Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo

1 2 Next »

/ Das Parfume

Julieta & Arty

Mirosul de clor, spirt si alti dezinfectanti aveau darul s-ai faca niste rani usturatoare prin caile respiratorii. Peste tot erau oameni suferinzi si doar din cind in cind se mai intilnea o fat(z)a mai vesela, dar totusi crispata de durere. Panica si agitatia in care nimerise erau de nedescris. Coridoarele de obicei pustii erau pline de raniti, unii mureau fara ca sa astepte ajutorul vindecatorilor. Se uita imprastiat in toate partile, habar nu avea ca sa faca nu stia ca va nimeri intr-un asemenea moment. Avea nevoie de seful spitatului, dar nu credea ca-l va intilni in acea zi plina de stres. La sigur fusese vreun accident sau ceva de genul, altfel nu aveau sa fie atit de multi oameni.

Mergea pe coridoare destul de zapacit. Habar nu avea unde sa se duca, ii trebuia certificatul acela prapadit si nu avea de unde sa-l ia. Ziceau ceva de arhiva, chestii trestii, chiar nu se putea pur si simplu sa il dea? Nu...birocratie pura chiar si in spital, acolo unde nu ar trebui sa mai fie timp pentru ceremonii si formalitati. Un grup de vindecatori agitati treceau n graba pe coridor si a trebuit sa se faca una cu peretele, sau in cazul lui cu o usa ca sa nu fie luat pe sus. Ridica capul, pe usa era scris foarte clar „ARHIVA”. Ce noroc pe el, anume acolo trebuia sa se si duca, daca vroia sa ia chestia ceea cit mai repede si sa nu stea prea mult in acel loc unde mirosea a dezinfectanti si singe.

• Isi prinse parul intr-un coc lejer si zbura direct spre dulap. Primise din nou aceeasi misiune, sa caute un certificat..nu stia decare si cum arata doar ca avea nevoie de el. Ofta scurt si isi lua pe ea o pereche de blugi si o bluza neagra, punandu-si gluga pe cap iesi val-vartej din conac, dar nu inainte sa anunte spiridusii. Ofta scurt si pana la urma renunta sa-si mai lase parul coc si il lasa sa cada lejer peste umeri.
  
  Pasii pe alee si apoi isi scoase bagheta "disparand-aparand" la Spitalul Sf.Mungo, ce cauta ea acolo? Trebuia sa faca ea misiunea aia stupida si nici macar nu stia de unde sa inceapa, clar ca trebuia de la arhiva. Pasi pe coridoare observand cum fiecare om care se afla acolo avea cate o durere si suferea. Isi puse mana la frunte observand ca si ea ardea, da..nu se simtise prea bine zilele astea, dar nu facuse nimic ca sa remedieze asta.
  
  Ofta scurt si se pare ca daduse de camera cu arhivele. Intra subtil si deschise usa ca apoi sa o inchida la loc. Inghiti in sec si se duse direct la rafturi ca apoi sa caute rapid acel certificat de care avea nevoie. Trebuia sa gaseasca certificatul cuiva pe numele " Victor Weasley"...de unde sa inceapa? Clar ca de la litera V asa ca incepu sa caute si sa caute cand auzi brusc cum se deschide usa. Se lasa in jos si il recunoscu imediat pe Arti. Ofta usurata si observa ca se deschide din nou usa, il trase repede pe Arti in spatele dulapurilor si i facu semn sa taca. Se pare ca venise una dintre asistente, dar cum veni de rapid asa si pleca.
  - Ce faci aici?

Nu chiar ii placuse faza in care cineva l-a prins in captivitate. Nu se asteptase sa mai dea de cineva acolo avind in vedere toata agitatia de pe coridoare. Usa se deschise si se inchise, iar el isi sprijini capul de pieptul acelei persoane intruse. Mirosea foarte cunoscut, acea aroma pe care o ai in cap sub forma unei asocieri, o asociezi cu fericirea, devotamentul, dragostea. Nu ridicase ochii, dar stia cu siguranta cine se afla in fata lui. Nu avea nevoie de nici o confirmare, totul ii spunea ca este anume cea pesoana din a carei cauza il chinuiau insomniile si dorul pentru care il ardea in fiecare secunda. Ea era unica care-l facuse sa se simta neajutorat in fata purei gingasii si naturalete. Vocea ei suava si incarcata cu toata blindetea existenta in lume, il facea sa devina mai uman. Il facea sa uite de agresivitatea ce salasluia in el, era moale in miinile ei exact ca si plastelina in miinile unui copil.

Inhala parfumul ei si se gindea ce putea sa-i raspunda. te cautam pe tine. Ridicase capul, ii luase fata in palme. N-ai idee pe citi oameni de aici i-am intrebat unde se ascunde iubirea mea, pe unde s-a pierdut fetita mea fragila si neatenta. Simtea cum avea sa junga la o tahicardie. Ii mingia obrajorii catifelati. Nu o vazuse de doua saptamini, timp in care fusese posedat cu totul de animalul ce se ascundea in el. avea nevoie de blindetea ei, de ea pentru al face sa se calmeze sa uite ca exista si sa aiba un singur scop, sa o faca pe ea fericita.

• Avand in vedere ca nici macar nu banuise ca avea sa de-a de el acolo, caci ea venise cu un scop anume..sa gaseasca acel certificat si sa-l duca la cine trebuia inainte sa fie prinsa, caci nu dorea nici sa fie torturata dar nici omorata. Il privi pe Arty timp de cateva secundea, realizand ca dorul acela care o cuprinsese i se potolise instantaneu cand el aparuse in incapere, i simtea parfumul si i stia fiecare miscare pe de rost, nu avea nevoie sa se uite la el caci il recunoscuse imediat. Ofta scurt si privi in jur, se ruga doar sa nu mai vina vreo alta asistenta zapacita care i dadea planurile peste cap.
  - Mi-a fost dor de tine.
  
  Surase scurt cand acesta vorbi si se innrosi instantaneu la vorbele lui. Il saruta lung si apasat pret de cateva secunde ca apoi sa zica:
  - Se pare ca nu mai ai de cautat deloc. Sa stii ca si arhiva asta care arata ca o debara e un loc bun de intalnire. continua ea razand ca apoi sa se ridice in capul picioarelor, tinandu-l de mana sa se ridice si el. Simti un miros ciudat, defapt in spitale mereu era un miros morbid si de spirt, ca in toate spitalele.
  
  Se intoarse apoi catre certificate si incepu sa le rasfoiasca unul cate unul cautand numele acela nenorocit care nu aparea niciunde, ciudat caci aici era singurul loc..defapt mai era biroul directorului, dar acolo avea sa caute mai tarziu.
  - Certificat nenorocit! exclama ea pufnind nevazand niciun certificat pe numele ciudatului aluia. Se puse cu un picior pe un raft ca sa ajunga mai sus, uitandu-se din nou si din nou, negasind certificatele alea. Insa brusc simti cum aluneca si cade in gol.

Parca totul merge bine si parca nu. Fata lui era destul de agitata si asta il facea sa se simta ciudat. O lasa cu certificatele ei in timp ce gasise o mapa plina cu numele Denver scris pe ea. O deschise rasfoind in graba multe cerificate si multe hirtii sortate frumos. Era evidenta medicala a patru persoane, exact ceea ce de avea nevoie. Se rezema de rafturi si privea la ea cum incerca sa dea de urma unui certificat oarecare. Zimbetul acela timp al lui se intindea pina la urechi, atita fericire avea in el incit ar putea sa imparta la toata lumea si sa-i mai ramina pentru al doi-lea cerc. Vedea incercarile ei neprasnice de a lua o mapa ce se afla pe un raft mult mai intalt decit ea. O stia ca o fire incapatinata si daca nu o va lua va ajunge sa bata cu pumnisorii in rafturi ca sa o dea jos si poate ca va incepe sa plinga ca un copilas daca nu primeste ce vrea. Ar fi fost o priveliste divina sa vezi o devoratoare in culme disperarii, poate si amuzant, doar ca aceasta era iubi a lui si nu avea sa se amuze pe seama ei. Poate te ajut. Si pe cine cautam aici?

• Zambi scurt catre el si i observa fiecare miscare dar apoi dadu absenta din umeri si il lasa sa-si caute ce avea nevoie. Incerca sa se uite din nou dupa acel certificat, unde putea fi? Sau daca nu mai exista si ea era acolo sa caute ceva ce nu exista. Incepea sa clocoteasca sangele in ea daca avea sa mai caute mult dupa ceva ce nu exista. Insa observa si ea un dosar cu numele Thibault si incepu sa-l rasfoiasca.
  
  O gasi pe sora ei Ivy, pe parintii ei, pe bunici si pe strabunici. Ciudat, asa de vechi erau dosarele? Il puse la loc, oricum nu avea ce sa caute intr-un dosar de la spital si mai ales cu numele ei. Nu-i placea sa frecventeze spitalele si nici macar sa le simta mirosul, daramite sa mai stea si aici o gramada de timp. Insa acum putea spune ca era intr-o companie buna, foarte buna. I zambi din nou si se dadu jos de pe raft, oftand, zicand:
  
  -Victor Weasley, a fost directorul spitalului..si am nevoie de un anumit certificat, insa..nici macar nu stiu daca exista sau cum arata. zise ea privindu-l pe Arti putin nedumerita, chiar nu stia dupa ce cauta insa spera sa-l aseasca repede.
  - Dar tu, ce cautai?

Nu suferea de cea mai nenorocita boala a omenirii, adica curiozitatea, dar se intrebase de ce Devoratorii au nevoie de certificate eliberate pe numele unui fost director de spital. Duceau cumva vreo ancheta si vroiau sa stabileasca daca era sanatos din toate punctele de vedere? Dadu din umeri nedumerit dupa care ochii lui incepeau sa se rotesca in toate partile cautind vreu indiciu. Vazue o cutie pe care era scris litera W. Se afla untr-un colt al micutei incaperi in care se aflau inchisi. Se sprijini intr-un genunchi si o deschise. Desaupra se afla un dosar serios cu numele Victor Weasley pe el. Se pare ca aceea era intreaga biografie a emeritului vindecator, daca nu ar fi fost emerit nu avea sa ajung director. Sufla deasupra mapei curatindo astfel de putin praf.

Vrei sa iai toata mapa sau doar ceva anume? Sa stii ca avem timp sa citim toata arhiva, suntem incuiati aici. Cind asistenta iesise din incapare incuiase usa, iar aici sistemul era unul complicat si nu puteai folosi magia pentru a iesi. Se asezase pe o cutie in asteptarea ca sa vina cineva si sa-i scoata de acolo, dar in celas timp se ruga ca sa stea acolo macar citeva zile, nu avea sa moara de urit, ba din contra.

• Facu ochii mari si se uita in continuare printre rafturi. Ofta scurt si voia doar sa ajunga odata acasa insa voia sa-si petreaca mai mult din timp cu Arti, insa nu inchisa intr-o debara din spital. Merse in pas alergator spre cutie si zambi satisfacuta cand observa numele lui Victor pe ea, acum trebuia sa caute acel nenorocit de certificat..in care nici macar nu stia ce se afla. Il privi pe Arti in ochii pret de cateva secunde, ramanand parca hipnotizata de ochii lui, inima i batea cu putere si ar fi vrut sa stea de povesti cu el in acel timp nu sa caute nenorocitul de certificat.
  
  Deschise cutia dupa ce baiatul sufla pe ea pentru a indeparta praful si zise:
  -Doar de asta.. zise ea privind certifcatul vechi si rupt din toate partile, dar nu-i pasa oricum nu avea sa-l foloseasca. Il privi pe Arti, continuand. Ce m-as face eu fara tine? zise ea razand. Acum e randul tau, ce ai de cautat aici? continua ea destul de curioasa sa vada ce cauta si baiatul, poate il putea ajuta. Merse insa spre usa si observa ca era incuiata.
  - Uhm..si cat timp o sa stam incuiati aici? zise ea mergand spre fereastra privind distanta enorma dintre pamant si fereastra. As sugera sa sarim pe geam, dar distanta e prea mare.

Si de ce mereu cind o fata se afla undeva inchisa cu un baiat intr-o camera mereu cauta metode de a mari cit mai mult distanta dintre ei sau face tot posibilul ca sa iasa de acolo. Ia sa fi fost inchisa cu fata, chiar si cu cel mai mare dusman, aveau sa stea la scarpinat limbile si nici intr-un caz nu avea sa se agite atita. Asta era instisctul de autoaprare, mereu baietii sunt priviti ca niste atacatori. Si ar fi fost de acord cu asta doar ca exista un fleac ce are importanta majora. Ei nu actioneaza conform ratiunii in acel moment ci conform instinctului si dat fiind ca omul este o fiinta rationala inseamana ca foarte rar poate fi posedat e instincte. Morala: Fetele sunt paranoice si mama natura a exagerat cu instinctul lor de autoaparare.

Eu nu ma grabesc sa ies de aici. Se sprijini cu coatele de coapse si puse capul in palme. Se uita la ea cum incerca zadaranic sa iasa de acolo. Ceva se schimbase oare de la ultima lor intilnire? Sau avea ceva urgent de razolvat, atit de urgent incit era gata sa-l lase iarasi singur si sa moara de urit? Am gasit dupa ce am venit, spre deosebire de tine aveam nevoie de nite date mai recente. Chiar foarte recente. daca nu te superi imi spui pentru ce-ti trebuia hirtia aceea? Ce devoratorii fac anchete pentru fostii directori de spital? V-ati reprofilat? In loc se lucrati cintra spitalului trimitind aici bolnavi cu vagonul colaborati cu institutia data?

• Dadu absenta din umeri, nu stia pentru ce i trebuiau la Johnny acele certificate. In plus pe ea nu o prea interesau chestiile astea, isi facea treaba si atat, dar inainte se asigura ca nu era in joc viata ei. Se faceau sedinte saptamanale ale Devoratorilor in biroul lui Johnny care era imens, de 4 ori cat debarau aceea, insa se pare ca doar pe ea o pusese in particular sa caute despre acest Victor Weasley, nu stia nimic despre el, decat faptul ca fusese directorul spitalului Sf. Mungo si murise cu cinci ani in urma sau mai bine zis disparuse.
  
  Merse langa baiat si i lua mainile de pe coapse asezandu-se la el in brate, punandu-si o mana dupa gatul lui zambind. I ducea dorul doar ca nu voia sa pateasca ca in ultima misiune, ca data trecuta. Johnny era un tip influentabil si stia cum sa o santajeze mereu, de fiecare data gasea cate ceva plauzibil si o facea sa cedeze, chiar daca caracterul ei era unul de fier.
  -Nici eu nu ma grabesc sa ies de aici, dar nu vreau sa patesc..ca ultima data. Zise ea aratandu-i incheietura care era lovita sau mai bine zis cand o zmucise barbatul..despre Johnny era vorba ca nu gasise ce trebuia sau mai bine zis cineva i furase munca.
  
  Ofta scurt si continua:
  - Nu stiu pentru ce e certificatul, directorul spitalului nu a murit..a disparut, iar de cativa ani cineva tot incearca sa gaseasca certificatele. Nu au fost aici de la bun inceput, au tot fost mutate..de nu stiu cine, iar eu a trebuit sa le gasesc si termenul scade peste 3 zile, deci nu ma grabesc, doar ca voiam sa imi mai iau cateva zile libere sa le petrec cu tine. Zise ea si se apropie usor de el sarutandu-l pe buze ca apoi sa se desprinda usor zambind si observand cum ploaia batea violent in geam.