Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

1 2 3 4 5 Next »

/ damn their killing, damn their lies

• Dădu din cap în semn că înţelese, şi răsufla uşurată în sinea ei că nu se referise la ea. Nu era prea mare iubitoare de câini, preferând phoenicşii, sau orice alte animale mai necunoscute. Hermelinele, de exemplu. Nu era sigură că îi plăcea comparaţia nou-venitului dintre stomac şi minte, însă nu spuse nimic, pentru că nu ştia ce anume. Mintea era un subiect mult prea discutabil pentru a se arunca acum într-o dezbatere asupra ei. Ura chestiile filozofice şi nu reuşise niciodată să emită aberaţii de genul.
  "Domnule,", i se adresă ea precaută nou-venitului, "nu sunt sigură că am înţeles gluma, iar dacă are vreo natură sexuală, v-aţi greşit victima. Nu sunt genul care să ..."
  
  Tăcu brusc, fiindcă nu mai ştiu cum să continue. Probabil că dacă vreodată în viaţa ei ar mai fi roşit, ar fi făcut-o şi acum. Însă cum niciodată nu i se întâmplase ca obrajii ei să fie străbătuţi de vase prea puternice de sânge, nici acum acest lucru nu se înfăptui. Spera să nu fi înţeles corect gluma, însă în acelaşi timp nu prea îşi dorea asta, căci altfel ar fi arătat ca o idioată. Mai mult decât arătase deja.
  
  Pentru a-şi face de lucru, se apropie mai mult de primul individ, privindu-i încruntată şi gânditoare rana. Nu ştia dacă să se ofere sau nu, însă până la urmă decise că nu avea ce pierde.
  "Nu ştiu dacă doriţi, domnule, însă acum un an şi ceva, am lucrat la Hogwarts în aripa spitalului. V-aş putea ajuta?"
  Realiză rapid că făcea pe micuţa naivă şi săritoare, însă în adâncul sufletului său, chiar era micuţa naivă şi săritoare.

Alain era in general un om foarte precaut si invatatse din experienta ca niciodata nu intorci spatele cuiva, chiar daca il consideri prieten, iar astazi ii fu reamintita aceasta lectie intr-un mod foarte dureros, cand Eric ii arunca o sticluta de ceva pe rana. Iod dupa miros.

"********* ******* ******* ** * ***** ***** ** **** ** ***** *********, ************ ***** *** ** ****** **** ** ********, ** *** ********* **** **** ***** *** *** ****** ********!" striga Alain sarind in picioare ca ars. Daca pana acum durerea din umar fusese suportabila, acum aproape cazu din picioare. Broboane de sudoare ii aparusera pe frunte, si pentru careva momente ii se intuneca vederea. Se sprijini de copac gafaind.

"Sa...te duci...*****'..." mai reusi sa ingaime, inainte sa se aseze pe iarba umeda. "Multumesc ca-mi amintesti din cand in cand de ce te urasc..."

Isi recupera pipa, pe care o pierduse in agitatie si si-o baga iar in gura, pufaind. SImtea cum ii se invarte capul, dar socul provocat de durerea brusca avu totusi si un efect pozitiv, il scosese din starea de somnolenta si in care il aruncase extenuarea si reusi din nou sa gandeasca oarecum clar.

"Miss Lee, cu ce te-ai confruntat dumneata in aripa spitalului la Hogwarts nu se compara cu minunea de fata. Si daca stau sa ma gandesc bine, nu e foarte indicat sa petreceti prea mult timp in prezenta mea, pentru ca nu stiu cand s-ar putea sa apara unii care sa vrea sa incheie afacerea inceputa cu aceasta rana si ma tem ca nu veti scapa nevatamata. Multumesc oricum."

" Iar tu, ***** cu ochi, pune niste bariere pana nu iti fac si tie o gaura, sa ne asortam!"

O privi cu un zambet arogant pe bot. Ca un om caruia i s-a oferit o virgina cand el ceruse o zdreanta si stia foarte bine ca daca lua ce i se oferise, avea sa o rupa in doua, sa ii innoade picioarele si sa o lase sa moara sangerand. "Va asigur ca nu era o gluma sexuala, domnisoara." O privi de jos in sus, prefacandu-se neinteresat si pe undeva chiar scarbit. Nu era, dar ea nu trebuia sa stie asta. "V-as vinde organele, doar." Pufni scurt. "P-asta nu-l ajuta nici dumnezeu nici dracu', nu-l vrea nimeni niciodata."

Il auzi urland si injurandu-l si pur si simplu se puse inapoi pe geanta si rase isteric. Avu un gand sa se intinda pe jos sa rada mai bine, dar era aproape de un bocanc si nu ar fi vrut sa se apropie asa de mult de picioarele lui Alain fara sa i le taie, arda, rupe sau da foc.

Isi ridica bagheta si cateva minute mai tarziu, era sigur ca magia pe care o folosiste in bariere si vraji de protectie era asa de puternica incat putea fi observata din China. Si atat de puternica incat nu putea fi patrunsa. Iar daca ea voia sa plece, sa astepte pentru ca nu le dadea jos cel putin o perioada.

"Taci dracului odata din gura, ce-ai? Limbarita?" Ii dadu un bobarnac peste frunte si ii dadu materialul care acoperea rana la o parte ca sa vada. Se apropie si o mirosi, stramband din nas. "Puti, idiotule. Ce ai facut, ai bagat viermi in ea sa moara tot in tine?" Scormoni dupa ceva si ii intinse o cutiuta cu o pasta mentolata. "Ia, da-te cu asta sa nu iti cada mana sau ceva prin tine. O sa usture putin. Serios doar putin, dar te dezinfecteaza."

Isi aprinse una din tigarile butucanoase si parfumate din foi, pe care o fumase doar pe jumatate mai devreme si se intoarse la femeie. "Daca te-a speriat prietenul meu mai prost cu vocabularul lui, ma bucur, pentru ca suntem doi nenorociti."

• Urmări neliniştită şi puţin speriată reacţia tipului, şi fără să se mai abţină, izbucni în râs, aşezându-se pe jos şi continuând să privească spectacolul.
  "Ei haide, domnule, am trecut prin situaţii şi mai naşpa. Şi crezi sau nu, am fost şi la Azkaban, dar nu e aşa naşpa pe cât se spune. Doar mult timp liber şi puţină mâncare."
  
  Deşi nu arătă, se înfiorase când îşi amintise de groaznica închisoare. Nu îi fusese frică de Dementori, fiind de mult obişnuită cu disperarea şi nefericirea, însă foamea încă îi mai crea coşmaruri. Îşi spuse că data viitoare, mai bine ajungea în pământ decât în Azkaban. Cel puţin la prima variantă nu avea să-şi mai facă griji de mâncare.
  
  Îşi îndreptă atenţia spre cel de-al doilea personaj, privindu-l încruntată. Nu avea să-l lase să-i folosească nici un organ, nici moartă, nici vie. Nu suporta gândul să fie ciopârţită şi spera ca după moartea ei, cunoscuţilor săi să nu le vină minunata idee s-o facă zdrenţe doar pentru a ajuta pe alţii. Nu pe ea, nu în acest fel.
  "Domnul acesta?" întrebă ea, arătând spre rănit. "Dar de ce? Sunt sigură că, în nebunia lui, cineva îl găseşte atrăgător. Mereu am considerat că nebunii sau 'răufăcătorii' sunt mai interesanţi. Trebuie să recunosc că mă bucur că am dat peste cineva care nu se abţine să-şi ţină gura în prezenţa mea. Dacă tot am ajuns atât de departe, aş putea să vă ştiu şi eu numele? Nu-mi place să mă gândesc la voi ca la tipul x, individul ăsta sau altele."
  

Se uita incruntat de la Eric la India in timp ce lua alifia cu miros intepator, observand intr-un final ca acestia pareau sa poarte o conversatie care nu il includea. Alain fusese mult prea ocupat sa injure. Isi aplica o cantitate suficienta de alifie pe rana de pe umar, fara nici o urma de precautie, pentru ca oricum era mai mult ca sigur ca pana a doua zi avea sa fie, in cel mai bun caz, pe vreo masa de imbalsamare. Simti ca durerea ii se mai estompeaza oarecum si multumi cerului.

"Am nevoie de un vindecator obscur care stie sa-si tina fleanca" mormai catre Eric. "Altfel o sa am grija sa cada asupra ta toate cheltuielile cu inmormantarea..."

Isi dadu camasa jos, lasand sa se vada in lumina galbuie a globului dragonul tatuat pe piept si pe brat si cateva urme de sange uscat. Nu avusese vreme sa se spele, in ultimele cateva zile, fiind tot pe fuga. Scoase un bandaj aproape steril din rucsac si incerca stangaci sa isi panseze rana.

"O domnisoara atat de incantatoare ca dumneata la Azkaban? N-as crede...Pareti mai degraba genul care sa petreaca timpul pe la serate decat facand lucruri necurate" chicoti in barba.

Printr-o miscare fulgeratoare, de care nici macar el nu se mai credea capabil, in starea in care era, ii acoperi gura cu mana dreapta si o tranti cu capul de pamant, apasand doar intr-atat incat sa o tina lipita de sol. Cu mana libera ii prinse mainile deasupra capului si se apropie cu fata de chipul ei, soptindu-i la ureche.

"Intotdeauna ti s-au parut interesanti nebunii si raufacatorii? Si cati ai intalnit pana acum, ma rog? Stai langa mine cu nonsalanta si naivitatea unui copil care crede ca nu ii se poate intampla nimic, cand eu te-as putea omori in cel putin 10 feluri fara sa-mi scot macar bagheta. Crezi ca daca pana acum nu ti-am facut nici un rau inseamna ca putem sa ne tragem de sireturi? Trezeste-te copila, sau parintii tai vor plange dupa tine foarte curand...."

Ii dadu drumul si se aseza din nou cu spatele la stejar, simtind lemnul rece al baghetei lipit de antebrat.

"Numele meu este Bond. James Bond"

"Da, ai fost la Azkaban? Si? Eu am fost la simfonii si bordeluri si opera si teatru. Si sunt un om fara scrupule. Vezi? Locatiile noastre nu schimba nimic."

Il privi neincrezator cum isi da cu alifie si incearca sa-i panseze rana. "Ai nevoie de terapie cu electrosocuri, prietene." Il privi lenes cum se napusteste asupra ei si il asculta plicitisit. Un pic melodramatic, dar din orice alta privinta, foarte distractiv. Nu apuca sa ii zica boului sa se dea jos de pe ea pentru ca deja o facuse.

"Stai dracului potolit sa nu-ti rupi ceva. Asta mai imi trebuie, sa iti scoti coastele din tine, ca sa am ce sa vindec." Isi dadu ochii peste cap si scoase din geanta fara fund pe care o detinea niste ciocolata pe care le-o imparti celor doi. "Mancati, o sa va faca bine."

Se apropie de Alain si ii smulse bandajul, ii curata rana cu bagheta si ii puse altul. "Numele tau e Idiot. Foarte Idiot. E normal ca nu vrei sa-l stie nimeni." Indesand niste ciocolata in gura, o mesteca si se intoarse spre femeie. "Eu sunt Edward si el e Alex. E mai simplu daca nu ne complicam cu nume de familie, nu? De ce esti in padure, India Allise Lee?" Isi aduse aminte de ce spusese saraca fata inainte sa se urce animalul pe ea si ii raspunse sec. "Nu am zis ca nu il vrea nimeni pentru ca nu e atragator. Din contra, am o lista de femei care vor sa-l violeze pentru ca le-a furat cate ceva... virginitati, chiloti, un pocal aici si-acolo. Am zis ca nu il vrea nimeni pentru ca aduce ghinion. De-aia suntem prieteni, si domnisoara, ai un ghinion fantastic sa te intalnesti cu doi nemernici in aceeasi seara si sa mai fie si prieteni."

Isi trecu o mana prin buclele murdare si isi dadu seama ca aveau nevoie de un Vindecator, un hotel, niste alcool tare si o curva. Sau o luau pe domnisoara de fata cu ei la o plimbare. "Tu sa stai linistit cu copacul tau pana gasesc ceva care sa te ajute. Daca te omori asa, vin dupa tine si te castrez cu un cutit bont."

Se ridica si trimise doua patronusuri diferite catre singurii doi oameni pe care ii stia si care ar fi putut sa-i ajute. Spera ca macar unul din ei sa mai fie in viata. Liliecii lui zburara imediat din peisaj iar el isi lua o mutra de sictir controlat, zambind aproape libidinos la cei doi.

• Se încruntă la tip, ştiind că nu o credea. Însă nu avea cum să-i demonstreze şi nici nu avea chef să-şi bată capul cu asta. Era mai interesata de rana lui ciudată, şi oarecum, cu a se blestema că fusese atât de proastă încât să mai rămână prin preajmă. Nici nu ştia care dintre o înspăimânta mai mult.
  "Credeţi sau nu, nu-mi pasă. Dar nu aş avea nici un motiv să mă dau mare. Eu..."
  
  Însă fu oprită de nebunul nr.1, care o trânti la pământ, începând să-i ţină un discurs care nu o împresionă. Fusese în pericol de moarte de mult mai multe ori înainte, iar acum, lângă ăştia doi, nu i se părea nimic ieşit din comun. Doar încercau s-o înspăimânte, pentru a se da mari şi tari. Tipic. Simţi în gură un gust amar, şi când invididul se îndepărtă de ea, eliberând-o, se ridică, frecându-şi capul care începea s-o doară, şi scuturându-se de pământul şi praful care i se încâlcise în păr. Brutal om. Îl privi încruntată, aruncându-i un zâmbet ironic când îi auzi presupusul nume, şi îşi scoase bagheta, folosind-o pe post de beţigaş pentru a-şi prinde părul într-un coc la baza gâtului.
  "Mdah, şi mama mea a fost regina Elizabeta", rosti ea, aşezându-se pe pământ, cu picioarele sub ea, în stil turcesc.
  
  Când auzi că cei doi aveau nevoie de un Vindecător, se gândi instantaneu la Victor, însă decise că nu dorea să-l vadă implicat în aşa ceva. Deşi el se asemăna oarecum cu ăştia doi, înjurând la fel de vulcanic ca şi ei. Însă Victor era altfel, nebun, dar geniu. Îi era dor de el, însă în momentul de faţă era prinsă cu doi posibili asasini ai ei. Mare lucru!
  "Venisem în pădure pentru a mă relaxa, însă se pare că acest lucru nu mai e deloc posibil, dragă.", răspunse ea, privindu-i acuzator pe cei doi.
  "Nu-mi pasă ce vor alte femei de la domnul de faţă, şi nici faptul că voi doi încercaţi să ma impresionaţi. Nu mă atrageţi deloc, dacă ţineţi morţiş să aflaţi", continuă ea, încercând să fie cât mai arogantă.

Amuzat de situatie, de femeia din fata lui, de idiotul care nu contenea sa existe pe langa el, Eric ofta si isi ridica genunchi ca sa isi poata sprijini coatele pe ei si isi puse capul in palme. Daca nu ar fi fost vag plin de pamant si daca nu l-ai cunoaste de mai mult de doua minute, ai zice chiar ca e un baiat simpatic, pe care il alungasera parintii de acasa si care acum te ruga cu privirea sa fii a lui. Dar apoi zambi zeflemitor si asa se spulbera orice iluzie ai fi avut despre el.

"Sangele nobil, chiar si fals si sarcastic cum e al tau, e foarte scarbos. Are asa... o nuanta urata pe care o dobandesti doar mancand rahat mult timp." Se opri o secunda, apoi continua. "Draga imi zice ea mie... Of. Un pic naturalista tu, draguta? Ce, un pahar de vin si un sex rapid nu mai tin sau cum?" Apoi rase. Rase sanatos, pentru ca isi dadu seama ca domnisoara posibil virgina din fata lui nu intelesese nimic. "Daca incercam sa te impresionez, nu o faceam asa. Si te rog, nu-mi frange inima spunandu-mi ca interesul meu inchipuit pentru tine nu a trecut testul. Nu as putea suporta sa stiu ca nu te atrag, eu, imagineaza-ti! Un barbat asa de finut si potrivit pentru orice femeie, construit parca pentru tine si dorintele tale..."

Avu un gand sa scuipe o bucatica de foaie din tigara pe jos, dar nu avea suficienta saliva sa o faca si se rezuma imbufnat sa o extraga cu degetele si sa o scuture rapid.

Se uita la ciocolata de parca se asptepta din clipa in clipa sa sara la el, dar intr-un final si-o arunca in gura si incepu sa o mestece tacticos. Din pacate, pentru el nu avea nici un gust. Isi aminti brusc ca Eric ii aruncase o sticluta ce coniac si incepu sa o caute prin iarba. O gasi cu greu si se lasa iar pe spate, dand lacom pe gat licoarea de culoare chihlimbarului. Nici asteia nu ii mai simtea gustul, dar ii ardea placut gatul.

"Te place." ii spuse lui Eric foarte serios. "Dar cedeaza greu, ca toate domnitele din ziua de azi. Imi pare rau, frate, dar eu nu te ajut sa te cuplezi. You're on your own" mai lua un gat de alcool si ii intinse si lui sticla.

Se apuca sa scotoceasca vartos in rucsac si scoase un cort de doua persoane, cam ponosit dar intreg inca, o masuta plianta si un scaun de pescuit din care facu 3, le deschise si le puse in jurul mesei. Se aseza pe unul dintre ele si incepu sa isi reumple pipa.

"Acu unul dintre voi sa fac afocul si al'lalt sa aduca gratarele..."

• Se uită uşor neimpresionată şi totuşi fascinată la bărbatul numit Edward, şi îşi dădu seama că era prima persoană de genul pe care o întâlnise până atunci. Cercurile înaltei societăţi prin care se învârtise până atunci nu îi permisese să dea peste oameni care se comportau exact aşa cum erau. Iar faptul că devenise contesă cu ocazia căsătoriei sale din Franţa nu o ajutase. Însă acum, se bucura ca aceştia doi nu se purtau cu mănuşi cu ea. Deşi nu ştia dacă îi plăceau glumele lor -mai bine spus, lui- care o depăşeau.
  "Edward, dragă, nu pierde speranţa", rosti ea, pe un ton jucăuş.
  
  Şi adevărul era că dacă acesta îi asculta sfatul, la cât de vulnerabilă era, nu putea şti dacă nu avea să facă vreo prostie. Încercă să nu se gândească la asta, fiindcă la cât de paranoică era, începea să creadă că i seputeau citi gândurile.
  
  Se intoarse ca sărită spre cel numit Alex, uitându-se mirată la el.
  "Ei bine, dacă ţie asta ţi se pare, te las să crezi ce vrei, Alex dragă", rosti ea, deşi nu se simţea în largul ei şi nu avea idee despre cum ar fi trebuit să reacţioneze şi ce să spună.