Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ Dancing away with my demons

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 25 Nov 2012, 01:35 by Julieta D. Thibault.)

~Private

Aleea Nocturn era pustie, fulgii de zapada cadeau usor pe asfaltul umed de la zapada. Se instalase iarna destul de repede fata de anii trecuti, toamna se sfarsise tot asa de repede iar frigul isi facuse loc prin tot tinutul. Cercetasa purta un palton alb ca neaua, iar parul saten ii cadea usor pe spate, pe cand fulgii de nea dansau in jurul ei.
Ii placuse mereu sa se plimbe cand ningea si de aceea nu rata nici o ocazie, alteori stand in fata semineului cu o cana de ciocolata calda pentru a se incalzi. Asa isi imagina ea sarbatorile: stand in fata semineului cu cei dragi aproape, cantand colinzi din Lumea Incuiatilor si sorbind ciocolata calda, evident cea mai buna bautura pentru iarna.
Depana amintiri momentan, mai ales acele imagini si clipe cand mama ei facea prajituri si fursecuri, pe langa ciocolata calda si cafeaua care aveau mereu un miros aparte. Insa, se obisnuise cu gandul ca nu mai avea parte de aceastea si nici macar in viitorul apropiat, sau cel indepartat. Ura persoanele care pusesera in plan accidentul parintilor ei, jurase ca avea sa se razbune insa toate la timpul lor.
Era calculata, mereu calculase fiecare pas pentru a nu calca gresit si pentru a-si aduce la bun sfarsit planul, insa..putea sa lase pentru cateva momente grijile si sa se bucure de zapada si peisajul nocturn care se asternuse peste tinut.

**Raphael Olivier** · 25 Nov 2012, 20:16

Vrajitorul se intreba ce anume ar putea face pentru a face seara sa treaca. Avea o sticla de whiskey-foc pe undeva, insa nu avea chef de ea. Prefera sa hoinareasca pe strazile intunecate ale Londrei, daca era asa. Mai ales ca ningea si era frig. Prefera Aleea Nocturn, si nu pentru ca era intunecata, ci pentru ca nu era nimeni care sa hoinareasca acum pe acolo. Probabil ca nu multora le placea iarna. Mai ales vrajitorilor intunecati.
Old McDonald had a farm, hiahiaho
and on his farm he had some chicks , hiahiaho
with a chick chick here and a chick chick there
here a chick, there a chick, everywhere a chick chick, fredona el cantecul Incuiat pe care il auzise la niste copii.

Nu ca ar fi fost mare fan, insa acest cantec, desi pentru copii, i se parea destul de pervers.

**Julieta D. Thibault** · 25 Nov 2012, 20:39

Ningea puternic, la cativa metri in fata ei nu se vedea nimic din cauza zapezii abundente. Insa ii placea, mereu ii placuse sa stea in zapada si pur si simplu sa nu faca nimic, insa acum probabil avea nevoie sa intre intr-o cafenea, daca avea sa gaseasca cumva una. Era plin de magazine, insa majoritatea erau inchise deoarece era tarziu, evident magazine despre Magie Neagra, chiar daca uneori avea si scapari in a spune ca adora Magia Neagra. Acasa, in biblioteca avea o gramada de carti ramase de la tatal ei despre Magie neagra, ii placea sa se documenteze despre ea insa sa nu o foloseasca.

Isi prinse esarfa de la gat mai bine pentru a nu intra frigul si observa o sclipire ciudata pe partea dreapta, se ruga doar sa fie o cafenea unde avea sa se incalzeasca. Porni intr-acolo in speranta ca putea sa gaseasca ceva bun in frigul ala. Spre fericirea ei dadu peste cafeneaua mult dorita, puse degetele lungi si fine, inghetate pe manerul cafenelei insa era inchisa.
- Grozav, e inchis. Murmura ea oftand.

**Raphael Olivier** · 08 Dec 2012, 15:07

Inca fredonand melodia, se trezi cu o tipa care incerca in zadar sa deschida usa magazinului langa care statea el, admirand furtuna de zapada. Zambi, desi nu era sigur ca tipa putea sa-l vada, si isi drese vocea.
"Evident ca e inchis, e Ajunul Craciunului. Desi daca toata lumea ar fi la fel de aiurita ca tine, probabil ca ai avea noroc si ai putea intra."

Isi dadu ochii peste cap, realizand ca fusese cat pe aici sa spuna o replica idioata gen "Cum de o fata ca tine este afara in frigul asta?". Slava Cerului, totusi, ca nu o facuse. Numele lui era rafinat, la fel ca si familia sa, si trebuia sa fie si el o persoana rafinata. In plus, niciodata nu ii placusera acest gen de replici, care era mult prea vulgare si perverse. Tocmai se decise ca era mult mai bine ca scapase de tovarasia taranilor de la Durmstrang.

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 08 Dec 2012, 15:30 by Julieta D. Thibault.)

Inghiti in sec si se intoarse brusc auzind o voce masculina, isi ridica ambele sprancene si dadu usor absenta din umeri. Chipul baiatului nu ii se parea cunoscut catusi de putin, iar incercarea de a distinge macar o trasatura, sau cel putin sa o familiarizeze cu cineva..nu reusea, asa ca o lasa balta, spunand:
-Nu stiu despre tine, insa mie una nu-mi place cand persoanele se strecoara pe la spatele meu. Murmura ea in cele din urma privindu-l neutra, neafisand nici macar o fata zambitoare sau una trista, pentru ca asa era starea ei in acest moment..neutra.

Privi in sus, fulgii incetasera sa mai cada pe pamant, chiar daca patura moale si alba de zapada isi facuse loc in fiecare coltisor al tinutului, inclusiv pe casele care aproape ca nu se mai vedeau din cauza nuantei albe, nu puteai uneori distinge o case de alta la cat de mult ninsese. Isi intoarse privirea catre baiat din nou, il studie din cap pana in picioare. Avea trasaturi bine conturate, ochii negri si mari, inalt exact tipul perfect pentru o fata Incuiata, caci...citise cateva din revistele fetelor Incuiate si era exact descrierea care spunea "baiatul visurilor tale", epic.

**Raphael Olivier** · 19 Dec 2012, 21:20

"Dar nu n-am strecurat pe la spatele tau. Eram chiar aici cand ai venit spre mine", raspunse el cu o fata nevinovata.
Se opri, admirand peisajul din fata sa, apoi continua energic:
"Adica spre magazin. Ahh, ia stai! Tu la mine ai venit! Vezi ca stiu? Adica nah, e de inteles, cu o asa infatisare"
Incepu sa rada, avand un ton batjocoritor, desi la propria adresa. Nu se considerase niciodata masculul feroce si fatal, insa mai dadea din cand in cand peste tipe retardate care il cereau in casatorie sau ii spuneau cat de mult le-ar onora daca s-ar culca cu ele. Lume retardata, intr-adevar!
"Dar de ce nu-ti place ca lumea sa se strecoare pe la spate? E foarte amuzant, iti spun eu"

**Julieta D. Thibault** · 19 Dec 2012, 22:51

Isi incrucisa bratele la piept si il asculta pana la ultimul cuvintel, vorbea repede si ii se parea ca, cuvintele lui nu aveau nici o logica, insa nici nu o interesa in mare parte ce spunea.
-Ah, si vrei sa spui ca ti-ai activat puterile de invizibilitate cand am venit eu si apoi brusc s-au terminat bateriile? Awesome. Spuse ea cu un zambet larg pe buze, deloc ironic si deloc sarcastica, insa acum nu venise aici pentru tipul asta ci sa caute o cafenea deschisa, daca avea sa gaseasca una in cel mai scurt timp.
-Gusturile nu se discuta. Murmura ea raspunsul acesta la ultima intrebare a lui, daca lui ii placea ca lumea sa ii se strecoare pe la spate foarte bine, iar daca nu..iarasi bine, pe ea nu o incalzea cu nimica faptul ca cine era el sau ce cauta acolo, sau..replicile lui "dure". Nu avea sa-si bata capul cu el, asa ca ii zambi din nou larg si trecu pe langa el ca si cum nu ar fi fost acolo, zicand:
- Spor la stat singur in frig, prietene. Isi facu loc prin zapada deasa si o lua la pas pe alee luand-o direct in fata, neavand o directie anume, isi adanci adanc mainile in buzunare.

**Raphael Olivier** · 23 Dec 2012, 23:39

"Daca tot suntem prieteni, ce-ai zice sa ma ajuti?" intreba el, dand paltonul lung, negru, militaresc la o parte, lasand la iveala glezna sa, plina de sange, lichidul rosiatic acoperind pantalonii negri pe care ii purta.
"M-as ajuta singur, insa nu mai am bagheta, si nu pot sa merg", continua, incercand sa nu lase durerea sa-i schimbe expresia fetei. Si oricum, asta nu se intampla, pentru ca frigul de afara ii amortise tot corpul. Pana atunci, pentru a nu isi lasa greutatea pe piciorul ranit, il sprijinise de peretele de care statuse, si de aceea ramasese acolo nemiscat, pana cand dadea peste cineva, sau pana cand isi facea curaj sa se avante in viscolul de afara. Sau pana cand acesta inceta.
"Ce poate fi mai umilitor decat un vrajitor fara bagheta, nu-i asa?"

**Julieta D. Thibault** · 23 Dec 2012, 23:52

Isi intoarse privirea catre baiat si ramase usor surprinsa de rana lui de la glezna, sangele curgea destul de mult si rana era tot la fel de adanca. Ofta privindu-l in acelasi timp cu o oarecare curiozitate, nu mai intalnise persoane care isi schimbau asa usor atitudinea, de la sarcasm imediat la..a cere ajutorul? Acum, daca nu i-ar fi aratat glezna probabil ar fi zis ca isi bate joc de ea, insa nu avea sa fie nesimtita sa nu ajute. Isi arcui ambele sprancene la ultima lui replica, zicand:
-Nu e umilitor sa n-ai bagheta, e umilitor sa nu stii sa o folosesti. Spuse ea zambind vag, si se apropie de glezna lui atingand cu un deget putin rana, insa retrase repede stiind ca ustura, sau poate ca amortise din cauza frigului.
- Sangele curge pentru ca greutatea ta sta pe glezna si apasa rana, daca te-ai aseza jos probabil s-ar opri si am gasi o modalitate sa pansam rana, si singura modalitate e undeva unde nu e asa frig si unde sa am ce imi trebuie. Chiar daca probabil bagheta ar fi ajutat-o nu prea stia vraji de vindecare, asa ca prefera sa foloseasca totul manual, se pricepea. Il prinse de mana si cu ajutorul baghetei disparura si aparura in fata conacului Thibault. Deschise usa si intra prima apoi spuse:
- Intri sau stai in frig?

**Raphael Olivier** · 23 Dec 2012, 23:59

"Am fost dezarmat de o copila de 16 ani, ti se pare un lucru de isprava?"mormai el tafnos, extrem de enervat de faptul ca nu se putuse apara in fata acelei dracii mici si neastamparate.
"Iar daca as sta jos, mi-ar ingheta fundul si nu vreau asta. Asa macar mi-a amortit piciorul si nu mai simt durerea."
Cand vazu ca dori sa dispara, o apuca tare de mana si inchise ochii, pentru ura disparitiile. Nu era bun la ele, si de fiecare data cand incerca una pe cont propriu, iesea un dezastru. Slava lui Merlin pentru tehnicile diferite de dispartie, ca Polen Zvrr si altele.
"Wow, impresionant casoaie. E a ta?"
I se parea totusi prea tanara pentru a detine o asemenea casa, insa poate ca era a parintilor ei. Daca era asa, si ei erau acasa, cum ar fi reactionat la un vagabond plin de sange? Probabil ca nu prea bine, insa in acel moment, trebuia sa isi apere interesele mai degraba.
"Eu sunt Raphael. Imi poti spune Ra, asa ma cunosc majoritatea celor de la Durmstrang. Ti-am spus ca acolo toti ma respectau? Ce vremuri..."
Devenise usor melancolic, insa asta se datora paharelor de coniac pe care le consumase inainte sa fie atacat de pustoaica. Iar cand era putin ametit incepea sa se laude si mai rau decat de obicei.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn 1 2 3 4 5 Next » //  / Dancing away with my demons

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ Dancing away with my demons