Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5

/ Cuvinte vechi

Ema isi infipse cat de tare putea genunchiul in spatele lui Porrin si isi agata mainile de gatul lui.
" - Pleaca de langa ea!" spuse ea.
Intentionase sa strige, dar tot ce-i iesise fusese o soapta furioasa.
Incerca sa-l traga spre ea, multumita de faptul ca amandoi erau scunzi. Macar asa, genunchiul ei era unde trebuie, impingand in vertebrele lombare.
La naiba! De ce venise el aici, patandu-i amintirile despre acest loc. Ema stia ca asa se va intampla. Nu va mai putea trece niciodata pe sub acesti copaci fara sa-si aminteasca de Porrin. La fel cum se intamplase cu lacul, Padurea Interzisa, un coridor anume si alte multe locuri dragi ei candva. Nu era ca si cum nu ii mai placea sa umble pe acolo, dar amintirile erau intinate si nu mai corespondau 'locului frumos'.
Soimeanca ii lipi bagheta de gat, soptind un 'retragete' mortal. Il trase iar spre ea, iar Porrin se misca repede, facand-o sa se dezechilibreze. Cazura claie peste gramada, purtand pentru cateva secunde o lupta fizica pe pamant, inainte sa se ridice cu baghetele atintite spre inamic.

• Tamara o privi pe Ema cum se lupta cu Porrin dupa cazu devoratorul disparand de langa soimeanca fiind la o distanta de cativa metri intre ei. Trebuia sa faca si ea ceva nu doar sa priveasca cum se lupta acestia, cum Ema este lovita fara mila. Porrin o lasa in pace pentru cateva secunde pe Ema oprindu-si privirea pe Keyanna care isi indrepta bagheta catre el care incepu sa rada. "Chiar crezi ca ai curajul sa ma ataci?" intreba acesta apropiindu-se de Tamara lasand-o pe pamant pe Ema neavand cum sa se miste, isi intoarse capul catre prietena sa trimitandu-i din priviri sa-l atace fara mila. Tamara era foarte confuza nu stia de ce nu avea curajul sa-l atace si de ce cu fiecare pas pe care devoratorul il facea spre ea Keyanna se dadea inapoi cu bagheta in mana tremurand. Nu putea fi fica. Cand cineva se lua de prietenii sai ii ataca. Dar acum? Porrin se apropie mai mult de ea ridicandu-i barbia strangand-o. Tamara se uita cu ura la el tragandu-i un pumn retragandu-se. "Ce tot vrei?" intreba furioasa aceasta stragandu-si pumnul cu care il lovise o durea rau.
  

" - Pe voi, scumpelor!" rase Porrin, stergandu-si firisorul de sange de la coltul gurii.
Ema era placut impresionata sa descopere puterea din pumnul Tamarei. Se ridica in genunchi si astepta ca picioarele sa nu-i mai tremure sub viteza sangelui.
" - Nici nu stiti cat de valoroase sunteti! Snow, draga mea, stiu ca incerci sa ma opresti de o vreme. Vrei sa distrugi tot ce eu am creat. Dar tu, Riley. Tu esti plina de calitati! Tu poti fi o razboinica incredibila! Ai curajul, forta, devotamentul! Cred ca m-ai putea ajuta foarte mult!"
Ranji euforic.
Soimeanca se ridica si isi indrepta bagheta spre el.
" - Daca nu te misti de langa ea.." sopti amenintator, strangand bagheta fara orpire.

• Ema inca mai era la pamant iar Tamara tremura in locul in care se afla cuvintele lui ii rasunau in tot capul sau Tu esti plina de calitati! Inima incepu sa ii bata cu putere auzindu-se in tacerea ce se lasa. Ai curajul, forta, devotamentul! Tamara isi puse mainile in cap incercand sa isi elimine aceste cuvinte dar parca ii tipau in mintea sa, vocea lui Porrin in capul sau. Cred ca m-ai putea ajuta foarte mult! Ultimele doua cuvinte fusesera acentuate sunandu-i si mai tare in minte. "Niciodata." tipa aceasta cu scarba strambandu-se la devorator dandu-se inapoi cu cativa pasi. Acesta incepu sa rada spunand ca nu e pe vrute. Tamara inghiti in sec tinandu-si bagheta in fata sa dar dupa cateva secunde ii disparu din mana fiind la Porrin care o flutura in fata Keyannei. Bine acum putea sa se ingrijoreze si sa ii fie foarte frica.
  

" - Las-o in pace!"
Cuvintele Emei rasunara in linistea de mormant. Tonul ei era cel mai surprinzator. Nu era amenintator, nu era rugator sau poruncitor. Era cumva o combinatie intre cele trei.
Se arunca langa el, dar printr-o miscare ce o surprinse, Porrin o apuca de brat si i-l intoarse la spate, imobilizand-o. Cazu in genunchi in fata lui. Nu era pozitia multumitoare. Ema era intotdeauna mai logica de atat, nu credea in balivernele cu pozitiile dominatoare, dar acum se scufunda in disperarea din interiorul ei.
Fusese furioasa si fusese trista in preajma lui, dar niciodata nu-i fusese frica de Porrin. Asa ca acum nu intelegea de ce inima ii batea brusc, amenintand sa iasa di cosul pieptului, sau de ce avea impulsul de a fugi. Incerca s-o vada pe Tamara, privind-o patrunzator, ca si cum ar fi aparat-o cu vazul.
Respira sacadat. Incerca sa scape de el, dar fiecare incercare parea lipsita de forta si prapadita in fata lui Porrin. Ii era greata. Se arata slaba in fata lui. Se arata lipsita de aparare.
" - Omoara-ma" sopti Ema rece. " Termina cu mine, dar las-o pe ea in pace!"

• Tamara tresari cand o auzi pe Ema cum tipa la Porrin sa o omoare acesta incepu sa rada zicandu-i ca ar fi tentat sa o faca dar doreste sa o mai lase in viata isi muta inapoi privirea catre Keyanna care il privea cu ura. Tamara se concentra atat de tare incat padurea lua foc facandu-i zambetul de pe fata lui Porrin sa dispara. Astropufa zambi ridicand o spranceana asezandu-si o mana pe un sold lasandu-si greutatea pe un singur picor. Totusi Porrin inca mai avea bagheta Tamarei in mana tinand-o strans. 'La naiba' ii trecu prin minte Tamarei oprind flacarile pentru a nu distruge o asemenea padure frumoasa din cauza unui devorator al mortii care o enervase prea tare. "Te rog da-mi bagheta si nu o sa iti fac nici un rau." spuse Keyanna intinzand mana asteptand un raspuns din partea lui Porrin care se abtinea cu greu sa nu izbucneasca iar in ras.
  

Ema simtise scurta tresarire a lui Porrin atunci cand padurea se aprinsese. Un zambet strengar i se contura pe buze, dezvelindu-i dintii.
Isi relaxa muschii si inchise ochii. Devoratorul reactiona la greutatea brusca si ii dadu Emei drumu, uimit sa o vada la pamant. Cu o viteza ce o surprinse, Soimeanca se rasuci si lovi cu piciorul in mana lui. Bagheta sari, iar Ema se ridica dupa ce o prinse. I-o arunca Tamarei si se grabi sa puna distanta intre cei doi, ridicandu-si la randul ei bagheta.
" - Saracutul de tine..." chicoti Ema cu un zambet frant. " Ai avut o tinta atat de usoara... Ti-ai ratat ocazia"
Cuvintele ii ardeau buzele, iar gandul ce-i veni in minte o facu sa se cutremure. Nu trebuia sa o faca... Dar Porrin stia ca Ema nu era in stare de asa ceva... Ei, doar nu folosea vraja capitala. Doar ceva mai mic.
" - Crucio"
Era cea mai mica soapta de care Soimeanca era capabila. Dar cand a auzit urletele nasului ei, inchise ochii si indeparta bagheta, lasand un Porrin gafaitor pe pamant.

• Ema arunca un blestem asupra nasului sau care zacea la pamant gafaind de durere si icnind cand incerca sa se ridice dar nu reusi. Tamara se intreba daca Emei nu ii parea rau ca isi atacase nasul si acum zacea pe pamant in incercarea de a isi recupera bagheta care era la mica distanta de trupul sau. Desi Porrin facuse multe rele, trebuia ucis, dar nu de ele. Cum ar fi privite la Hogwarts desi au omorat un devorator al mortii cautat lumea s-ar bucura dar ceilalti le-ar fi teama sa mai vorbeasca cu ele din cauza frici. Poate cei de la viperini le-ar primi cu bratele deschise. "O sa o incurcati." zise Porrin infingandu-si degetele in pamant incercand sa se ridice. Ema si Keyanna se dadura un pas inapoi tinandu-si baghetele pregatite de atac. Nu prea avea curajul astropufa sa arunce vreo vraja asupra lui din cauza Emei. "Nu scapati de mine." zise rece acesta privind-o in ochii alabstri ai Tamarei cand spuse asta. Se intreba daca acum era 'vanta' si de acest Porrin.

" - Asa-i..." murmura Ema, stiind cata dreptate avea Porrin.
Nu vor scapa de el decat in momentul in care profetia lui Rosalie se va indeplini. Si trebuia sa se indeplineasca! Daca pentru Ema era prea tarziu, daca pentru ea nu mai exista scapare, atunci trebuia sa lupte din greu cu destinul pentru ca isi dorea ca prietenii ei sa fie in siguranta. Porrin nu va mai face mult timp umbra pamantului. Soimeanca simtea asta in sange. Totul avea sa fie bine intr-o zi.
Urma un moment de liniste in care Ema se detasase de locul fizic. Se vedea undeva, la umbra unui copac, razand alaturi de copii. Copii ce semanau cu ea si cu barbatul de langa ea. Zambi vag si reveni in prezent. Va trece mult timp pana asta se va intampla.
" - Ia spune-mi, Snow" gafaii nasul ei. " Cum stam cu Horcruxurile? Cate ai distrus pana acum?"
La naiba! Ea personal, unul. Desi mai avea inca unul de care trebuia s se ocupe. Iar Rose mai distrusese si ea.
" - Esti aproape, atat de aproape de moarte" sopti Ema. " Dar nu eu iti datorez acest onor. Nu acum"
Ochii ei nu reflectau vreo lumina. Erau reci si intunecati, in ciuda culorii deschise de verde.

• Tamara nu mai dorea sa ramana mai bine se profitau de timpul in care Porrin gafaia pe jos de durere si ele sa plece inapoi la bunica Leah. Nu aveau cum sa le gaseasca. Tamara isi stranse bagheta in mana sa. Ofta privind-o pe Ema. Incerca sa ii transmita din priviri ca vrea sa plece. O aproba dand din cap intorcandu-si capul catre Porrin. "Crucio." zise aceasta intreptand bagheta catre Porrin care tipa de durere. Atunci fu momentul in care Tamara si prietena sa de la Ochi-de-Soim alergau prin padure incercand sa ajunga la deal dupa sa il coboare ajungand la casa bunici Keyannei. "Nu o sa scapati de mine." se auzi vocea devoratorului tipand in padure. Tamara tresari simtind mana Emei pe a ei strangand-o. Se intreba cat mai au pana la deal de ce nu il gasisera pana acum. Erau foarte aproape de padure. "Unde e?" tipa disperata Tamara uitandu-se in jurul sau observand numai copacii. Stia ca Porrin avea sa le urmareasca. Auzea pasii prin padure si frunzele copacilor prin padure.