Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

1 2 3 4 5 Next »

/ just a visit

O schimbare de atitudine destul de neașteptată din partea ei nu era tocmai binevenită și totuși își dorea să o creadă. Nu avea nevoie de o poțiune ca să facă rău cuiva, o putea face foarte bine și cu o vrajă drăguță și fără să fie prins că încălca regulile. Avea nevoie de o poțiune destul de puternică ca să facă pe cineva să tacă și să îi fie fidel în totalitate din acest punct de vedere. În clipa de față era mai bine pentru el să se concentreze asupra domniței instabile emoțional și toane mai variabile decât ale lui. Se abținu cu greu să nu râdă când îi auzi ultima replică. Nu își amintea dacă îi mai spusese cineva așa asemenea cuvinte din afara familiei lui acum zece ani. 
"Vreau ceva analog blestemului Imperius în formă lichidă."zise el scurt urmărindu-i fiecare mișcare încordat.

Statu acolo si  il asculta, apoi pufnii in ras mai ceva ca dupa o gluma foarte buna. Si ea care vroia sa il ajute. Desigur, castigase primul joc, si asta intr-o oarecare masura ii incuraja schimbarea starii de spirit si hotara sa ii acorde o sansa nu atat pentru el ca persoana cat pentru faptul ca si cel mai acru viperin isi baza modul de a fi pe anumite principii, in cazul ei acestea rezumanu-se in general la faptul ca aprecia mult oameni ce stiau sa manevreze o situatie cu calm, mergand pe principiul ca cel mai destept cedeaza. Respecta oameni astia din cauza stadiului lor de inteligenta ridicat, si pusese bestia din ea la somn pentru o secunda, insa cand ii auzi ultima replica, aceasta se trezi, mai ceva ca si cand fusese lovita de apa.
"Ai dreptate." Incepu ea. "Nu esti precum un viperin." Incepu sa vina spre el oftand exasperata, cu paleme vesnic inclestate la piept si continua
"Esti mai rau. Nu inteleg ce ti-ar fi putut face cineva, atat de rau, incat sa iti doresti sa ii subjugi singura libertate adevarata si anume accea de a fi el insusi." Facu o pauza si continua "Cred cu tarie ca esti un nemernic egoist! Pana acum eram in dubii, dar din moment ce ai deschis gura si aia a fost tot ce ai putut sa zici, felicitari! Tu sti ca uneori e mai bine sa fi prost pentru ca taci decat sa deschizi gura si sa inlaturi orice dubiu? Se aplica si aici." Termina ea acru, privindu-l.

Zâmbi din nou satisfacut când îi auzi cuvintele. Bineînțeles, se aștepta viperinița să creadă ca el ar vrea să folosească poțiunea inclusiv pe ea, dar se trezi neașteptat umanitatea din ea, îi era frică pentru altul nefiind în cunoștință de cauză. "Sunt rău." îi raspunse pe un ton lipsit de inflexiuni. Putea spune că vorbea serios. Erau multe lucruri care puteau defini un om rău, printre care tendințele spre manipulare, minciună, violență, desfrâu, crimă... el le avea cam pe toate, mai pregnant prima ce-i drept, așa că putea fi catalogat ca fiind o persoană rea. Totuși, personal nu se considera astfel, având un motiv bine determinat pentru fiecare din acțiunile sale, chiar dacă uneori pe moment nu le conștientiza. Nu era sigur că era capabil să acționeze ghidat de niște sentimente pe care nu le avea.
El vroia să facă o banală afacere cu ea, nimic mai mult, iar în momentul în care îți expui condițiile nu au nici o relevanță cauza, motivele sau consecințele. Pe ea însă o afectau alea din urmă, ceea ce o faceau automat nepotrivită pentru o mică înțelegere. Trebuia să recunoască că rămase surprins de cealaltă latură a personalității ei, poate latura adevărata, sau cine știe, nu îi păsa prea mult. 
"Să înțeleg că e un refuz?" își termină el replica privind-o direct în ochi cu cea mai profundă seriozitate. Avea nevoie de poțiunea aia, dat fiind faptul că blestemul Imperius era interzis, știa că există o asemenea poțiune și trebuia să o obțină. Totuși Splendora nu se dovedi foarte dornică de a-l ajuta, iar el, ei bine, nu avea să insiste sau să o oblige, să nu-i fure libertatea, măcar ei. Nu mai avea timo de pierdut pe acolo, așa că își trase din nou gluga peste cap și se îndreptă spre scări, iar când păși prima scară îi spuse cu un zâmbet abia sesizabil. "Ai grijă de tine"

"Esti rau? Ma bucur ca ti se subliniezi chestii evidente. Aveam asteptari de la tine" Il privea impasibil, asteptandu-se la orice. Nu il mai vazuse niciodata asa.
Il privi intens cateva secunde direct in ochi apoi ii spuse pe cel mai dulce ton posibil:
"Categoric." Il vazu ca se indreapta spre iesire asa ca se intoarse la ceaunul ei. Ultima lui replica o facu sa rada pofticios avand grija la incrediente, dar nu se intoarse spre el. Nu avea decat sa plece.
"Si tu la fel." Ii raspunse impasibil, inca citind de pe sticluta.

Topic Closed