Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor
« Previous 1 2 3
/ De cate ori poate muri un suflet?

**Scarlett Soul** · 11 Sep 2010, 23:00

OOC : De data asta nu o astept decat pe Aylee
Totusi sunteti invitati sa cititi RPG-ul....
Scuzati-mi egoismul Finna

Ceasurile bateau miezul noptii, o singura fata, un singur castel, un singur loc de explorat.
Vantul , isi dadu ea seama...
O adiere usoara isi facu simtita prezenta, determinand-o sa se zburleasca.Se uita atent la peretele rece ce se afla langa ea si observa niste crapaturi neinsemnate, erau cicatrici, niste dureri vechi ale castelului care timpul le vindecase, dar niciodata nu in totalitate.
Isi trecu mana prin parul lung si saten, aranjand cateva bucle rebele, care avusera indrazneala sa o supere.De fapt nu-i mai pasa de nimic, nici de scoala, nici de prieteni, nici de ea insasi.
Inainta pana ce dadu de un perete respingator, se intoarse si privi in dreapta sa. Atunci observa coloana lunga de scari pe care tocmai o coborase, total inconstienta, fara nici o voie, de fapt fara sa aiba vreo tinta.
Izbi brutal zidul cu spatele, apoi isi folosi si mainile si incepu parca o lupta, dar in care parca se bateau doua suflete, parca ceva incerca sa iasa din ea, dar in zadar.Lupta”corp la corp” continua si fata se intoarse.Isi scoase pumnalul din buzunarul drept al robei si sfasie tabloul, lasandu-l numai fasii. Intinse mana spre centru si-si inclesta pumnul, prinzand inima din panza a picturii,lasand in urma numai crampei dintr-un om calm, care acum ajunse in pragul disperarii, pierzandu-si locul in care se simtise atat de bine pana cand Cryss nu stricase totul.
Criza de personalitate continua, tipete si urlete, gemete, pe care nici macar un animal nu le putea scoate cu mai multa pricepere, iesira din gura fetei. Un ultim strigat se mai auzi, caci imediat niste pasi hotarati si inconfundabili isi facura simtita prezenta.Stia cine era, McGonogall, profesoara de transfigurare. Inainte sa apara oricine altcineva in varful scarilor, Crystal o lua la fuga pana ce trecu de un sir lung de statui si tranti prima usa care ii iesi in cale. Brazda aerul neprimitor si nimic nu-i atrase privirea, pana cand cazu peste ceva.
“Lumos” , striga fata.
Niste ochi mari, verzi si tristi , la lumina slaba a baghetei…

**Aylee L. Lovel** · 11 Sep 2010, 23:54

OOC:scuze ca numai noi participam de data asta, dar va asteptam sa cititi

Mereu cand se ducea din pivnita viperinilor spre clasa de potiuni, trecea pe langa o statuie care tinea in mana un butoi. Intr-o noapte, ratacind prin castel, se intalni din nou cu barbatul cu butoiul. Intra in vorba cu el, iar acesta ii spuse sa se bage in butoi. Ei i se parea o cerinta absurda, dar statuia staruia, asa ca se conforma. Insa in loc sa se gaseasca intr-un loc inghesuit isi dadu seama ca era intr-un tunel. Merse pana la capat unde dadu de o usa. Usa era de fapt o pictura. Un peisaj simplu: un copac mare si batran pe un damb. Parea ceva desenat de un copil, singura diferenta fiind ca, din cand in cand, crengile copacului erau miscate de un vant slab. Era o imagine relaxanta, asa ca noaptea, cand nu avea voie sa iasa din castel, se ducea si se uita indelung la pictura. Intre timp isi dadu seama ca pictura se afla pe coridorul care ducea spre Camera Fantomelor.
Intr-o zi i se intampla ceva ciudat. Din spatele copacului aparu o femeie intr-o rochie neagra. Aceasta ii explica motivul pentru care statuse ascunsa in tot acest timp si o ruga pe viperina sa isi zica povestea. De obicei Aylee era inchisa in ea, dar de cand ajunsese la Hogwarts nu avea cui sa-i vorbeasca despre ce avea cu adevarat pe inima, asa ca i se confensa femeii din tablou, care la randul ei isi povesti istoria. In continuare, cand se simtea mai singura decat de obicei mergea sa-si viziteze prietena in linii de tempera. Nici noaptea asta nu facea exceptie, caci in momentul cand vru sa se furiseze afara din castel fu intampinata de pisica ingrijitorului,asa ca isi lua repede talpasita. Dar, in mijlocul unei fraze spuse la lumina baghetei, cineva intra in fuga peste ea, facand-o sa-si scape batul fermecat si afundand-o in intuneric. Duse instinctiv mana la cutitul de vanatoare din cizma, dar cealalta persoana isi aprinse deja bagheta si o recunoscu. Dar inainte sa spuna ceva arunca o privire prietenei sale din tablou, care se ascunse inapoi in spatele copacului. Se uita iar la cea care a trantit-o. Niste ochi mari, verzi si tristi , la lumina slaba a baghetei…Niste ochi neobisnuit de trisi pentru cercetasa care dadu peste ea. Fara sa realizeze ce face, se uita la spiritul fetei, care statea in picioare. Silueta transparenta era nervoasa, ba chiar disperata ar fi fost un cuvant mai potrivit pentru starea in care se afla Cryss. Frumoasa intrare,n-am ce zice. M-a dat pe spate, zise viperina pe tonu-i rautacios. Dar cercetasa nu-i raspunse, ci se uita intrebatoare la usa de la capatul coridorului. E Camera Fantomelor, spuse Aylee in timp ce isi lua bagheta de pe jos. Dar nu te sfatuiesc sa mergi acolo. Fantomele nu sunt prea prietenoase . Insa era prea tarziu.

**Scarlett Soul** · 12 Sep 2010, 01:01

OOC : Frumos

Reversiunea inexplicabila a timpului, ori poate Aylee, sau poate chiar propria-i vointa o facuse sa indrazneasca sa deranjeze intrand in Camera Fantomelor. Nu stia, dar un lucru era cert : Nu mai exista cale de intoarcere.

“In jocul de-a urzeala tronurilor, castigi sau mori. Nu exista cale de mijloc.”

Ar fi vrut sa reserve un loc doar pentru ea, undeva la capat de lume, oriunde, numai nu intr-o camera plina de fantome.
Totul era inghetat.Putea simti lumea sub o groasa pojghita de tacere.
‘Neprimitor’,gandi ea.
Valul de tristete se abatu asupra ei, ca un copil la sanul mamei, asa ca incepu sa scrie parca pe o pagina rupta dintr-un jural, in furtuna ce se pornise in inima ei.Ridica mana goala spre nimicul aflat in fata ei ...

“Cand un om moare, un capitol nu este sters dintr-o carte, ci tradus in alta.”

Totul era pustiu pentru moment, dar dintr-o data ceva tipa:

“Moartea este doar un mare instrument al vietii.”

‘Am murit’, isi dadu Crystal seama…’Sau mai bine zis sufletul meu este pe moarte.Am ramas doar cu trupul.’O raza palida de lumina inunda camera, facandu-o sa sufare.Era cine ma asteptam sa fie…Aylee.
‘Stiam ca- mi vezi adevarata fata, insa nu uita ca si eu citesc Limbajul Corpului. Nu sunt mai prejos decat tine, dar nici nu doresc sa lupt…’Aylee era surprinsa ca cercetasa sari asa la ea, caci ea nu considera ca sunt in competitie.
Vazu frustrarea de pe fata prietenei sale, nu vroise sa o jigneasca, numai ca se saturase de masca care o purta vesnic : INDIFERENTA…

**Aylee L. Lovel** · 12 Sep 2010, 02:16

Pe Aylee o cam deranjase faptul ca Crystal sarise asa in sus dintr-o data si poate numai de aceea se uita la entitatea transparenta din spatele fetei. Insa aceasta se vedea ca regreta,de aceea Aylee nu mai pomeni nimic despre incident. De fapt cine era ea ca sa critice lumea, cand si ea avea un mare rucsac cu defecte in spate. Dar nici nu avu timp sa zica ceva, caci se auzeau pe coridor pasii sefei de casa a cercetasilor. Aylee o lua de mana pe Cryss si inainta, sperand ca profesoara sa nu se gandeasca sa le caute acolo. Dar, in momentul acela, vreo 15 priviri moarte se atintira spre ele. Buna, zise Cryss, parca iesind din starea in care levitase. Dar Baronul Sangeros sari(sau ma rog) de la locul lui. Ce cautati aici copii netrebnici? Aylee nu o lasa pe Crystal sa vorbeasca, ci lua repede initiativa. Dar Baronule! Cum se poate sa nu vrei sa ajuti o fata din casa ta,viperini, sa scape? Fantoma o masura din cap pana in picioare. Deci spui ca esti de pe la mine? Dar pritena ta nu e, poarta cravata cercetasilor! Si ori cum, de cine vrei sa scapi? Pai cum de cine? De McGonogall! Atunci stafia se uita la ea cu bunavointa,dar Nick-Far-De-Cap, fantoma cercetasilor li se alatura. Mie imi place Minerva, exclama el. Baronul nici macar nu se uita la el. Normal ca va ajut! Nu sunt in relatii prea bune cu scorpia aia. Si le conduse spre interiorul camerei. Deci asta va fi una dintre experientele care pot distruge sau cladi o viata…

**Scarlett Soul** · 12 Sep 2010, 11:26

Poc, Poc...Poc, Poc....Poc, Poc....
Asa se auzea cum inainta mult iubita lor profesoara.Dintr-o data zgomotul se opri si aceasta puse mana zgomotos pe clanta din fier dur. Cryss se tinea bine pe picioare, dar de cand mica boboaca o trase de mana nu mai scoase un sunet, insa mintea ei era la fel de activa precum rautatea Baronului.
Ii lua ceva timp sa inteleaga ca se aflau deja in coltul opus al camerei, unde, in afara de doua fete "prostute", nimeni nu se mai incumeta sa ajunga.
Un nou val de lumina inunda camera, dar de data asta nu era Aylee ci McGonogall.
Incremeni.Isi dadu seama ca nici viperina nu se simtea mai comod.
Ceva o facu sa-si prinda prietena de mana si incepura sa ingane in soapta( dintr-o carte citita recent) : "Frica este ucigasul mintii.Frica este moartea cea lenta, aducatoarea anihilarii complete.Voi infrunta frica, o voi lasa sa treaca prin mine si peste mine.Si dupa ce va fi trecut ma voi uita in urma mea...Pe unde a trecut frica nimic nu va mai fi, numai eu voi ramane. "
Nu mai avura timp pentru nici un astfel de detaliu, caci felul furtunos de a fi al sefei de casa o determina sa puna deja intrebarile de rigoare.
[...e cineva aici?..cine....elevi...arata...]
Niste franturi de discutie ajungeau la urechile fetelor, in rest nimic, NIMIC..era un lucru care le innebunea.Totul era cuprins de bezna, liniste si fantome, in rest flacara murinda a sperantei palea incet, incet, lasandu-le singure in intuneric.
Apoi un raspuns care le ucisese vointa cu totul.
"Sunt doua fete" , parea a fi raspunsul dat de Nick-Far-De-Cap.
"Poftim ???" , tipa McGonogall, asteptandu-se la acest raspuns, dar totusi fiind socata.
In secunda urmatoare sefa nu mai avea cu cine sa discute, caci toate fantomele se inlaturasera, lasandu-i loc profesoarei sa fumege nervozitatea care se alimenta din ea.
"Paharul este pe jumatate plin sau pe jumatate gol ?"
Inca cateva minute si...

**Aylee L. Lovel** · 12 Oct 2010, 15:29

Aylee auzea o soapta prin perete. 'Sunt Baronul Sangeros. Nu-i spune cercetasei aleia ca sunt aici. Incercam sa scapam de profa aia enervanta, dar prietenul tau cercetas, fantoma care imediat moare a doua oara, i-a spus ca sunteti aici. Hai cu mine.' Si in ceva mod misterios reusi sa o prinda de mana si incepu sa o traga prin perete. Insa Aylee o prinse si pe Cryss, care se trezi trasa prin perete, fara sa stie se intampla. Cand au ajuns de partea cealalta, intr-o sala de clasa parasita, Baronul nu se arata foarte fericit ca viperina nu ascultase de el, insa tipetele lui Aylee cum ca ea ar fi o prietena foarte buna cu cercetasa, si ca daca cade una, cad si cealalta, il mai potolira un pic, caci el vroia sa le scape. Dar Cryss era iar la fel ca in fata camerei fantomelor. Mergea cu ochii impaianjeniti spre ceva ce vedea doar ea...

**Scarlett Soul** · 12 Oct 2010, 17:58

Ceva o atragea fara a sesiza ca de fapt inainta necontenit spre lumina care stralucea, ea fiind unica ce observa lucrurile acestea iesite din comun. Aylee, se pare ca le avea cu vorbele, caci fara ea nu ar mai fi iesit in veci din Camera fantomelor...
Cryss nu avea habar unde se aflau, insa stia ca trebuia sa iasa rapid de acolo, undeva.. undeva de unde pornise totul.
Se apropie de misterioasa lumina ce palpaia parca facandu-i in ciuda ca nu avea scapare, insa nu vroia sa se lase batuta, asa ca inainta spre prima usa si o deschise, apoi privi in urma...
Bun, Aylee o urma, era exact in spatele sau. Apoi m-ai trecura cateva momente in care nimeni nu reactiona, cand deodata viperina ii apasase cu putere mana pe gura si o trase intr-o parte.
In mod normal ar fi crezut ca probabil urma o crima sau cine stie, dar in scurt timp sesiza ca altcineva intrase in camera, iar Aylee o salvase, ducand-o pe...... Coridoare....
Acolo unde incepuse totul...
"Multumesc ca...", se pregati Cryss sa zica.
"Shhhht", o indemna Aylee.
"Bine."
"Shhhht", insista din nou viperina.
Apoi privi cu atentie intr-o parte, fara a o observa pe Aylee, vazand doar acea lumina ciudata disparand dupa colt.
Oare halucina, sau chiar ceva neimacinat de crud si ciudat o atragea tot mai mult spre lumina....

'E al tau numai ce poti stapani.Altfel stapanirea o va avea altul sub numele tau...'

**Aylee L. Lovel** · 13 Oct 2010, 15:22

Shhhhht ii zise Aylee din nou cercetasei.Dar ea parea ca era pe alta planeta.Se uita dupa colt, dar nu era nimic acolo.Cei ce au sorbit odata otrava visului sunt ca si drogatii : nu mai pot trai fara narcoticul ce-i omoara...zise Aylee in soapta privind-o pe Cryss cum tanjeste dupa ceva inexistent.O simti cum zvacneste sub ea, manata de dorinta de a-si urma imaginatia.Ii stranse umarul, ceea ce o facu pe Crystal sa geama.Nu isi imagina ca fetita aia neagra, de un metru saizeci de centrimetri, care mai era si cu doi ani mai mica decat ea, avea o putere asa de mare.Sau poate ca doar o prinse pe nepregatite.Nu stiu inca multe despre Aylee.Mereu face ceva care te uimeste..., gandi cecetasa.Macar strangerea acea a functionat, caci Aylee o vazu ca coboara din nou pe pamant.Traise intr-o padure, deci putea spune ca avea instincte destul de bune.Dar acum ii spunea ca ceva nu e bine, nu e real.Prinse plaselele infasurate in panza neagra ale cutitului ei.Trebuie sa verific ceva.Scoase cutitul si dori sa se taie in palma, dar in momentul cand gandi asta, lumea se transforma in cenusa.Apoi se candi ca i-ar placea sa-si priveasca cutitul, iar lama se refacu.Atunci Aylee exclama Stiam eu !

**Scarlett Soul** · 13 Oct 2010, 15:37

"Da cred ca nu esti singura care stie, syiu in ce m-am bagat, insa nu pare ca exista vreo usita in dos prin care sa ma furisez atunci cand sunt in impas."
Poate ca asta gandea, insa lui Aylee ii spuse doar atat :

"Sufletul are iluzii, precum pasarea are aripi, e ceea ce il sustine."

De cele mai multe ori ar fi vrut sa zboare departe si sa lase toata lumea acolo, precum o pagina rupta dintr-o carte pierduta.Ar fi vrut sa o lase acolo, pur si simplu sa-si inchida ochii, numai ca sa nu riste sa vada alti oameni tristi.
O privi in ochi pe Aylee si vazu frustrarea si durerea in golul gri ce dainuia mereu in ea ca o perdea groasa de fum.Pentru prima data Cryss remarca nuanta ciudata din ochii viperinei, asta pana isi inchise pleoapele, infumurata de atata interes, caci acum cecetasa o privea de-a dreptul.
"Ochii tai...", incepu Cryss.
"Continua...", o indemna viperina pe un ton rece, insa ce arata ca incet-incet gheata din ea se topea, dar tot nu disparea.
"Ochii tai, felul in care privesti si vorbele calculate pe care le rostesti, toate vorbesc si stiu faptul ca acum multi ani ai fost o faptura creata din tristete, praf si doruri amare.Trupul tau este gol, acolo unde candva iti era inima ! Insa acum trebuie sa inveti sa-ti accepti prietenii. "
Inainte ca fata sa apuce sa raspunsa, o silueta cenusie se furisa in spatele lor.Era Baronul...Nimic nu mai avea sens, insa Cryss rosti cu incredere :
"Inainte sa mor vreau sa aflu raspunsul tau !"

**Aylee L. Lovel** · 13 Oct 2010, 22:28

Vrea raspunsul meu...gandi Aylee. Poate ca totusi avea ceva acolo unde inima ar fi trebuit sa bata.Dar nu raspunse din prima.Se apropie de un deam si dadu cu pumnul in el.Se sparse cu un zgomot puternic. Mii de cioburi isi luau acum zborul, dar unul ajunse in mana viperinei.Se intoarse cu ciobul, iar Cryss arunca o privire fugara spre pumnul ei, care nu arata nici un semn ca ar fi avut vre-un contact cu geamul.Intinde mana.Cryss statea nemiscata, in timp ce Aylee ii dezvelea antebratul.Puse jos ciobul si isi scoase bagheta.Atinse bratul lui Cryss si murmura cateva cuvinte intelese doar de ea.Apoi ridica ciobul de pe jos si facu o taietura, nici adanca, nici lunga, pe mana cercetasei.Aceasta nu simti nici o durere, probabil din cauza vrajii, isi zise ea. Dar nu avutimp sa reflecteze, caci viperina isi cresta propriul brat, odata, de doua ori, de zece ori, dar de fiecare data rana se inchidea pe loc, fara sa verse nici macar o picatura de sange.Apoi o ruga din ochi pe Crystal sa o taie. Ea kua ciobul cu o oarecare retinere si incerca sa lase o adancitura in carnea fetei, dar iarasi se inchise pe loc.In schimb, aparu pe pielea ei o alta zgarietura. Aylee se apleca si rupse o fasie lunga din propria-i pelerina si lega mana prietenei sale.
Daca durerea ne face sa inchidem usile vietii si ne sileste sa privim decat in noi, iar fantezia durerii devine realitatea deprimarii, atunci fiecare sclipire pare soarele. Insa soarele nu este ceea ce caut eu.Caci durerea mea nu este fizica.Dupa cum ai vazut este greu sa ma lovesti.Sunt putine lucruri care ma pot rani, cum ar fi cutitul meu facut de varcolaci. Inchise ochii, iar in lumina efemera Cryss ii putea vedea cele trei urme de ghiare care incepeau de la sprancene si ajungeau pana la mijlocul obrazului, peste ochiul stang. Stii ca eu vad sufletele oamenilor, dar asta nu e ceva ce am vrut eu.Se intampla fiindca sufletul meu e un monstru, care nu asculta de mine si asta pentru ca m-am lasat condusa de el. Daca am prieteni le poate face rau, iar asta nu as suporta.Deci, daca sunt doar eu... Intinse din nou mana, fara nici o urma. El nu ma lasa sa patesc ceva...
Ce emotionant... marai Baronul in timp ce-si ridica sabia si o pironi spre fetele care stateau una in spatele celeilalte. Aylee facu un pas in fata si desfacu larg bratele ca pentru a fi rastignita. Haide ! Omoara-ne ! Opreste chinul unei vieti in care sunt doar spectator ! Omoara-ne asa cum ai facut candva si cu iubita ta ! Atunci fantoma se napusti spre ele cu sabia ridicata !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor « Previous 1 2 3 //  / De cate ori poate muri un suflet?

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor
« Previous 1 2 3
/ De cate ori poate muri un suflet?