Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

1 2 3 4 5 Next »

/ damn their killing, damn their lies

Se uita la Alain cum avea un moment de casnica si il bufni rasul, imaginandu-si-l cu sort colorat, parul prins cu bonetica alba de cofetareasa si eventual in chiloti de dantela, ca sa fie si sexy. De-aia nu avea Eric prieteni, pentru ca era un ciudat cu o imaginatie bolnava. Asta si nu suporta oamenii, dar asta e monolog pentru alta data.

"Nu stiu unde ce femei cunosti tu, dar in general nu cedeaza greu. Se deschid ca florile si se-nvart dupa... ma rog, si se-nvart ca dupa soare."

Daca domnisoara cu care aveau placerea nu era virgina, nici nu o infipsese cineva intr-o saltea suficient de bine cat sa ii scoata prostiile din cap. Da, era frumos sa ai un flirt mai lungut si sa dai din gene seducator, dar rar si intr-un decor potrivit. Sa aplici galanterii pe pamantul unei paduri era la fel de normal si comod cu a pune o canapea intr-un codru. Ca tot veni vorba... Isi misca bagheta intr-un cerc larg si in fata lui aparu o sofa moale si imbietoare.

"Eu n-am stiut ca vrei sa ne mutam aici, prietene ca nu te mai lasam sa te faci de ras cu mobila ta primitiva. N-oi vrea sa practic si ceva pescuit de subzistenta pentru familia noastra fericita?" Ii ciufuli parul si se aseza pe noua piesa de mobilier.

Cu ochii intredeschisi se uita spre India si ii facu cu ochiul in timp ce mangaia delicat locul de langa el. Era plictisit si parca ar fi vrut sa se distreze putin. Cu toate astea, se gandi din nou cand si mai ales daca avea sa se intoarca vreo veste buna la ei.

"In general femei care nu s-au mutat definitiv in bordeluri" ii raspunse pufaind.

Il privi amuzat cum transfigureaza cine stie ce intr-o canapea. Pufni dezaprobator, pentru ca se obisnuise in aceste saptamani sa foloseasca cat mai putina magie, pentru a-si conserva puterile, dar si pentru a fi cat mai greu de detectat. Acum nu mai conta, oricum.

"Ia-ti mainile din capul meu ca imi deranjezi locatarii. De cand nu am mai facut un dus cred ca mi s-a mutat o familie de pitici de gradina in cap" zise scarpinandu-se la ceafa. "Si daca vrei sa-mi torni niste apa in cap, te ro, abtine-te!" zise defensiv, pentru ca ii turnase deja o fiola de iod peste o rana. Vorbim aici de prieteni adevarati, nu de oricine...

Si ca veni vorba de iod si de rana, care inca il durea, observa ca uitase sa isi ia camasa pe el, ca era in bustul gol si ca situatia era comica. Asa ca rase, dar nu se obosi sa ia ceva pe el.

O privi din nou pe tipa de parca astepta sa se intample ceva amuzant cu ea, de exemplu sa explodeze intr-un manunchi de flacari, apoi ii se adresa lui Eric.

"De ce continua sa imi zica "draga"?"

• Trecu peste glumele lor despre femei, care nu putea spune că erau pe placul ei, şi se apropie încet de locul indicat de Edward, târşâindu-şi picioarele plictisită. Nu era prea încântată de ideea de a se afla atât de aproape de bărbatul acela, pe care îl considerase cam nebun la început, însă cel puţin el nu o trântise la pământ. Se aşeză în locul indicat de el, însă la câţiva centimetri buni de locul exact.
  
  Auzi întrebarea lui Alex, şi râse uşor, însă nu se sinchisi să-l lămurească. Nu avea de ce să se explice, aşa că dacă vroia să afle de ce, trebuia să insiste. Însă bănuia că nu avea s-o facă. Îşi întoarse privirea de la el, realizând că încă nu purta cămaşă, şi deşi nu putea spune că nu era o privelişte plăcută, nu dorea să mai fie iar luată peste picior.
  "La naiba!", rosti ea, aruncând şi altă înjurătură grosolană printre dinţi, după ce îşi muşcă limba în încercarea de a spune ceva. Simţi sângele cu bine-cunoscutul gust de rugină, şi închise ochii, lăsând durerea să se diminueze.

Stand aproape stramb si judecand aproape drept, lui Eric tabloul cu ei trei i se parea aproape ireal, desi deloc imposibil. Aprope ca pufni in ras, dar isi dadu seama ca desi nu era superstitios, viata il invatase ca dupa mult amuzament, apareau problemele.

"Iti zice draga pentru ca ii esti draga, femeie!" Ii raspunse lui Alain pe cat de serios putea." Femeia se aseza langa el iar el isi ridica un picior, isi puse lateralul bocancului pe genunchi si isi lasa capul sa cada pe spatarul canapelei.

O auzi pe India si tentativa ei de injuratura si nu isi mai abtinu starea de bine, chicotind pe cat de masculin permitea cuvantul in sine. "Daca vrei sa te exteriorizezi, draguta, poti oricand sa o faci. La urma urmei, suntem doar noi trei si nu e cazul sa tii in tine sentimente..." Se opri abrupt.

Auzise un zgomot de undeva dintre copaci si isi ridica privirea, devenind dintr-o data alert. Ura cand avea dreptate si cand nu avea dreptate. In secundele alea ura orice, inclusiv propria persoana. Se relaxase prea devreme si stia ca farmecele lui de protectia aveau sa tina suficient cat sa plece, daca era cazul. Aici apareau mai multe variabile: cati erau, daca erau neprietenosi si daca putea sa se descurce singur, fara sa ii implice pe cei doi. Ea ca ea, parea fragila dar Eric fusese inselat de aparente inainte. Iar Alain, chiar si ranit putea sa lupte. Fara sa le zica nimic, se ridica si merse ghemuit pana la marginea perimetrului ascuns de vraji. Se opri dupa un copac si se uita in inceputul de vale. Nevazand nimic, isi misca bagaheta si descoperi o caprioara pe care o omori de nervi.

"Devin paranoic, Alain prietene." Isi aprinse o tigara si se sprijini de copac. Ar fi vrut sa se mute cu tot ansamblul de trei oameni undeva unde nu era umezeala care ii incretea si ridica parul in cap, unde nu era curent, vant, un inceput de ploaie care tot ameninta si unde ar fi putut sa se intinda, cu sau fara India sub el. De preferat cu. Da, de preferat cu.

ooc: Scuze de postzilla, am un pic de logoree in seara asta.

"Ai vrea sa ma pipai si tu putin, ha?" ii spuse lui Eric, dand din sprancene si incordandu-si pectoralii intr-i incercare nefericita de a-i face sa se asemene mai mult cu o pereche de sani. Se opri cand il fulgera rana din umar si se lasa cu capul de masa, gemand incet si injurand cu aplomb.

Il vazu pe Eric sarind si tresari si el, lasand deoparte pipa si punand mana pe bagheta. Exact de asa nu avea nevoie, sa apara cineva cu care nu isi dorea sa se intalneasca. Relua in minte tot ce facuse in utimele cateva ore si decise ca nu avea cum sa il fi urmarit cineva, fusese mult prea prudent. Si chiar daca ar fi aparut, printr-un miracol aici, stia sigur ca barierele lui Eric ar fi rezistat. Dar nu putea fi niciodata foarte sigur. Cel mai tare il speria gandul ca nu va putea el rezista fizic unei lupte.

Rasufla usurat, insa, cand se dovedi a fi doar o caprioara si rase la accesul de nervi al prietenului sau. "Ce ti-e si cu batranetea asta...menopauza, alea alea. Te dregem noi cumva, stai linistit..."

• Îl privi pe Edward zâmbind într-un mod prea seducător, şi aproape că se enervă când acesta se ridică de pe canapea, ducându-se în pădure. Îşi ridică picioarele sub ea, privind după bărbat, şi aproape că se sperie când acesta omorî căprioara, însă doar tresări. Îl privi fix pe Alex timp de câteva secunde, însă îşi mută privirea înainte ca acesta să o observe urmărindu-l.
  "Bietul animal. Acum o să ne împută cu mirosul de descompunere", rosti ea, gândindu-se că, oricât de înfometată ar fi putut fi, nu avea de gând să mănânce o asemenea creatură. Şi spera ca nici lor să nu le treacă asta prin cap.
  
  Îl privi nerăbdătoare pe Edward, aşteptând fără să ştie de ce să se înapoieze pe canapea, şi în acelaşi timp se întrebă dacă Alex avea să se aşeze şi el lângă ea, însă nu prea credea că o va face. Bărbatul era mai rece cu ea şi oricât i s-ar fi părut ei de atrăgător, nu ar fi dorit să fie respinsă. Îşi dădu o palmă mintal, pentru că se gândea la aşa ceva, şi se rezemă cu spatele de spătarul canapelei.

"Nu te-as pipai decat mort, ca sa ma asigur ca ramai asa. Orice dubiu am avut prin tinerete legat de marimi intre noi s-a rezolvat atunci... si cum te vreau dar ma abtin..." Rase la el.

Se intoarse spre caprioara pe care tocmai o omorase si cu cateva miscari de bagheta alese o bucata de muschi perfecta pentru o mica cina tarzie. Facu restul de caprioara sa dispara. Improviza un cadru din lemne si transfigura un fel de disc dintr-o piatra, facu un foc si dupa ce o curata cu doua vraji invatate la nevoie, o puse la facut. "Ce ziceai de gratarel, prietene? Am devenit cap de familie, pun mancare pe masa..." Isi dadu o palma peste frunte si se aseza langa India, mai aproape decat fusese initial. "Menopauza ai tu, limax obosit." Cat despre dres, avea cateva idei...

Se intoarse spre ea, zambindu-i subtil, cum era obisnuit sa o faca atunci cand nu avea unde sa doarma si domnisoara de la bar era virgina. Mai aproape de adevar nu se putea. "Cu ce te ocupi cand nu ramai blocata in padure cu doi barbati necunoscuti?" Isi lasa capul sa alunece si sa se spijine in palma.

"Doar nu planuiesti, Miss Lee sa stai aici pana incepe sa se descompuna. Stiu ca compania noastra este mai mult decat placuta, dar panuiesc sa fac un dus si sa ajung intr-un pat in urmatoarele 24 de ore. Dumneata esti, fireste, inviatata...." ranji pe sub mustati.

Lui Alain ii era foame. Ii era foame de mult dar mai ales acum, cand il vazu pe Eric pregatind carnea si punand-o la foc. Ar fi peferat sa aiba niste paine, o salata si niste vin bun, dar cine era el sa se planga? Lua o gura de alcool ca sa nu mai saliveze in sec.

"Saru'mana tati, ca te-ai gandit si la stomacurile noastre. Daca mai stateai putin ne autodigeram...Desi sincer nu te vad in rolul de cap al familiei. Capul tau de pe umeri nu e prea bun de condus nimic, daca stau bine sa ma gandesc..."

Mirosul de carne incepea sa se imprastie si stia ca daca n-ar fi avut barierele ridicate, s-ar fi trezit cu ceva vizitatori nedoriti. Asa insa, se lasa mai pe spate in scaun si astepta raspunsul domnisoarei, pentru ca devenise si el brusc curios.

• Tresări când Edward se întoarse şi se aşeză lângă ea, deşi mai aproape decât îşi amintea, şi încercă să rămână calmă.Începu să-şi împletească părul, uitându-se fără poftă la bucata de carne de căprioară. Aproape că i se făcea rău. Auzi întrebarea bărbatului şi îi zâmbi, umezindu-şi buzele.
  "În trecut obişnuiam să fiu balerină, dar acum...sunt profesoară de Vâjthaţ la Hogwarts." răspunse ea supusă, continuând să se joace cu părul.
  
  "Invitată unde? În paturile voastre? Hmm, dacă mă gândesc mai bine, e o idee acceptabilă, doar că...", îi răspunse ea lui Alex, zâmbind într-un mod destul de dubios, însă nu continuă, fiindcă îşi dădu seama că vorbise fără să gândească. Acum trebuia să mai şi dreagă gafa asta, pentru a nu părea o blondă neblondă cu o chestie lipicioasă şi netedă în loc de creier. "...nu obişnuiesc să mă trezesc în aşternuturi străine", continuă, nesigură pe sine.
  
  Inconştient, sau poate că totuşi nu fusese atât de inconştient, îşi întise picioarele în faţă, peste ale lui Edward, însă nu se sinchisi să şi le retragă. Îşi mulţumi în gând că în acea seară avusese inspiraţia să îşi ia pantaloni, şi privi mulţumită culoarea neagră a acestora. Chiar şi cu pantaloni, tot îi plăceau picioarele sale lungi şi formate de la balet.

Alain pasea pe taramul seductiei pe care o mai practicasera inainte impreuna. Era ceva antrenant si ii face bine la orgloiu lui Eric. "Sunt atat de haituit de munca incat aproape ca as ucide pentru un pat, niste tarie si un dus. Nu, chiar as ucide." Se intoarse spre barbat inainte sa-i acorde toata atentia femeii. "Nu ti-a mai otravit nimeni mancarea de mult?"

"Balerina, deci... esti flexibila." Ii zambi aproape calduros, intoarse carnea pe partea cealalta cu bagheta si continua sa vorbeasca cu ea. "Sunt curios cat de bine stii sa... calaresti o matura. Cat despre asternuturi, am doua solutii: ori te familiarizezi cu ele inainte, ori nu adormi ca sa trebuiasca sa te trezesti in ele. Am eu cateva metode ca sa te tin perfect treaza si cu ochii peste cap."

Isi plimba mainile pe gambele femeii, masandu-i genunchi si coborand spre glezne.