Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / dazzling girl, dazzling love.

Laaay! se auzi o voce subţire iar şatenul surâde, auzind vocea surorii sale. Îşi salută tatăl, aplecându-şi capul, apoi o ia pe Pattie în braţe, aceasta lipindu-se de el, încolăcindu-se în jurul lui ca un urs koala.
Lay zâmbeşte către tatăl lui, iar acesta îndrugă ceva despre faptul că are treabă şi că el trebuie să aibă grijă de sora lui. Şatenul dă din cap, zâmbind apoi dulce către sora lui, care se lipea tot mai tare de el. După ce bătrânul dispăru Lay îşi închide ochii, apărând, secunde mai târziu, în dreptul Ceinăriei domnişoarei Puddifoot. Patt căscă gura în formă de o, cât printre buzele ei ieşea un whaa copilăresc. Joseph surâde, păşind înăuntru, deschizând uşa cu o mână, lăsând-o fără sprijin pe sor alui pentru câteva secunde. Aceasta îşi dă drumul din braţele lui, zâmbind larg când văzu toate acele mese.
În cele din urmă, micuţa se aşează la o masă de lângă un geam, privind afară cât îşi legăna picioarele în faţă şi în spate. Lay surâde, mergând spre acel loc, privind din când în când pe geam. Nici nu mai ştia de când nu a mai venit aici. Probabil din anul doi sau trei, când idea plecări în Beijing nu era aş puternică pentrum acum. Se aşează în faţa lui Pattie iar aceasta o urmăreşte pe doamna Puddifoot care se apropia de ei binevoitoare.
Eu vreau o prăjitură cu ciocolată. făcu micuţa, iar femeia zâmbeşte, dându-i câteva fire de păr blond închis de pe chipul alb.
Eu nu vreau nimic. spune Lay, cu un zâmbet schiţat pe buze, cât îşi privrea sora, care o admira de sus până jos pe paroana locauluilui.
Şatenul râde scurt, iar când privirea lui Pattie îl fixează supărată acesta dă din cap ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Tresări cu putere și se ridică din pat când mârâitul lui Nero reverberă în cameră. Își frecă ochii împăienjeniți de somn, încercând să-și dea seama ce îl agitase așa tare pe animalul ei. Auzi zgomote și imediat Nero sări spre geam, începând să latre. Oftă și se ridică din pat, clătinându-se pe picioare. Cât naiba era ceasul? Nici măcar asta nu știa. Se uita pe noptieră, bâjbâind după telefon. Ura când se simțea atât de obosită. Auzi aceleași râcâituri în geam și privi în sfârșit într- acolo, încruntându-se când observă o bufniță. Se apropie de fereastră, deschizând-o, și un mic pachețel căzu pe pervaz, rostogolindu-se pe podea. Privi bufnița cum își ia zborul, apoi se aplecă, desfăcând misteriorul pachet. Se încruntă, când văzu colierul cei aparținuse mamei ei, care de asemenea dispăruse odată cu moartea acesteia și semnul Întunecat, începu să pulseze dureros pe mână. Strânse din dinți, apoi lăsă pandantivul pe noptieră. Îşi schimbă hainele, gândindu-se să meargă în Hogsmeade, şi ieși din cameră, având impresia că dacă va mai sta acolo, se va sufoca de cald și zâmbi când își simți câinele urmând-o.
-Bun băiat, murmură, oprindu-se o clipă. Salută câțiva puști ce stăteau în Camera de Zi, apoi ieși pe holul întuncat al subsolului, mergând cu pași mici spre scări. Împinse ușa de la intrare, trăgând aer în piept și privi cerul ce se înopta, zâmbind ușor. Îşi scoase bagheta şi Dispăru, apărând în mijlocul mulţimii de oameni. Zâmbi larg si mulţumită, simţindu-se mult mai bine acum, apoi porni cu paşi mici spre ceainărie. Voia să mănânce o prăjitură. Se gândi la Lay, iar obrajii i se îmbujorară. Îşi muşcă buza, trecându-şi degetele prin păr, şi intră în ceainărie, privind în jur. Tresări când îl văzu pe Lay, şi inima începu să-i bată mai repede. Vru să meargă la el, dar când văzu că era cu surioara lui se opri. Nu voia să-i deranjeze. Zâmbi blând, fiindu-i dintr-odată dor de fratele ei. Oftă, şi se aşeză la o masă, apoi îşi comandă o prăjitură cu ciocolată.

Pattie surâde duce când îşi primeşte prăjitura, jucându-se cu linguriţa în blat. Lay continua să se uite la ea cu unz âmbet dulce pe buze, admirându-i fiecare trăsătură. Aceasta îşi ridică privirea către el, fixâbdu-l cu ochii ei negrii, strălucitori. Lay zâmbeşte, aranjându-i bretonul, după care îşi îndreaptă privirea spre geam, privind afară. Zâmbeşte, fără să îşi dea seama când o vede pe Cress. Îi face cu ochiul surorii sale, trecându-şi limba peste buzele subţiri. Această lasă linguriţa pe farfurie, apoi se uită la fratele ei înscuntată.
- Lay, tu... iubeşti pe cineva? îl întrebă aceasta, făcându-l pe Joseph să se înece.
- Da. Pe o fată Pattie... She likes chocolate. făcu el, iar micuţa îl lovi peste cap, aplecându-se peste masă.
- Pe ea! Îţi place de ea? întrebă Pattie, şi, fiind că nu a primit un răspuns în următoarea secundă, chicoti uşor. Deci îţi place. făcu ea, apoi îşi lasă privirea în jos, revenind la prăjitura ei.
Mai ia o gură, iar Lay oftă uşurat, lăsându-se pe spate. Priveşte tavanul, gândindu-se că micuţa lui soră îl citea mai uşor decât oricine. Şatenul revine cu privirea către ea, însă aceasta nu mai sătea pe scaun. Printre buzele lui scăpă o înjurătură şuierată, căutând-o pe micuţa blondă prin ceinărie. O observă în drum spre amasa lui Cress şi sări în piciare, luând-o printre mese. La doi paşi de ea, Pattie îi scoase limba.
- Heii, eu sunt sora mai mică a lui Lay. Tu eşti prietena lui? făcu Patt către Cress iar Lay oftă, privind-o pe Cress cu un zâmbet stânjenit pe faţă.

Isi sprijini capul in palma, incepand sa se joace cu pandantivul de la gat absenta. Era ciudat sa stie ca Lay era in aceeasi incapere cu ea, dar nu puteau vorbi. Totusi, nu avea de gand sa-l deranjeze, caci stia ca nu o vedea pe Patti decat in weekend. Isi intoarse privirea spre masa loc, si zambi bland cand ii vazu razand. Isi aminti de serile petrecute cu fratele ei, atunci cand era mica, si o cuprinse si mai tare dorul de familie. Isi muta privirea, muscandu-si buzele cand simti acel nod din gat. Clipi de cateva ori, tragand aer in piept, zambindu-i tinerei ce-i aduse prajitura.
-Merci, rosti intr-o franceza fara cusurm iar dintr-o data isi dori sa nu-si mai ascunda accentul. Cand vorbea in limba ei natala, avea un accent adorabil si usor rarait, ce o facea sa para si mai atragatoare. Isi trecu degetele prin par si gusta putin din prajitura. Aproape se ineca, auzind vocea lui Patti, dar mai ales intrebarea ei. Isi intoarse privirea spre ea, iar cand il vazu pe Lay, rosi. Se gandi ce sa-i raspunda, caci pana la urma habar nu avea daca ei doi erau impreuna. Dar totusi se hotara sa nu o supere pe micuta, asa ca o ridica de jos, asezand-o pe picioarele ei si ii facu semn lui Lay sa-si aduca lucrurile la masa ei.
-Imi pare bine sa te cunosc, Patti, spuse si dupa atata timp, accentul frantuzesc ii reveni pe buze. Eu sunt Cress, prietena fratelui tau, adauga, cerandu-i iertare din priviri tanarului, pentru ca o mintise.

Pattie surâde şi se aşează la masa şatenei, în timp ce Lay îşi cerea scuze din priviri. Şatenul se întoarce cu privirea către masa lui, şi o ia în acea direcţie, oarecum dezamăgit de sora lui. Nu că l-ar deranja să stea cu Cress, doar că era sigur că sora lui va pune întrebări la care le va fi imposibil să răspundă, pentru că aşa era ea. Le va povestii lucruri inutile despre el, deşi ştia că nu o făcea cu intenţii rele. Îi ia prăjitura şi paltonul, întorcându-se pe călcâie, pornind din nou înspre Cress.
Cel mai mult îl deranja acea privire a ei. O minciună? Nu era sigur. Chiar ea o minciună? Nici el nu ştia ce să creadă. Îi trânteşte farfuria în faţă micuţei, speriând-o, după care îi pune paltonul pe scaun. Se întoarce, mergând pe lângă Cress, aplecându-se ca săîi sărute obrazul, făcându-i cu ochiul rapid, după care se aşează pe scaunul rămas liber, privind-o pe sora lui, care îi arunca priviri încruntate. În schimb, Lay se juca cu inelul de pe degetul său, întorcându-l în şi ovindu-l de lemn, fără să îi spună nimic, nici ei, nici lui Cress.
- Whaa, pe bune că eşti frumoasă. spune în cele din urmă Patt, după ce se uitase foarte atent la Cress, cu tonul de "Dacă nu erai aşa de frumoasă, de mâine nu mai erai prietena lui". La fel de bine, cuvintele ei spuneau că era sub-înţeles că iubita fratelui ei trebuia să fie frumoasă.

O lasa pe Patti sa se aseza pe scaunul din fata ei si ii zambeste, raspunzandu-i la diversele intrebari pe care aceasta i le punea. Ii amintea de ea, atunci cand era mica. Isi dadu suvitele satena dupa ureche si il privi pe Lay, spunandu-i din priviri sa termine cu starea aia care pusese brusc stapanire el. Se incrunta cand ii tranti farfuria in fata micutei si ofta, regretand ca venise acolo. Ar fi trebuit sa ramana acasa, sau cel mai probabil sa mearga pe Aleea Diagon, la cofetaria unde lucra. Dar era prea tarziu acum. Isi umezi buzele si zambi cand o saruta pe obraz. Il privi in ochi, rugandu-l sa nu mai fie asa. Clipi mirata si rase, auzindu-i cuvintele lui Patti. Il lua de mana pe Lay, strangandu-i degetele cu ale sale si o privi pe micuta.
-Ei bine, se pare ca aici nu suntem de acord. Pentru ca eu cred ca dintre noi doua tu esti cea frumoasa, spuse si isi trecu incetisor degetele prin parul blondinei, apoi il privi pe Joseph. Ii dadu drumul la mana, oftand in sinea ei.

Lay le ascultă, cu puţin interes, pentru că nu ştia ce să le spună. Toate acele priviri ale lui Cess nu făceau decât să îi dea apă la moară şi să îl facă să continue cu ceea ce făcea. Zâmbi uşor către ele când o aude pe Cress, zâmbetul lui lărgindu-se din ce în ce mai tare.
- All lies, we all know that I'm the most handsome here. făcu el cu veşnicul său zâmbet pe buze, care acum se lărgea dinc e în ce mai tare, cât Pattie pufni în râs, urmată de către Cress.
Şatenul îşi trecu mâna prin firele de păr care ieşeau de sub fes, uitându-se la amânduă în parte cu acelaşi zâmbet pe buze, după care îi făcu un semn doamnei Puddifoot să vină la ei, pentru a-şi comanda un suc de dovleac lui şi fetelor.
Umezindu-şi buzele îi strânge degetele lui Cress mai tare, privind-o pe Pattie cum se joacă cu linguriţa fericită, povestindu-i lui Cress despre cum, în drum spre Hogsmade, a citit o carte desre Hogwarts şi că deabia aştepta să ajungă la Hogwarts, ca să fie o elevă la fel de bună ca fratele ei. Lay zâmbeşte, ciufulind-o uşor.

Îl auzi pe Lay și începură să râdă amândouă, și ea, și Patti. Îl priviră sceptice, sau mă rog, atât de sceptic, cât poate o puștoaică de vârsta lui Patti să o facă.
-Și foarte modest, spuseră cele două în același timp, și începură din nou să râdă. Se relaxă când Lay îi strânse mâna cu a lui, și-și împleti din nou degetele cu ale acestuia, ascultând-o pe blondină cum le povestea despre cartea pe care o citise.
-Vei fi mai bună decât el, o asigură și îi aruncă o privire șatenului, zâmbind ștregărește. Își umezi buzele și luă o gură din sucul de dovleac, imediat după ce chelnerița le lăsă pe masă. Își dădu părul pe spate, și îi privi pe cei doi cu căldură.
-Am la Castel câteva cărți cu Hogwarts. O să i le dau fratelui tău, iar el ți le va aduce weekendul viitor, promise șatena și surâse când văzu că Ptti se lumină la față.

- Bine înţeles, bineînţeles, cel mai modest dintre toate. făcu Lay, zâmbind uşor către Pattie, care nu înţelegea exact ce făceau ei doi.
În cele din urmă, râde şi ea jucându-se cu picioarele, lovindu-l pe Lay din când în când. Îşi ia sucul de dovleac, jucându-se cu el, luând guri mici pentru a reveni cu privirea către Cress, care, în opinia lui Lay, nu făcea deâct să îi dea apă la moară. Bine, şi el făcea asta deobicei, dar de data asta îl enerva. Îşi scoate telefonul in buzunar, verificând cât e ceasul, gândindu-se ce treabă avea tatăl lui, şi de ce trebuia aşa de tare să o lase pe Pattie cu el.
Tresare, brusc, când îşi auzi numele, şi se întoarce cu privrea către Cress, oarecum nedumerit. Se uită apoi la Pattie, care, în mod evident, era supărată pe el că era în lumea lui în majoritatea timpului şi că nu putea să fie atent nici două secunde.
- Chiar o să-mi împrumuţi cărţile tale? făcu Pattie, iar Lay zâmbi vag, înţelegând care era misiunea lui.
- Acum sunt şi hamal? Curier rapid, poşta chineză... făcu el, privind-o pe sora lui mai mică care îi scoate limba ntr-un fel dulce, ridicându-şi umerii. Nu, nu era vina ei.

Era constienta ca Lay era nervos, dar putea sa jure ca in acel moment nu-i pasa. In plus, nu facea nimic rau. Ii placea Patti. Era o scumpa, iar daca era sa fie sigura, oricat de mult s-ar fi suparat Lay pe ea, nu avea de gand sa se poarte cu Patti altfel decat acum. Isi trecu lent unghiile peste degetele lui, ascultand-o pe Patti, raspunzandu-i la intrebari, care de multe ori o includeau si pe ea. Zambi cand ii auzi intrebarea si aproba.
-De fapt, ti le voi da tie. Eu nu mai am ce face cu ele, spuse si cand il auzi pe Lay rase. Se apleca usor spre el, atingandu-i varful nasului cu degetul.
-Esti un hamal foarte dragut, mon amour, spuse si il saruta pe obraz, spre bucuria lui Patti ce rase vesela. Cress zambi, privindu-l pe Lay in ochi, in timp ce Patti isi bea sucul de dovleac.