorientata, iar Stefan profita de acest amanunt. Tipa Defodio! dar Taurul nu pati nimic.
"-Cred ca il afecteaza doar vrajile psihice, in fond nu e mai mult decat o gramada de piatra" spuse Bell.
"-Ok, hai sa plecam noi de aici, nu se stie cat va dura efectul vraji" zise baiatul, venind langa ea. "Esti bine?" intreba el, cu o urma de ingrijorare.
"-Mda, asa cred" raspunse Bell, ridicandu'se. Simtea o urma de durere slaba la cap, dar mana era rupta cu siguranta.
"-Mana ta" observa Stefan. "Ferula!" murmura el, iar o atela si un bandaj ii imobilizara mana ranita.
"-Mersi, nu stiam de vraja asta" spuse Bell, zambind.
"-Cum iesim de aici? Nu putem disparea" spuse si Stefan.
"-Cred ca mergand pe jos, altfel nu imi dau seama" raspunse Bell, usor deziluzionata la ideea de a parcurge pe jos catacombele Coreei.
"-Sti, cred ca ti'am mai spus ca URASC tara asta, nu?" ingana ea, in timp ce bratul o durea cumplit.
"-Acelasi sentiment" raspunse Stefan, cu un zambet jucaus. "Hai sa mergem".
Se indreptara spre singura sursa de lumina din tunel, iesind din incaperea unde Taurul se plimba nedumerit printre ramasitele fratilor sai.
Ajunsera curand la o fundatura, iar pe peretele cenusiu era inscris un mesaj cu litere rosiatice: Catacombele pot avea si parti bune, dar in cele mai multe cazuri cei ce ajung aici sfarsesc prin a ramane pentru totdeauna in misterele adancurilor.
"-Minunat, imi lipsea aceasta incurajare" mormai Stefan. Bell se aseza pe jos, ducand bratul ranit la piept. Durerea era destul de suportabila, dar se simtea sufocata in acel loc prapastios. Vroia sa vada razele soarelui, nu sa fie blocata pentru totdeauna intr'o catacomba din COREA!!!
"-Am eu o idee, suntem Cercetasi, nu?" intreba Stefan.
"-Da, si cu ce ne ajuta asta?" intreba Bell, la randul ei.
"-Phoenix'ul lui Dumbledore" murmura Stefan.
"-Esti un geniu!!!" spuse Bell, ridicandu'se brusc.
"-Dar cum il aducem aici?" intreba Stefan.
"-Si ceilalti? Rose si bunicii tai? Pe ei ii lasam aici?!" spuse Bell, ingrozita.
"-Statuile de Pamant au spus ca sunt in siguranta, deci mai mult ca sigur au iesit de aici" o linisti Stefan.
"-Ok, atunci sa ne gandim la calitatile cercetasilor si la tot ce a facut Godric Griffindor pentru Hogwarts" propuse Bell.
Ramasera intr'o liniste chiunuitoare, cu sufletul curat si rabdarea incordata, gandindu'se la Cercetasi si tot ce tine de ei..

Insa, taurul isi reveni din vraja confundus mai repede decat prevazusera cei 2 colegi, si porni in cautarea oglinzilor.
"Cum de si-a revenit asa de repede?" intreba Bell panicata, auzind urletul statuii care se apropia.
"Probabil ca vraja nu l-a putut ameti pentru ca nu mai are in cap decat un singur gand: de a gasi oglinzile!" se gandi Stefan privind stativul pe care erau fixate cele 4 oglinzi ale elementelor. Brusc, pe suprafata verde a oglinzii de pamant aparu o inscriptie cu litere rosii: Aveti incredere in oglinzi. Apoi, stativul de diamant se rupse in doua: o jumatate cu oglinzile de foc si de pamant, cealalta jumatate, cu cele de apa si aer.
"DATI-MI OGLINDA!!!" urla taurul.
Stefan arunca bucata de stativ cu oglinzile de foc si de pamant in statuie.
Coarnele taurului incepura sa creasca, pana se lovira de peretii coridorului. Doua lanturi tasnira din bucata de stativ si o legara de coarnele taurului. Taurul incepu sa rada cu o voce amplificata. Insa, bucuria sa nu tinu mult. Oglinda de foc incepu sa straluceasca puternic. Statuia de piatra scoase un ultim urlet inainte de a se inrosi si a se sfarma in mii de bucatele.
Bucata de stativ se intoarse la Stefan si se reuni cu cealalta jumatate. Pe oglinda de foc aparu o noua inscriptie cu litere verzi: Nu este bine sa alegi puterea in locul armoniei.
"Taurul nu si-a dat seama ca nu putea stapani ambele oglinzi! Focul domina pamantul! Oglinzile astea chiar stiu ce fac!" exclama Bell bucuroasa.
"Dar cum iesim de aici?" intreba Stefan.
Raspunsul veni sub forma unei noi strafulgerari de lumina. In fata celor 2 aparura statuile Racului si ale pestilor, impreuna cu Rose si bunicii lui Stefan.
"Imbarcarea!" striga racul.
Bell si Stefan incalecara pe spatele racului, alaturi de Rose si de bunici, iar zodiile de apa ii transportara inapoi in casa bunicilor lui Stefan, din Pestera lui Godric. Acolo, soarele era la apus, desi incepusera expeditia doar in urma cu o ora, iar in Coreea era dimineata. Schimbarea fusului orar te poate da peste cap!
Racul spuse:
...